17/09/2026
Incrustațiile ceramice și din zirconiu – când sunt recomandate?
Incrustațiile dentare sunt restaurări realizate în afara cavității orale, personalizate pentru dintele tratat și fixate adeziv sau prin cimentare. În funcție de suprafața restaurată, pot fi de tip inlay, onlay sau overlay.
Sunt indicate, în special:
• pentru restaurarea dinților posteriori cu pierderi moderate sau extinse de țesut dentar;
• pentru înlocuirea unor obturații mari, deteriorate sau neadaptate;
• atunci când unul sau mai mulți cuspizi necesită protecție;
• când există suficient țesut dentar sănătos pentru a permite o restaurare parțială, mai conservatoare decât o coroană.
Ceramica vitroasă, precum disilicatul de litiu, oferă o estetică foarte bună și permite o adeziune eficientă în condiții clinice corecte. Zirconiul are o rezistență mecanică ridicată și poate fi ales în anumite situații cu solicitări ocluzale mai mari. Alegerea materialului nu se face însă doar în funcție de rezistență sau aspect, ci și de poziția dintelui, grosimea disponibilă, țesuturile restante, ocluzie și posibilitatea obținerii unei izolări corecte.
Incrustațiile pot să nu fie soluția potrivită atunci când:
• defectul este redus și poate fi tratat conservator printr-o restaurare directă;
• distrucția dentară este prea extinsă și nu mai există suficient țesut sănătos pentru susținerea restaurării;
• marginile nu pot fi izolate și tratate adecvat;
• există carii active, igienă orală deficitară sau afecțiuni parodontale necontrolate;
• există bruxism ori suprasolicitări ocluzale care nu au fost evaluate și gestionate.
Cum se întrețin?
• periaj de două ori pe zi, cu pastă de dinți cu fluor;
• curățarea zilnică a spațiilor interdentare cu ață dentară sau periuțe interdentare, în funcție de recomandarea medicului;
• controale și igienizări profesionale periodice;
• evitarea obiceiurilor precum spargerea alimentelor foarte dure sau a obiectelor între dinți;
• purtarea gutierei de protecție atunci când aceasta a fost recomandată pentru bruxism.
O incrustație nu elimină riscul apariției cariilor la marginea restaurării. Igiena corectă, controalele periodice și gestionarea factorilor de risc sunt esențiale pentru menținerea rezultatului în timp.
Indicația, designul restaurării și alegerea materialului se stabilesc individual, în urma evaluării clinice și radiologice.
