06/10/2026
🧠 Premiul Nobel pentru Medicină 2026 și o descoperire care schimbă felul în care înțelegem creierul.
Pare desprins dintr-un film SF: cercetătorii au făcut posibilă „aprinderea” și „stingerea” anumitor neuroni cu ajutorul luminii.
Descoperirile lui Peter Hegemann și Georg Nagel, legate de proteinele sensibile la lumină numite channelrhodopsine, iar apoi munca lui Karl Deisseroth, au dus la dezvoltarea optogeneticii.
Pe scurt, cercetătorii pot face anumite celule nervoase sensibile la lumină și apoi pot activa sau inhiba foarte precis acei neuroni.
De ce este atât de important?
Pentru că neuroștiința poate trece de la:
👉 „Această zonă a creierului pare implicată în frică”
la:
👉 „Ce se întâmplă dacă activez exact acest circuit neuronal? Dar dacă îl inhib?”
Astfel putem înțelege mult mai bine circuitele implicate în frică, memorie, emoții, motivație, recompensă și comportament.
Pentru psihologie, mesajul este extraordinar de important.
Creierul nu funcționează prin câte un „centru” izolat pentru fiecare emoție sau comportament. Funcționează prin rețele neuronale complexe, aflate într-o comunicare permanentă.
Iar aici există și o legătură interesantă cu domeniul neurofeedback-ului.
În neurofeedback nu controlăm direct neuronii și nu folosim lumină pentru a-i activa.
Prin EEG observăm anumite caracteristici ale activității cerebrale și oferim creierului feedback în timp real, urmărind procesele de autoreglare și învățare.
Dar există un punct comun fascinant:
creierul este dinamic. Rețelele sale se pot adapta, iar schimbările activității cerebrale se pot asocia cu schimbări în emoții, cogniție și comportament.
Poate că aceasta este una dintre cele mai frumoase întâlniri dintre psihologie și neuroștiință:
nu mai întrebăm doar „Unde se întâmplă?”, ci tot mai mult
„Cum funcționează acest circuit și cm se poate modifica?”
🧠 Creierul nu este un sistem fix. Este un sistem care învață, se adaptează și se reorganizează permanent.
