13/10/2026
Oare iubim omul din fata noastra sau povestea pe care ne-am construit-o despre iubire?
Ma gandeam zilele astea cat de interesant este ca fiecare dintre noi crede ca stie ce inseamna iubirea.
Si totusi, daca am pune zece oameni sa o defineasca, probabil am primi zece raspunsuri diferite.
Pentru ca fiecare iubeste prin filtrul propriei constiinte, al experientelor traite, al convingerilor adunate de-a lungul vietii.
Psihologul John Bowlby, prin teoria atasamentului, a explicat cm primele noastre legaturi emotionale contribuie la formarea asteptarilor pe care le avem ulterior in relatii.
Si ma intreb cat de des confundam ceea ce am invatat despre iubire cu iubirea insasi.
Am invatat ca daca iubesti, trebuie sa te sacrifici. Ca daca celalalt te iubeste, trebuie sa stie ce ai nevoie fara sa ii spui. Ca fericirea ta depinde, intr-o anumita masura, de ceea ce face sau nu face omul de langa tine.
Iar apoi intram intr-o relatie si asteptam ca celalalt sa se comporte conform unei povesti pe care nici macar nu suntem constienti ca am scris-o.
Si cand realitatea nu corespunde povestii, suferim.
Eu am inceput sa privesc lucrurile diferit atunci cand am inteles ca omul de langa mine nu este responsabil sa imi implineasca toate asteptarile si nici sa imi confirme permanent convingerile despre iubire.
A fost una dintre cele mai importante schimbari de perspectiva din viata mea.
Pentru ca, atunci cand am inceput sa imi privesc propriile reactii, propriile asteptari si propriile convingeri, am descoperit cat de mult din ceea ce traiam in relatie pornea din mine.
Si, pe masura ce m-am schimbat eu, s-a schimbat si felul in care imi traiam relatia.
D**a 18 ani de casnicie, cred tot mai mult ca iubirea are nevoie de libertate. De libertatea de a evolua, de a descoperi cine esti, de a avea propriile visuri, chiar si atunci cand drumul tau nu seamana cu al celuilalt.
Dar mai este ceva la care ma gandesc.
Cati dintre noi spunem ca ne dorim sa fim iubiti neconditionat, dar avem o lista intreaga de conditii pe care celalalt trebuie sa le indeplineasca pentru ca noi sa ne simtim iubiti?
Cati spunem ca iubim omul asa cm este, dar petrecem ani incercand sa il transformam in omul care credem ca ne-ar face fericiti?
Si cati asteptam sa primim din exterior iubirea, aprecierea si siguranta pe care inca nu am invatat sa ni le oferim noua insine?
Pentru mine, relatiile au devenit una dintre cele mai profunde oglinzi ale propriei constiinte.
In ele mi-am descoperit asteptarile, fricile, convingerile, dar si libertatea de a alege cine vreau sa fiu.
Iar astazi cred ca unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le putem trai alaturi de cineva este sa ne permitem sa devenim, fiecare, cea mai autentica versiune a noastra.
Sa ne alegem in continuare, chiar daca nu mai suntem oamenii care eram atunci cand ne-am cunoscut.
Pentru ca, pana la urma, si felul in care iubim se transforma odata cu noi.
