05/08/2026
https://www.facebook.com/share/p/1MRiQPZQae/
Relația cu tata este cea care impune modelul de atașament și de interacțiune pe care o femeie îl va căuta într-un partener. Dacă tatăl i-a oferit un sentiment de siguranță, de confort emoțional și stabilitate, va accepta lângă ea doar un bărbat în măsură să-i recreeze acest mediu de siguranță. În schimb, un tată autoritar, manipulator sau absent emoțional își împinge copilul spre viitoare relații în care femeia va căuta exact acest prototip de bărbat.
S-a vorbit și s-a scris mult în psihologie despre asta, și nu vreau să fac teoria chibritului aici. Vreau să scriu doar despre propria mea experiență, cm eu, de foarte devreme, am conștientizat că îl căut pe tata în bărbații din viața mea. Iar asta încă înainte de a citi orice carte de psihologie. Știu acum că nu îl căutam pe tata, ci acel sentiment de siguranță și adorație pe care l-am simțit venind dinspre el toată viața.
L-am căutat și l-am găsit cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, întocmai după asemănarea omului care m-a învățat că iubirea nu se negociază, nu ține la șantajuri, e răbdătoare și nu abandonează. Tot el mi-a spus că m-a visat încă dinainte de a mă naște și că am apărut exact așa cm fusesem în închipuirea lui, energică, ambițioasă și fără de frică, făcându-mă să cred că sunt cea mai grozavă fetiță din lume și că simplul fapt că exist e suficient pentru a fi iubită. Mare pacoste, tatăl ăsta al meu pentru orice bărbat în viață. Ești o jucărie cu șmecherie, mă alinta - și exact așa m-am simțit toată viața.
Să te trezești într-o zi părinte, nu e mare brânză. În fond, poate oricine. Dar e mare lucru să fii un părinte conștient. E mare lucru să înțelegi că între vorbă și faptă, copilul va copia fapta. Și că e mare treabă să nu te oprești din a deveni bun, încât să poți da iubire cu grămada, fără să te împuținezi deloc. Asta chiar nu poate oricine.
