06/08/2026
Despre "înțepenirea" mușchilor și articulațiilor.
Ați observat că oamenii în vârstă au deseori mușchii rigizi?
Atunci când ar trebui să fie complet moi, de fapt par puțin încordați și tari în permanență. Se mai întâmplă și la oameni tineri, după ce au făcut un efort serios.
Pentru funcționarea firească a trupului (circulația fluidelor, țesuturi, organe), este nevoie de relaxare.
Pentru a declanșa acțiunea contracției pentru mișcare, mușchiul depune efort.
Acesta are nevoie de ATP, moneda energetică a celulei, pentru a fi armat, respectiv pus în poziția de a declanșa încordarea. Acea parte de încordare este mai mult un impuls nervos, bazat pe relaxarea care s-a desfășurat înainte.
Organismul trebuie să aibă un metabolism bun, suficient glicogen, dar și mineralele și vitaminele necesare. Dacă nu are tot ce-i trebuie la dispoziție, atunci relaxarea nu este făcută până la capăt, iar mușchiul devine rigid.
De aici acea senzație de înțepenire pe care o avem odată cu înaintarea în vârstă: gâtul nu se mai întoarce, ne ridicăm greu de pe scaun, mișcări care ni se păreau ușoare devin grele.
In interiorul mușchiului este calciu.
Când p***a funcționează prost, calciul rămâne înăuntru. Iar dacă rămâne calciu, mușchiul stă pe jumătate contractat tot timpul. Nici strâns de tot, nici relaxat de tot. E un mușchi care nu se mai odihnește niciodată. Asta se simte ca rigiditate, ca încetineală, ca durere la efort care nu se duce.
Corpul are și o frână naturală împotriva calciului: progesteronul.
Pentru a menține în echilibru buna funcționare a trupului, importantă este funcționarea tiroidei - glanda producătoare de hormoni stabilizatori ai celulei.
Problema e că sub stres, corpul epuizează materia primă din care s-ar fabrica progesteronul și o trimite spre hormonii de stres.
Stresul cronic dereglează nivelul progesteronului (tocmai, stabilizatorul general al celulei: scade calciul în exces din interior, calmează excitația și susține tocmai tiroida și respirația celulei!), iar estrogenul împinge calciul în direcție greșită.
Femeile cred că odată cu vârsta, mai ales la menopauză, ovarele nu mai produc și estrogenul dispare. Nu dispare. O analiză „normală” a sângelui, nu înseamnă deloc țesuturi ferite de estrogen. Țesutul gras conține cantități considerabile de estrogeni.
Așa că, la multe femei, problema reală nu e lipsa de estrogen, ci raportul prost dintre progesteron și estrogen. Progesteronul prăbușit lasă calciul să se adune. Iar asta se potrivește exact cu mușchiul care nu se mai relaxează.
Dacă rigiditatea, încetineala și senzația de „uzură” vă sună cunoscut, nu dați vina pe bătrânețe. Oricând se pot lua măsuri pentru a ameliora măcar în parte problema. Nu începeți cu antiinflamatoare și nici cu hormoni luați la întâmplare.
Începeți de la rădăcină, cu întrebarea: susțin metabolismul?
Cheia? RELAXAREA. Eliminați stresul!
Iar aceasta se face prin mișcare și alimentație, program de "scuturare" și tapotare zilnică, presopunctură, elongații și masaj.
Urmăriți următorul articol pentru a afla despre exerciții individuale și servicii de întreținere, precum și restaurare a bunei stări.
