04/09/2026
📌Când copilul cere să meargă la psiholog, dar părintele refuză...
Uneori, cererea unui copil de a merge la psiholog este trecută cu vederea: ⚠️„Nu ai nimic”, „O să-ți treacă”, „Ai tot ce îți trebuie, ce probleme poți să ai?”, „Ce o să spună lumea?” sau „Nu vreau să creadă cineva că este ceva în neregulă cu tine”.
În spatele refuzului unui părinte pot exista multe motive:
📌teama de ceea ce ar putea afla,
📌 grija față de părerile celorlalți,
📌dificultatea de a accepta că propriul copil poate trece printr-o problemă emoțională
📌convingerea că îl cunoaște suficient de bine și că „este bine”.
⚠️Faptul că un copil pare bine nu înseamnă întotdeauna că se și simte bine.
Un copil care spune „vreau să vorbesc cu un psiholog” ne transmite ceva important. Nu înseamnă automat că are o problemă gravă și nici că părintele a greșit undeva. Înseamnă însă că acel copil simte că are nevoie de un spațiu în care să vorbească despre lucruri pe care poate nu știe, nu poate sau nu îndrăznește să le spună acasă...și nu toți copiii reușesc să ceară ajutor atât de direct.
⚠️Unii o fac prin schimbări de comportament.. devin mai retrași, mai iritabili, plâng mai ușor, nu mai vor să meargă la școală, se izolează, dorm diferit, își pierd interesul pentru lucrurile care înainte le făceau plăcere sau încep să aibă rezultate școlare mai slabe. Aceste schimbări nu ne spun care este cauza, dar ne spun că merită să fim atenți.
❗️❗️❗️Ascultați-vă copiii nu doar atunci când vorbesc, ci și atunci când încearcă să vă spună prin comportamentul lor că ceva s-a schimbat.
❗️❗️❗️Dacă propriul copil ajunge să spună: „Cred că am nevoie de un psiholog”, înainte de a-i explica de ce nu are nevoie, întrebați-l:
„Ce te face să simți că ai nevoie de ajutor?”
S-ar putea ca răspunsul lui să fie mult mai important decât credeți.
