DRB Prolife SRL -Dr. Belindescu Madelena

13/08/2026

Răceala
Majoritatea copiilor prezintă 8-10 răceli până la vârsta de 2 ani. Răcelile sunt determinate de virusuri, sunt foarte contagioase şi se răspândesc uşor prin aer şi prin atingerea suprafeţelor contaminate.
De exemplu, poţi atinge mâinile unei persoane răcite şi apoi să îţi atingi nasul sau ochii. Dacă un virus care produce răceală se află pe mâinile unei persoane, poţi să îl iei şi să răceşti. Din nefericire, răcelile fac parte din viaţa noastră. Simptomele durează în jur de o săptămână şi sunt extrem de familiare: secreţii nazale sau nas înfundat, strănut, durere de gât, tuse şi febră moderată sau uşoară
Aceste simptome pot fi extrem de neconfortabile pentru un sugar comparativ cu un copil mare sau un adult. Un sugar nu îşi poate sufla nasul. De asemenea, sugarii au dificultăţi atunci când nasul e înfundat şi trebuie să respire pe gură. Un nas înfundat face dificilă şi alimentaţia la sân sau cu biberonul interferând cu alimentaţia.
Consultaţi medicul dacă copilul dvs. are o vârstă mai mică de 3 luni şi prezintă:
- febră (peste 38 de grade Celsius) sau simptome de răceală; se recomandă ca la această vârstă copiii cu febră să fie consultaţi de medic pentru a fi exclusă o afecţiune mai severă decât răceala
- refuză câteva mese la rând
- este mai iritabil decât de obicei sau, din contră, excesiv de somnolent.
Deşi nu există tratament pentru răceala comună, vă puteţi ajuta copilul să se simtă mai confortabil. Dacă copilul are dificultăţi de supt, încercaţi să curăţaţi nasul cu o pompiţă de cauciuc înainte de fiecare alimentaţie. Medicul vă poate recomanda ser fiziologic sau picături de apă sărată în cazul în care nasul este înfundat. Plasarea unui umidificator rece în camera copilului poate ajuta, de asemenea, copilul să respire mai uşor.
Puteţi încerca să vă protejaţi copilul de răceli ţinându-l departe de persoanele care tuşesc sau strănută. Acest lucru este extrem de important mai ales pentru copiii cu vârstă mai mică de 3 luni.
Sursa: http://www.marchofdimes.com/baby/colds.aspx
Sursa foto: www.mom365.com

12/08/2026

💥Vitamina B12 în cancer - material in comentarii

💥Vitamina B12 este un nutrient esențial pentru organismul nostru. În ciuda acestui lucru este cea mai controversată vitamină și este suplimentul despre care sunt cel mai des întrebată de pacienți și de către alți colegi medici.
Chiar acum am primit un nou mesaj despre B12 si persoana nu gasise materialele mele despre B12 - asa ca am zis ca este un bun moment sa reamintesc ca pe langa Facebook - am si canal de youtube si blog - si acolo este mai usor sa cautati materiale mai vechi,
💥Vitamina B12 este esențială pentru funcționarea sistemului nervos, formarea globulelor roșii, sinteza ADN-ului și metabolismul grăsimilor și proteinelor. De asemenea, ajută la reglarea homocisteinei.
💥Pentru a fi absorbită, vitamina B12 trebuie mai întâi eliberată din alimente. Acest proces începe în gură și continuă în stomac, unde acidul clorhidric și enzimele o separă de proteinele alimentare. În intestinul subțire (duoden), B12 se leagă de factorul intrinsec – o proteină esențială pentru absorbția sa în ileon. Fără acest mecanism, vitamina B12 nu poate fi utilizată de organism.

💥Suplimentarea vitaminei B12 la pacienții cu cancer

Relația dintre vitamina B12 și riscul de cancer este controversată. Studiile oferă rezultate mixte: unele sugerează că nivelurile ridicate de B12 ar putea fi asociate cu un risc crescut de cancer, altele indică o legătură cu niveluri mai scăzute, iar unele nu identifică nicio asociere.

Există studii observaționale care au raportat un risc mai mare de cancer la persoanele care iau suplimente de B12, însă multe dintre acestea includ și administrarea concomitentă de acid folic. Deoarece nivelurile ridicate de acid folic pot fi asociate cu un risc crescut de cancer colorectal, este posibil ca rezultatele să fie influențate mai degrabă de acidul folic decât de B12.

Pe de altă parte, două meta-analize au identificat o asociere între nivelurile scăzute de vitamina B12 și un risc mai mare de cancer colorectal și cancer pancreatic. De asemenea, o meta-analiză a 18 studii clinice randomizate, care a inclus peste 74.000 de persoane, nu a găsit un efect semnificativ al suplimentării cu vitamine B (inclusiv 20-2000 mcg/zi de vitamina B12) asupra riscului de cancer, mortalității cauzate de cancer sau mortalității generale.

💥Când este necesară suplimentarea cu vitamina B12?

Cea mai prudentă abordare este să suplimentăm vitamina B12 doar atunci când există un deficit confirmat prin analize de sânge sau dacă există probleme care împiedică absorbția acesteia.

💥Câteva situații clare în care suplimentarea este necesară:

📍Gastrectomia totală (îndepărtarea stomacului) – pacienții vor avea nevoie de suplimentare injectabilă de vitamina B12 pentru tot restul vieții.
📍Tratamente oncologice specifice, cm ar fi Pemetrexed (Alimta), utilizat în cancerul pulmonar avansat – necesită suplimentare de B12 conform unui protocol standard stabilit de oncolog, pentru a reduce toxicitatea tratamentului.
📍Persoanele care aleg diete vegane
📍Alte situatii in care avem deficit de B12 dovedit prin analize.

💥Concluzie
Suplimentarea cu vitamina B12 are sens doar dacă există un deficit confirmat. La pacienții oncologici care au nevoie clară de suplimentare, aceasta poate fi administrată fără probleme.
Dr Irina Mateieș

10/08/2026

🐟Omega-3 poate ajuta pacienții cu cancer să își păstreze masa musculară?

Cu toate că am o atitudine critică față de suplimentele promovate incorect și neștiințific, încerc să fiu mereu la curent cu suplimentele care sunt accesibile, bine tolerate și care au potențial beneficiu pentru pacientul oncologic.

🐟Omega 3 este clar un supliment de interes.
În 2022 a fost publicat în European Journal of Clinical Nutrition, revistă din portofoliul Nature, un review sistematic/ meta-analiză care s-a uitat la următoarea idee: ce efect are suplimentarea cu omega-3 asupra masei corporale slabe la pacienții cu cancer? - "Effects of omega-3 supplementation on lean body mass in cancer patients: a systematic review and meta-analysis" (10.1038/s41430-022-01100-x)

💪 De ce ne interesează masa musculară la pacientul oncologic?
Două persoane care cântăresc la fel pot avea o compoziție corporală foarte diferită. Pierderea musculaturii poate însemna mai puțină forță, mai puțină autonomie și o capacitate mai mică de a face față bolii și tratamentului. De aceea, la pacienții oncologici nu ne interează doar greutatea, ci în mod special păstrarea masei musculare.

🐟 Și aici intră în discuție omega-3
Există mai multe mecanisme potențiale prin care acești acizi grași ar putea fi utili – inclusiv efectele asupra inflamației și asupra proceselor implicate în sinteza și degradarea proteinelor musculare.
Dar, așa cm insist de fiecare dată, un mecanism biologic plauzibil nu este suficient. Ne interesează dacă efectul chiar apare atunci când omega-3 este administrat oamenilor.

🐟De aceea cred că este util acest review.
Când autorii au pus împreună rezultatele studiilor disponibile, au găsit un posibil efect favorabil al suplimentării cu omega-3 asupra masei corporale slabe.
⚠️ Însă trebuie să fim atenți la un aspect - Studiile nu au fost toate la fel și nici rezultatele lor nu au fost identice. Au existat studii care includeau cancere diferite, stadii diferite ale bolii, tratamente diferite, doze și durate diferite de administrare a omega-3 și metode diferite de evaluare a compoziției corporale.
Însă,per ansamblu, meta-analiza a sugerat că suplimentarea cu omega-3 ar putea avea un efect favorabil asupra masei corporale slabe. Recezia sugerează că EPA ar putea să fie componenta mai importantă din suplimentele de Omega 3 pentru acest efect.
🐟Dacă combinăm ideile din acestă recenzie cu recomandările ESPEN - o suplimentare cu aproximativ 2 gr de Omega 3 poate avea sens, in timpul tratamentului oncologic, când suspectăm pierdere de masă musculară.

💪Dar tocmai pentru că dovezile despre adăugarea de suplimente pentru păstrarea masei musculare la pacientul oncologic sunt destul de slabe, aș vrea să nu uităm recomandările principale

🥩/🫘 Aport proteic suficient
🍽️ Aport caloric suficient
🏋️ Mișcare/ exerciții adaptate posibilităților pacientului
🤢 Controlul simptomelor care împiedică alimentația

🐟În cazul omega-3 și al masei musculare în cancer, ideea deocamdată pare să fie: există un semnal favorabil și merită să ne uităm la el, dar omega-3 trebuie privit ca parte a unei intervenții nutriționale mai ample, nu ca soluție de unul singur.
Dr Irina Mateieș

05/08/2026

05/08/2026

Despre transpirațiile nocturne ale copiilor cu dr. Claudia Dobocan:
”Transpirații nocturne la copii: ce semnalează?
Copiii transpiră în somn mai mult decât adulții, dar motivele sunt rareori alarmante în cazul lor. La cei mici, transpirațiile nocturne au legătură cu ciclurile de somn și cu o particularitate dermatologică (...). Copiii, spre deosebire de adulți, dorm mai mult în faza de somn profund, „somnul cu unde cerebrale lente” în care, în mod caracteristic, se transpiră mult. Este acea fază neurologică a somnului lipsită de vise, însă restaurativă, în care are loc sedimentarea memoriei și a principiilor învățate peste zi, în care este secretat hormonul de creștere, în care se restaurează imunitatea și în care se produce repararea și regenerarea celulelor și a țesuturilor. Toate aceste procese sunt înalt caracteristice vârstei mici. Așadar, devine firesc că Natura a proiectat astfel somnul copilului. Transpirațiile nocturne sunt des întâlnite la sugari și la preșcolari, menținându-se la 12% din copiii aflați în perioada care precedă pubertatea (cu vârste între 7 și 11 ani).
Încă un motiv pentru care copiii transpiră mai des noaptea este că, în ciuda dimensiunilor reduse, ei au un număr de glande sudoripare echivalent cu cel al adultului. Așadar, ele sunt mult mai dense pe unitate de arie. Mai mult, nici nu au o reglare a sudorației la fel de sensibilă precum o au organismele mature, adulte. Sudorația atinge maturitatea și finețea controlului o dată cu înaintarea în vârstă.
Când au și copiii nevoie de investigații
Dacă nu sunt însoțite de alte manifestări și starea copilului este bună pe parcursul zilei, transpirațiile nocturne nu ar trebui să îngrijoreze părinții. Însă, dacă starea generală este alterată, dacă cel mic nu mai pare să crească bine sau chiar slăbește, dacă are febră și/sau frisoane în afara unui episod acut de viroză, atunci ar trebui investigat de un medic. Patologiile care trebuie investigate într-o astfel de situație sunt similare celor întâlnite la adulții cu transpirații nocturne: bolile maligne, problemele tiroidiene, tuberculoza sau infecția cu virusul HIV. Transpirațiile nocturne pot fi declanșate sau intensificate, de asemenea, de un teren atopic, caracterizat prin rinite alergice, astm sau eczeme.
O altă patologie de exclus în situația transpirațiilor nocturne este mărirea exagerată a amigdalelor palatine, care poate induce apnee obstructivă în somn. Ea induce treziri frecvente și scade calitatea restaurativă a somnului.
Drept urmare, copiii prezintă pe parcursul zilei tulburări de conduită și de temperament. Patologia este mai frecventă în rândul băiețeilor. Așadar, un băiețel care transpiră mult noaptea, care are somnul agitat și care la școală și în societate prezintă probleme de învățare sau de conduită ar trebui investigat pentru această patologie. Aceasta ar fi una din indicațiile reale de tonsilectomie (îndepărtare chirurgicală a amigdalelor). Pentru orice îngrijorare, părinții ar trebui să se adreseze unui medic, pornind de la cel de familie, care va dirija parcursul și investigațiile copilului, în caz că acestea se vor dovedi necesare.”

03/08/2026

Câte ceva despre paracetamol, cu dr. Dr Monica Burlacu
”Aproape toți părinții au in casă Paracetamol sirop (Panadol) sau Ibuprofen sirop (Nurofen). Atenție mare la denumiri... Denumirea comerciala diferă în funcție de producător, denumirea comună internațională este aceeasi întotdeauna și este scrisă pe fiecare medicament. Se numesc diferit dar au aceeași substanță. Dacă nu realizam acest lucru și oferim paracetamol supozitor și panadol sirop (care conține tot paracetamol) , există riscul să ajungem la supradozare sau intoxicație.
Menționez acest lucru deoarece văd o mare confuzie în rândul părinților.
Toată lumea știe că aceste două medicamente sunt folosite când copilașii au febră si mulți părinți le administrează înainte să ajungă cu copilul la medic.
Foarte putini părinți știu când sunt aceste medicamente contraindicate, când este interzis să le folosim.
Nu folosiți Ibuprofen dacă:
1- copilul este deshidratat ( refuza lichide , are vărsături, diaree, nu urinează)
2- copilul are o reacție alergica la ibuprofen
3-copilul are scaune cu sânge roșu sau scaune de culoare neagră,
vărsături cu sânge sau vărsături cu aspect de "zaț de cafea"
4- copilul are probleme grave renale, hepatice, cardiace (de obicei în cazurile acestea sunt spitalizați și informați)
5- copilul are varicela.
6 - sugari sub 3 luni
Nu folosiți Paracetamol (Panadol) atunci când :
1-copilul este icteric, are ochi gălbui, fata gălbuie
2-copilul a fost diagnosticat cu o afecțiune metabolica, probleme la nivelul ficatului, hepatite
3 - copilul are o reacție alergica
Am menționat aceste lucruri extrem de simple deoarece am realizat că nu sunt cunoscute în rândul părinților.”

21/07/2026

20/07/2026

În cabinet văd tot mai des pacienți care ajung cu indicele HOMA deja calculat pentru a afla dacă au rezistență la insulină.

Indicele HOMA poate fi util în anumite situații, însă nu este metoda de referință pentru aprecierea sensibilității la insulină.

Metoda de referință (gold standard) este clampul hiperinsulinemic euglicemic, utilizat aproape exclusiv în cercetare, deoarece este laborios, costisitor și dificil de aplicat în practica de zi cu zi.

Indicele HOMA oferă o estimare indirectă a sensibilității la insulină. În plus, nu există valori-prag universal acceptate, acestea variind în funcție de populația studiată, metoda utilizată pentru determinarea insulinei și obiectivul pentru care este folosit.

Din acest motiv, ghidurile internaționale nu recomandă determinarea de rutină a insulinei și calcularea indicelui HOMA la toți pacienții.

În practica de zi cu zi, rezistența la insulină se evaluează în contextul clinic și metabolic al fiecărui pacient. Nu mă uit la un singur rezultat, ci la întregul tablou: greutatea, indicele de masă corporală, circumferința abdominală, distribuția țesutului adipos, examenul clinic, glicemia, hemoglobina glicată, profilul lipidic și tensiunea arterială.

Indicele HOMA este un instrument care poate completa evaluarea, nu un diagnostic în sine.