Cabinet individual de psihologie Victoria Gîrbu

Cabinet individual de psihologie Victoria Gîrbu Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Cabinet individual de psihologie Victoria Gîrbu, Mental Health Service, Brașov, Brasov.

Psiholog clinician în supervizare, acreditat de Colegiul Psihologilor din România |
Practician în metoda Let’s Talk About Children (LTC) |
Consiliere pentru dezvoltare personală, evaluare psihologică și psihoeducație pentru adulți, adolescenți și copii.

Nu succesul îi face pe oameni consecvenți.Consecvența îi face pe oameni să pară un succes peste noapte.Vedem rezultatul ...
08/06/2026

Nu succesul îi face pe oameni consecvenți.
Consecvența îi face pe oameni să pară un succes peste noapte.

Vedem rezultatul și ratăm repetiția.
Vedem victoria și ratăm zilele în care omul doar s-a întors la ce avea de făcut.

Rezultatele nu apar dintr-un moment spectaculos.
Apar din lucruri mici, repetate suficient de mult.

O pagină.
Un antrenament.
O alegere bună.
Încă o zi în care nu ai abandonat.

La final, oamenii vor spune că ai avut talent.
Tu vei ști că ai avut răbdare.

P.S.
Viața ta va semăna mai mult cu lucrurile pe care le repeți decât cu planurile tale.

Psih. Victoria Gîrbu

Există convingeri care nu par convingeri.Par fapte.„La vârsta asta nu mai are rost.”„Dacă voiai, făceai până acum.”„E pr...
03/06/2026

Există convingeri care nu par convingeri.

Par fapte.

„La vârsta asta nu mai are rost.”
„Dacă voiai, făceai până acum.”
„E prea târziu să o iei de la capăt.”

Le auzim atât de des încât încetăm să le mai verificăm.

Le confundăm cu realitatea.

Dar „e prea târziu” nu este o constatare despre timp.

Este, de multe ori, o propoziție despre frică.

Frica de a începe de jos.
Frica de a nu fi suficient de bun.
Frica de a fi văzut încercând.
Frica de a descoperi că încă îți dorești ceva.

Adevărul este că viața nu ne cere permisiunea să îmbătrânim.

Dar foarte des ne cere curajul de a continua să creștem.

Unii oameni termină facultăți la 22 de ani și nu mai învață nimic despre ei înșiși pentru următoarele decenii.

Alții deschid o carte la 35, la 45 sau la 55 de ani și încep, poate pentru prima dată, să își recupereze viitorul.

Poate că diploma nu este miza.

Poate că miza este să nu lași o vârstă, o etichetă sau o convingere veche să decidă cine ai voie să devii.

Câte dintre limitele tale sunt ale tale cu adevărat?

Și câte au fost împrumutate de la alții?

Psih. Victoria Gîrbu

Astăzi sărbătorim copilul. Copilul mic, cu mâinile pline de joacă și ochii plini de curiozitate. Copilul care am fost câ...
01/06/2026

Astăzi sărbătorim copilul. Copilul mic, cu mâinile pline de joacă și ochii plini de curiozitate. Copilul care am fost cândva. Copilul interior care încă are nevoie să fie văzut.

A fi copil înseamnă să privești lumea fără armură.
Să întrebi „de ce?” fără teamă.
Să râzi cu tot corpul.
Să plângi fără să-ți fie rușine.
Să cauți brațe, priviri, siguranță și iubire.

Copilăria este fundația pe care se așază încrederea, curajul, felul în care iubim, felul în care ne apărăm, felul în care învățăm să fim cu noi și cu ceilalți.

De Ziua Copilului, sărbătorim inocența, dar și nevoia profundă a fiecărui copil de a fi văzut, ascultat, protejat și iubit exact așa cm este.

Un copil nu are nevoie să fie perfect ca să merite iubire.
Nu are nevoie să fie mereu cuminte ca să fie valoros.
Nu are nevoie să-și ascundă emoțiile ca să fie acceptat.

Are nevoie de adulți prezenți.
De limite blânde.
De joacă.
De siguranță.
De cuvinte care construiesc, nu care rănesc.
De oameni mari care să nu uite că în spatele fiecărui comportament există o nevoie, o emoție, o poveste.

Pentru noi, adulții, această zi poate fi o invitație la întoarcere.
Să ne întrebăm: ce ar fi avut nevoie copilul din mine să audă mai des?
Poate: „Ești în siguranță.”
Poate: „Ai voie să simți.”
Poate: „Nu trebuie să demonstrezi ca să fii iubit.”
Poate: „Ești suficient.”

Sărbătoarea copilului înseamnă cadouri, baloane și zâmbete. Înseamnă și responsabilitatea de a crește copii care să nu fie nevoiți să se vindece toată viața de felul în care au fost iubiți.

Astăzi, să le oferim copiilor mai mult decât lucruri.
Să le oferim timp. Răbdare. Ascultare. Joacă. Prezență.
Și, poate, în același timp, să fim puțin mai blânzi și cu copilul din noi.

La mulți ani tuturor copiilor — celor mici, celor mari și celor interiori, care încă așteaptă să fie luați în brațe. 🤍

Tu ce crezi că are cel mai mult nevoie un copil să audă de la adulții din viața lui?

Psih. Victoria Gîrbu

27 mai - Ziua națională a psihologuluiLa mulți ani celor care practică această profesie cu blândețe și responsabilitate....
27/05/2026

27 mai - Ziua națională a psihologului

La mulți ani celor care practică această profesie cu blândețe și responsabilitate.

Psih. Victoria Gîrbu

Copilul cu ADHD nu are nevoie să audă din nou și din nou: 𝐶𝑜𝑛𝑐𝑒𝑛𝑡𝑟𝑒𝑎𝑧𝑎̆-𝑡𝑒!Cel mai probabil, a mai auzit asta.De multe o...
25/05/2026

Copilul cu ADHD nu are nevoie să audă din nou și din nou: 𝐶𝑜𝑛𝑐𝑒𝑛𝑡𝑟𝑒𝑎𝑧𝑎̆-𝑡𝑒!

Cel mai probabil, a mai auzit asta.
De multe ori.

Are nevoie de un adult care înțelege ce se întâmplă dincolo de comportament și care știe 𝒄𝒖𝒎 să îl ajute să reușească.

Am participat la workshopul „𝐈𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐚𝐜𝐭𝐢𝐜𝐞 𝐢̂𝐧 𝐬𝐩𝐫𝐢𝐣𝐢𝐧𝐮𝐥 𝐞𝐥𝐞𝐯𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐬̦𝐢 𝐬𝐭𝐮𝐝𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐜𝐮 𝐀𝐃𝐇𝐃”, susținut de 𝐃𝐫. 𝐌𝐢𝐜𝐡𝐚𝐞𝐥 𝐌𝐞𝐢𝐧𝐳𝐞𝐫, profesor în cadrul Departamentului de Psihologie al University of Illinois Chicago (UIC) și director al programului Youth and Young Adult ADHD Services (YAAAS).

Și am plecat de acolo cu o idee care merită spusă mai des:
𝐀𝐃𝐇𝐃 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐥𝐢𝐩𝐬𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐯𝐨𝐢𝐧𝐭̦𝐚̆.
𝐄𝐬𝐭𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐝𝐢𝐟𝐢𝐜𝐮𝐥𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐚 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐚 𝐢̂𝐧 𝐚𝐜𝐭̦𝐢𝐮𝐧𝐞.

Copilul poate ști că trebuie să ridice mâna.
Poate ști că trebuie să aștepte.
Poate ști că trebuie să își facă tema.
Poate ști că nu e potrivit să întrerupă.

Dar între 𝑠̦𝑡𝑖𝑢 și 𝑟𝑒𝑢𝑠̦𝑒𝑠𝑐 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑎𝑐 există uneori o distanță enormă.
Acolo intervin funcțiile executive: atenția, memoria de lucru, inhibiția, planificarea, organizarea și reglarea emoțională.

De aceea, în loc să repetăm:
𝐹𝑖𝑖 𝑎𝑡𝑒𝑛𝑡!
𝑆𝑡𝑎𝑖 𝑐𝑢𝑚𝑖𝑛𝑡𝑒!
𝑁𝑢 𝑚𝑎𝑖 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑟𝑢𝑝𝑒!
𝐷𝑒 𝑐𝑎̂𝑡𝑒 𝑜𝑟𝑖 𝑡̦𝑖-𝑎𝑚 𝑠𝑝𝑢𝑠?

putem învăța să spunem:
✅ 𝑂𝑐ℎ𝑖𝑖 𝑙𝑎 𝑚𝑖𝑛𝑒.
✅ 𝑆𝑐𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑎𝑖𝑒𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑚𝑎𝑡𝑒𝑚𝑎𝑡𝑖𝑐𝑎̆.
✅ 𝑅𝑖𝑑𝑖𝑐𝑎̆ 𝑚𝑎̂𝑛𝑎 𝑖̂𝑛𝑎𝑖𝑛𝑡𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑣𝑜𝑟𝑏𝑒𝑠̦𝑡𝑖.
✅ 𝐶𝑎̂𝑛𝑑 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑖𝑛𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑢𝑙 𝑒𝑥𝑒𝑟𝑐𝑖𝑡̦𝑖𝑢, 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑓𝑒𝑒𝑑𝑏𝑎𝑐𝑘.
✅ 𝐴𝑝𝑟𝑒𝑐𝑖𝑒𝑧 𝑐𝑎̆ 𝑎𝑖 𝑟𝑎̆𝑚𝑎𝑠 𝑐𝑜𝑛𝑐𝑒𝑛𝑡𝑟𝑎𝑡 10 𝑚𝑖𝑛𝑢𝑡𝑒.

Pentru un copil cu ADHD:
claritatea este sprijin;
structura este sprijin;
feedbackul imediat este sprijin;
lauda specifică este sprijin;
consecvența este sprijin.

Workshopul a adus multă claritate despre ADHD ca tulburare de neurodezvoltare, despre comorbidități, dificultăți școlare, relații cu colegii și intervenții comportamentale bazate pe dovezi. Mesajul cu care am rămas este: 𝒏𝒖 𝒔𝒄𝒉𝒊𝒎𝒃𝒂̆𝒎 𝒄𝒐𝒑𝒊𝒍𝒖𝒍 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝒆𝒕𝒊𝒄𝒉𝒆𝒕𝒆.
𝑰̂𝒍 𝒂𝒋𝒖𝒕𝒂̆𝒎 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝒓𝒆𝒍𝒂𝒕̦𝒊𝒆, 𝒔𝒕𝒓𝒖𝒄𝒕𝒖𝒓𝒂̆ 𝒔̦𝒊 𝒊𝒏𝒕𝒆𝒓𝒗𝒆𝒏𝒕̦𝒊𝒊 𝒑𝒐𝒕𝒓𝒊𝒗𝒊𝒕𝒆.

Un copil care întrerupe poate avea nevoie să învețe cm să aștepte.
Un copil care pare dezorganizat poate avea nevoie de pași mai mici.
Un copil care evită tema poate avea nevoie să simtă că poate începe.
Un copil care „explodează” poate avea nevoie să învețe cm să ia o pauză.

Nu scuzăm comportamentele dificile.
Le înțelegem ca să putem interveni mai eficient.

Plec din această formare cu câteva instrumente pentru sprijinirea copiilor, adolescenților și studenților cu ADHD — dar și cu un bun reminder:
𝑪𝒐𝒑𝒊𝒍𝒖𝒍 𝒏𝒖 𝒂𝒓𝒆 𝒏𝒆𝒗𝒐𝒊𝒆 𝒅𝒆 𝒖𝒏 𝒂𝒅𝒖𝒍𝒕 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒗𝒐𝒓𝒃𝒆𝒂𝒔𝒄𝒂̆ 𝒎𝒂𝒊 𝒕𝒂𝒓𝒆. 𝑨𝒓𝒆 𝒏𝒆𝒗𝒐𝒊𝒆 𝒅𝒆 𝒖𝒏 𝒂𝒅𝒖𝒍𝒕 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒇𝒐𝒓𝒎𝒖𝒍𝒆𝒛𝒆 𝒎𝒂𝒊 𝒄𝒍𝒂𝒓.

Psih. Victoria Gîrbu

Am participat la workshopul 𝐂𝐨𝐩𝐢𝐥𝐮𝐥 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐞 𝐛𝐥𝐨𝐜𝐡𝐞𝐚𝐳𝐚̆. 𝐂𝐮𝐦 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐚̆𝐦 𝐜𝐮 𝐚𝐧𝐱𝐢𝐞𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐬̦𝐢 𝐜𝐮𝐦 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐢𝐦 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐞𝐭𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆, susțin...
22/05/2026

Am participat la workshopul 𝐂𝐨𝐩𝐢𝐥𝐮𝐥 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐞 𝐛𝐥𝐨𝐜𝐡𝐞𝐚𝐳𝐚̆. 𝐂𝐮𝐦 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐚̆𝐦 𝐜𝐮 𝐚𝐧𝐱𝐢𝐞𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐬̦𝐢 𝐜𝐮𝐦 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐢𝐦 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐞𝐭𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆, susținut de Conf. Univ. dr. Otila Todor – psiholog clinician și Ioana Todor – psiholog clinician, psihoterapeut, în cadrul Conferinței Internaționale 𝐀𝐛𝐨𝐫𝐝𝐚̆𝐫𝐢 𝐦𝐨𝐝𝐞𝐫𝐧𝐞 𝐢̂𝐧 𝐩𝐬𝐢𝐡𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐚 𝐬̦𝐜𝐨𝐥𝐚𝐫𝐚̆, 𝐥𝐨𝐠𝐨𝐩𝐞𝐝𝐢𝐜𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐞𝐝𝐮𝐜𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆ organizată de CJRAE Brașov.

A fost o experiență care m-a invitat să privesc anxietatea copilului dincolo de diagnostic sau etichetă, ca rezultat al unor procese psihologice, relaționale, corporale și contextuale care se întrețin reciproc. Modelul prezentat a fost Terapia cognitivă bazată pe procese (PBT), care spre deosebire de modelul DSM, clasifică simptomele în categorii diagnostice și urmărește să înțeleagă ce procese mențin suferința: evitarea, hipervigilența, rigiditatea atenției, interpretările catastrofice, fuziunea cognitivă și comportamentele de siguranță.

Mi-a rămas în minte ideea că anxietatea este o stare orientată spre viitor, legată de anticiparea unor pericole sau evenimente negative. Ea implică hiperactivare fiziologică, emoții intense, sentimentul lipsei de control și atenție fixată pe amenințări. În această perspectivă, întrebarea este c𝑢𝑚 𝑟𝑒𝑎𝑐𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑢𝑙 𝑙𝑎 𝑐𝑒𝑒𝑎 𝑐𝑒 𝑠𝑖𝑚𝑡𝑒?.

Workshop-ul a adus claritate asupra mai multor forme de anxietate: panica, legată de frica de senzații corporale; anxietatea socială, legată de frica de evaluare, rușine sau respingere; anxietatea generalizată, legată de intoleranța la incertitudine; fobiile specifice, legate de stimuli percepuți ca periculoși; agorafobia, legată de spații percepute ca nesigure; anxietatea de separare, legată de pierderea sau absența persoanei de atașament; și mutismul selectiv, legat de frica de exprimare și evaluare socială.

Plec de la această experiență cu multe reflecții și cu dorința de a înțelege mai clar ce se află în spatele unui copil care se blochează, evită, refuză sau reacționează intens. Pentru că, uneori, în spatele comportamentului vizibil se află o nevoie de siguranță, de înțelegere și de sprijin pentru a construi, pas cu pas, competență, autonomie și încredere.

𝐏𝐬𝐢𝐡. 𝐕𝐢𝐜𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐆𝐢̂𝐫𝐛𝐮

𝟑𝟗 𝐝𝐞 𝐭𝐫𝐢𝐥𝐢𝐨𝐚𝐧𝐞 𝐝𝐞 𝐛𝐚𝐜𝐭𝐞𝐫𝐢𝐢. 𝟑𝟎 𝐝𝐞 𝐭𝐫𝐢𝐥𝐢𝐨𝐚𝐧𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐞𝐥𝐮𝐥𝐞 𝐮𝐦𝐚𝐧𝐞. 𝟖𝟔 𝐝𝐞 𝐦𝐢𝐥𝐢𝐚𝐫𝐝𝐞 𝐝𝐞 𝐧𝐞𝐮𝐫𝐨𝐧𝐢. 𝐒̦𝐢 𝐨 𝐬𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛𝐚𝐫𝐞: 𝐜𝐢𝐧𝐞...
21/05/2026

𝟑𝟗 𝐝𝐞 𝐭𝐫𝐢𝐥𝐢𝐨𝐚𝐧𝐞 𝐝𝐞 𝐛𝐚𝐜𝐭𝐞𝐫𝐢𝐢. 𝟑𝟎 𝐝𝐞 𝐭𝐫𝐢𝐥𝐢𝐨𝐚𝐧𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐞𝐥𝐮𝐥𝐞 𝐮𝐦𝐚𝐧𝐞. 𝟖𝟔 𝐝𝐞 𝐦𝐢𝐥𝐢𝐚𝐫𝐝𝐞 𝐝𝐞 𝐧𝐞𝐮𝐫𝐨𝐧𝐢. 𝐒̦𝐢 𝐨 𝐬𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛𝐚𝐫𝐞: 𝐜𝐢𝐧𝐞 𝐧𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐮𝐜𝐞 𝐜𝐮 𝐚𝐝𝐞𝐯𝐚̆𝐫𝐚𝐭 𝐯𝐢𝐚𝐭̦𝐚: 𝐜𝐫𝐞𝐢𝐞𝐫𝐮𝐥, 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐬𝐭𝐢𝐧𝐮𝐥 𝐬𝐚𝐮 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚?

Aceasta a fost una dintre întrebările Conferinței Muzica minții, un dialog fascinant între știință, medicină, nutriție și profunzimea vieții interioare, cu 𝑷𝒓𝒐𝒇. 𝑼𝒏𝒊𝒗. 𝑫𝒓. 𝑪𝒐𝒏𝒔𝒕𝒂𝒏𝒕𝒊𝒏 𝑫𝒖𝒍𝒄𝒂𝒏, 𝑷𝒓𝒐𝒇. 𝑼𝒏𝒊𝒗. 𝑫𝒓. 𝑨𝒍𝒆𝒙𝒂𝒏𝒅𝒓𝒖 𝑽𝒍𝒂𝒅 𝑪𝒊𝒖𝒓𝒆𝒂, 𝑫𝒓. 𝑨𝒅𝒊𝒏𝒂 𝑫𝒆𝒓𝒐𝒖𝒆𝒕
Moderator: 𝑭𝒍𝒐𝒓𝒆𝒏𝒕𝒊𝒏𝒂 𝑭𝒂̂𝒏𝒕𝒂̂𝒏𝒂𝒓𝒖

Evenimentul a pornit de la o idee aparent simplă, dar spectaculoasă: 𝐬𝐚̆𝐧𝐚̆𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐦𝐢𝐧𝐭̦𝐢𝐢 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐞 𝐢̂𝐧 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐠𝐮𝐥 𝐨𝐫𝐠𝐚𝐧𝐢𝐬𝐦.
🔹 Aproximativ 80% din serotonină este produsă în intestin.
🔹 Microbiomul are în jur de 39 de trilioane de bacterii, mai multe decât celulele umane ale corpului.
🔹 Intestinul comunică permanent cu creierul prin nervul vag, o adevărată „autostradă cu dublu sens”.
🔹 Doar 10% alimente ultraprocesate în plus în dieta zilnică pot încetini capacitatea de analiză și decizie.
🔹 Peste 27–28% ultraprocesate în alimentație pot crește riscul de declin cognitiv și boli neurodegenerative.
🔹 5 nuci pe zi, omega-3, alimentele fermentate și dieta mediteraneană pot deveni aliați ai creierului.
🔹 Dimineața, proteinele pot susține energia și motivația, prin aportul de tirozină — precursor al dopaminei.
🔹 Seara, sursele de triptofan și carbohidrații lenți pot susține relaxarea și calitatea somnului.
🔹 Ultima masă ar fi ideal să fie cu aproximativ 3 ore înainte de somn.
🔹 Cafeaua poate fi utilă, dar cu măsură: ideal până în prima parte a zilei, nu seara.
🔹 Somnul ne aduce odihnă, cu refacere, curățare cerebrală și reglare imună.

Omul funcționează ca un întreg. Creierul, intestinul, inima, microbiomul, emoțiile și gândurile formează un sistem viu, aflat într-o comunicare permanentă. Creierul rămâne „regele” organismului, centrul care coordonează fiecare celulă, iar intestinul — numit adesea „al doilea creier” — influențează starea noastră emoțională și cognitivă.

Prin nervul vag, această „autostradă cu dublu sens”, intestinul și creierul își transmit continuu informații. Ce mâncăm, cât mâncăm, ce compoziție au alimentele, ce simțim și cm reacționăm — toate acestea ajung să modeleze felul în care gândim, decidem și trăim.

S-a menționat stresul cronic ca proces biologic capabil să modifice funcționarea neuronilor. Un stres mic ne poate activa și mobiliza, iar stresul prelungit, alimentat de frică, presiune, știri negative și gânduri repetitive, poate dezorganiza corpul și mintea.

Un alt punct de discuție a fost microbiomul. Avem trilioane de bacterii care ne influențează digestia, imunitatea, claritatea mentală și starea emoțională. De aceea, grija pentru intestin devine grijă pentru minte. Alimentele fermentate natural — borș, murături în sare, kefir, iaurt cu probiotice — pot susține echilibrul interior, în timp ce excesul de suplimente sau alimentele ultraprocesate pot produce dezechilibre, inclusiv „ceață mentală” (acea stare de confuzie, lipsă de claritate, dificultate de concentrare și nesiguranță în decizii. Poate apărea în contexte de stres, dezechilibre glicemice, alimentație nepotrivită sau dezechilibru al microbiomului.)

Nutriția e o formă de îngrijire a creierului. Alimentele ultraprocesate, zahărul în exces și alcoolul pot afecta sănătatea neuronală, în timp ce dieta mediteraneană, omega-3, peștele gras, nucile, semințele și alimentele naturale pot susține echilibrul cognitiv și emoțional. Mi s-a părut foarte valoroasă și ideea unei alimentații adaptate ritmului zilei: dimineața avem nevoie de energie, claritate și motivație, iar proteinele pot susține acest start. Seara, corpul are nevoie de liniște, iar o masă ușoară, cu triptofan și carbohidrați lenți — de exemplu cartof copt, paste integrale, legume sau o sursă proteică ușoară — poate ajuta organismul să intre mai firesc în starea de repaus. S-a subliniat și faptul că eliminarea completă a carbohidraților nu este întotdeauna o soluție bună. Corpul are nevoie de echilibru, nu de extreme. Când alimentația devine prea restrictivă, pot apărea frustrarea, neliniștea, tulburările de somn și dificultățile de reglare emoțională.

Somnul a fost un alt pilon al discuției. În timpul somnului, organismul se repară, imunitatea este susținută, iar creierul își face propria „curățenie” prin mecanisme biologice complexe. Lipsa somnului, suprasolicitarea, munca în exces și presiunea continuă pot duce, în timp, la degradare cognitivă și vulnerabilitate emoțională.

Mi-a rămas în minte și ideea că orice gând are o chimie. Gândurile negative menținute prea mult timp pot influența subconștientul și corpul, în timp ce optimismul, credința, iubirea, sprijinul familiei și evocarea momentelor fericite pot schimba starea interioară și pot susține vindecarea.

S-a vorbit și despre legătura dintre creier și inimă. Uneori, deciziile corecte vin din coerența între ceea ce gândim și ceea ce simțim. Când mintea, inima și corpul sunt în armonie, organismul are o capacitate mai mare de reglare, adaptare și vindecare.
Pentru mine, această întâlnire a fost o reamintire că sănătatea înseamnă echilibru între corp, minte, emoții, alimentație, relații și sens. Întregul nostru organism are nevoie de armonie: felul în care gândurile ne modelează biologia, hrana ne influențează emoțiile, stresul ne poate schimba creierul, iar optimismul poate deveni parte din procesul de vindecare.

Un eveniment frumos, cu idei care merită duse mai departe — în viața de zi cu zi, în alegerile noastre, în felul în care ne hrănim, respirăm, gândim și ne raportăm la noi înșine.

Și poate că sănătatea începe mai devreme decât credem:
cu un gând,
cu o alegere,
cu ceea ce punem zilnic în farfurie și în minte.
Voi ce alegeți să schimbați mai întâi?

𝑷𝒔𝒊𝒉. 𝑽𝒊𝒄𝒕𝒐𝒓𝒊𝒂 𝑮𝒊̂𝒓𝒃𝒖

Ce înseamnă pentru tine să te simți acasă?De Ziua Familiei, merită să ne oprim puțin și să ne gândim la oamenii lângă ca...
15/05/2026

Ce înseamnă pentru tine să te simți acasă?

De Ziua Familiei, merită să ne oprim puțin și să ne gândim la oamenii lângă care ne simțim în siguranță, acceptați și iubiți. Familia este primul loc în care învățăm apropierea, grija, încrederea și felul în care ne raportăm la ceilalți. Aici se formează modul în care iubim, cerem ajutor, ne exprimăm emoțiile și construim relații.

O familie armonioasă nu este una fără greșeli sau neînțelegeri. Este o familie în care oamenii încearcă să se asculte, să se înțeleagă și să repare atunci când se rănesc unii pe alții. Copiii au nevoie de părinți prezenți, calzi și consecvenți. Au nevoie să știe că sunt iubiți și atunci când greșesc, și atunci când le este greu. Pentru ei, siguranța se construiește din gesturi simple: o vorbă bună, o îmbrățișare, timp petrecut împreună, limite puse cu blândețe. Și adulții au nevoie de familie. Au nevoie de sprijin, răbdare și un loc în care să poată vorbi deschis, fără teama de a fi judecați. Relațiile de familie cresc prin timp, grijă și disponibilitatea de a fi acolo unii pentru alții.

Poate că astăzi este un moment bun să ne întrebăm:
Cum se simt cei dragi lângă noi?
Le arătăm suficient că îi iubim?
Știm să ascultăm fără să judecăm?
Știm să ne cerem iertare?
Facem loc, în fiecare zi, pentru apropiere?

Familia poate fi locul în care apar răni, dar poate deveni și locul în care începe vindecarea. Cu iubire, răbdare, respect și comunicare, familia devine un spațiu în care fiecare se poate simți văzut, acceptat și sprijinit.

Trimite un gând bun cuiva din familia ta sau spune-i unui om drag: Mă bucur că ești în viața mea!

Pentru că cele mai simple cuvinte aduc cea mai mare apropiere.

Psih. Victoria Gîrbu

Uneori, ne este greu să înțelegem ce se întâmplă cu noi sau cu copilul nostru. Observăm schimbări, stări apăsătoare, dif...
11/05/2026

Uneori, ne este greu să înțelegem ce se întâmplă cu noi sau cu copilul nostru. Observăm schimbări, stări apăsătoare, dificultăți la școală, în familie sau în viața de zi cu zi și avem nevoie de mai multă claritate.

În astfel de situații, evaluarea psihologică poate ajuta la o mai bună înțelegere a dificultăților existente și a nevoilor fiecărei persoane. Ofer servicii de evaluare psihologică clinică pentru adulți, copii și adolescenți. Evaluarea include o discuție inițială, aplicarea unor instrumente psihologice potrivite situației și interpretarea rezultatelor în contextul fiecărei persoane.

Pot ajuta atunci când apar stări de anxietate, tristețe care persistă, stres, burnout, dificultăți de concentrare sau de memorie, schimbări de comportament, dificultăți școlare, conflicte în familie, tulburări alimentare, dependențe sau perioade mai grele de viață.

Realizez evaluări și pentru copiii cu cerințe educaționale speciale — CES, atunci când este nevoie să înțelegem mai bine dezvoltarea copilului, dificultățile pe care le întâmpină și tipul de sprijin de care poate avea nevoie.

De asemenea, realizez evaluări psihologice pentru contexte specifice, precum: adopție, FIV, orientare vocațională, capacitate de muncă sau încadrare în grad de handicap. La finalul procesului, se întocmește raportul de evaluare psihologică, ce include concluzii și recomandări adaptate situației evaluate.

Evaluarea oferă o imagine completă asupra nevoilor, resurselor și pașilor potriviți mai departe.
Victoria Gîrbu,
Psiholog clinician în supervizare

𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐞𝐱𝐞𝐫𝐬𝐚̆𝐦 𝐜𝐢𝐭𝐢𝐭𝐮𝐥 𝐳𝐢𝐥𝐧𝐢𝐜 𝐜𝐮 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐢𝐢 𝐚𝐟𝐥𝐚𝐭̦𝐢 𝐥𝐚 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐮𝐭 𝐝𝐞 𝐝𝐫𝐮𝐦?În clasa pregătitoare, cititul este ...
09/05/2026

𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐞𝐱𝐞𝐫𝐬𝐚̆𝐦 𝐜𝐢𝐭𝐢𝐭𝐮𝐥 𝐳𝐢𝐥𝐧𝐢𝐜 𝐜𝐮 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐢𝐢 𝐚𝐟𝐥𝐚𝐭̦𝐢 𝐥𝐚 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐮𝐭 𝐝𝐞 𝐝𝐫𝐮𝐦?

În clasa pregătitoare, cititul este încă un proces nou. Copilul învață să recunoască litere, să lege sunete, să formeze silabe, apoi cuvinte și propoziții. Pentru noi, adulții, cititul pare firesc. Pentru un cititor începător, însă, este un exercițiu complex, care cere atenție, răbdare și multă repetiție.

De aceea, câteva minute de citit în fiecare zi pot face o diferență mare.

Nu este nevoie de sesiuni lungi sau obositoare. Uneori, 10–15 minute zilnic sunt suficiente pentru ca un copil să capete mai multă siguranță, fluență și încredere în propriile puteri.

Cititul zilnic ajută copilul să:

▫️ recunoască mai ușor literele și sunetele
▫️ lege mai repede silabele și cuvintele
▫️ își dezvolte atenția și răbdarea
▫️ înțeleagă mai bine ce citește
▫️ își îmbogățească vocabularul
▫️ capete încredere că „poate”
▫️ vadă cititul ca pe o activitate plăcută, nu ca pe o presiune

La fel de mult contează și alegerea cărților.

Pentru cititorii începători, cărțile potrivite sunt cele cu text scurt, litere clare, propoziții simple, imagini atractive și povești apropiate de universul copilului. O carte prea grea poate aduce frustrare. O carte potrivită poate aduce bucurie și dorința de a mai încerca.

Pentru copiii din clasa pregătitoare, sunt potrivite:

📌 cărți cu litere mari și font ușor de citit
📌 texte scurte, aerisite, cu propoziții simple
📌 povești cu repetiții și rimă
📌 cărți ilustrate, în care imaginea sprijină înțelegerea textului
📌 cărți despre prietenie, emoții, familie, animale sau aventuri simple
📌 texte pe care copilul le poate citi treptat, fără să se simtă copleșit

Cititul nu ar trebui să fie o luptă sau un test permanent. Copilul are nevoie să fie încurajat, ascultat cu răbdare și lăudat pentru efort, nu doar pentru rezultat.

Când cititul devine un mic obicei zilnic, într-un cadru calm și plăcut, copilul începe să se apropie de carte cu mai multă curiozitate și încredere.

Iar pentru un cititor începător, fiecare pagină citită este un pas înainte.

Psih. Victoria Gîrbu

Address

Brașov
Brasov
500200

Opening Hours

Monday 09:00 - 18:00
Tuesday 09:00 - 18:00
Wednesday 09:00 - 18:00
Thursday 09:00 - 18:00
Friday 09:00 - 18:00

Website

https://cnsm.org.ro/wp-content/uploads/2023/08/Prezentare-Lets-Talk_pt-site-5.pdf, , ,

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Cabinet individual de psihologie Victoria Gîrbu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share