Psihoterapeut Anda Zarafu

20/06/2026

Copilul are nevoie de un părinte, nu de încă un evaluator😍

Înainte de Evaluarea Națională, poate cel mai important mesaj pe care un părinte îl poate transmite copilului este:
„Sunt aici. Sunt prezent/ă. Valoarea ta este foarte mare, indiferent de rezultat.”💞

În această perioadă, copiii nu au nevoie doar de sfaturi, verificări sau încurajări legate de performanță, au nevoie să simtă că sunt văzuți dincolo de examen, dincolo de notă, dincolo de comparații și așteptări. Au nevoie să știe că iubirea, respectul și încrederea părinților nu depind de un rezultat.

Din perspectivă psihoterapeutică, un examen important poate activa în copil emoții intense:
🔺frică,
🔺rușine,
🔺furie,
🔺neputință,
🔺blocaj,
🔺perfecționism sau
🔺sentimentul că „dacă nu reușesc, dezamăgesc”.

Uneori, aceste emoții nu apar în cuvinte clare, ci în tăceri, iritabilitate, retragere, izbucniri sau refuzul de a mai vorbi despre examen.

De aceea, în aceste zile, rolul părintelui nu este să repare imediat emoția copilului, ci să o poată conține.
Să rămână suficient de calm încât copilul să simtă: „Pot să fiu speriat, furios sau tăcut, iar părintele meu nu se prăbușește, nu mă respinge și nu mă reduce la reacția mea de acum.”
Să fim prezenți, nu presanți🙏🏼
Prezența înseamnă să fim acolo cu adevărat: disponibili, calzi, atenți, fără să invadăm sau să criticăm.

Uneori copilul are nevoie de o discuție, alteori de liniște.

Uneori are nevoie să fie ținut în brațe, alteori are nevoie să stea singur.

Sprijinul real înseamnă să fim aproape, dar să respectăm distanța pe care copilul o poate primi în acel moment. Uneori prea aproape poate fi copleșitor, iar prea departe poate fi prea singur.

Să ascultăm mai mult decât explicăm. Dacă spune „nu mai pot”, „mi-e frică”, „nu știu nimic” sau „o să fie rău”, primul impuls al părintelui poate fi să îl contrazică: „Ba știi, ai învățat, o să fie bine.” Dar uneori copilul are nevoie mai întâi să fie înțeles, nu convins.
Putem începe cu:
🌿„Îmi dau seama că îți este greu. Sunt aici. Spune-mi ce simți.”

Să-i permitem emoțiile, fără să-i permitem să rămână singur cu ele. Dacă trântește ceva, dacă plânge, dacă tace sau dacă pare că respinge orice apropiere, în spate poate fi o tensiune foarte mare. Asta nu înseamnă că orice comportament devine acceptabil, ci că, înainte de corecție, copilul are nevoie de conectare.
Putem spune: „Văd că e mult pentru tine acum. Nu e nevoie să vorbim imediat, dar sunt aici când poți și cm poți”

Să nu transformăm examenul într-un verdict despre copil. Evaluarea Națională este o etapă importantă, dar nu este măsura valorii lui ca om.
Nota poate spune ceva despre o lucrare, despre o zi, despre un nivel de pregătire într-un anumit moment.
‼️Nu spune totul despre inteligența, caracterul, sensibilitatea, potențialul sau viitorul copilului.

În relația părinte-copil, mesajele implicite cântăresc uneori mai mult decât cele explicite. Copilul simte nu doar ce îi spunem, ci și anxietatea noastră, tonul, privirea, graba, comparațiile, suspinele, dezamăgirile anticipate. Cunoaște gesturile părintelui neliniștit, critic sau dezamăgit mai bine decât părintele însuși.
De aceea, poate fi important ca părintele să-și observe propriile frici:
❓Ce se activează în mine?
❓Teama că nu va reuși?
❓Rușinea față de ceilalți?
❓Dorința de a-l proteja?
❓Nevoia mea ca el să confirme că am făcut bine ca părinte?

Când părintele își poate regla propria emoție, copilul primește un spațiu mai sigur în care să și-o regleze pe a lui. Un adult calm nu este un adult indiferent, ci un adult care transmite:
⛴️Putem duce asta împreună💞

În aceste zile, copilul are nevoie să audă și să simtă:
☀️„Te iubesc indiferent de rezultat.”
☀️„Valoarea ta nu stă într-o notă.”
☀️„Sunt mândră de efortul tău, nu doar de performanța ta.”
☀️„Ai voie să ai emoții.”
☀️„Nu trebuie să treci singur prin asta.”
☀️„Indiferent ce se întâmplă, vom găsi împreună pașii următori.”

Înainte de examen, poate cel mai vindecător lucru pe care îl poate face un părinte este să fie o bază sigură: un loc în care copilul se poate întoarce fără teamă că va fi judecat, comparat sau definit de rezultat.

Pentru că, în cele din urmă, copilul nu are nevoie de încă un evaluator acasă, ci are nevoie de un adult care să-i amintească, prin cuvinte și prin prezență:
„Rezultatul contează, dar tu contezi mai mult.”❤️

Baftă tuturor!🍀

Www.andazarafu.ro

15/06/2026

Am o meserie tare faină: invit oamenii la vorbă și, încet-încet, ajungem la povești de viață, amintiri din copilărie, emoții bine ascunse și întrebări pe care poate nu le-au mai rostit cu voce tare.
Ne uităm împreună la ce a lipsit, la ce a durut, la ce n-au putut oferi părinții suficient și la ce se poate repara acum, cu blândețe.
Și da, partea frumoasă e că oamenii pleacă mai împăcați, iar uneori își trimit și prietenii, vecinii, nașii …., semn că, probabil, fac ceva bine😉

În spate sunt multe diplome, formări, ore de dezvoltare personală, psihoterapie și, mai ales, multă umanitate.

Mai multe despre activitatea mea profesională, adică despre cm stau oamenii la povești serioase pe o canapea și pleacă un pic mai prieteni cu ei înșiși, plus poze frumoase, găsiți pe www.andazarafu.ro

Intrați cu încredere.
Nu pun întrebări grele chiar de la prima pagină🤗

11/06/2026

https://www.facebook.com/share/p/1GgzPs6Ckf/?mibextid=wwXIfr

Începutul verii marchează și perioada solicitantă a examenelor școlare - când nu sunt gestionate într-o manieră echilibrată, ele pot deveni evenimente cu o încărcătură emoțională intensă, atât pentru copii, cât și pentru părinții lor.

👉 De multe ori, stresul care le însoțește este strâns legat și de tendința adulților de a le trata ca pe niște rezultate definitorii pentru viitorul copiilor. Ele sunt într-adevăr importante, însă sunt doar niște momente pe parcursul procesului de dezvoltare a copilului.
👉 Rezultatele obținute în aceste momente ar trebui mai degrabă să aibă rolul de a informa și ghida, și nu sunt etichete definitive, de netăgăduit, care decid cm și cine este copilul.
👉 Dezamăgirea sau tristețea pe care le poate resimți copilul după primirea rezultatelor sunt normale, dacă ele nu se potrivesc așteptărilor sale. Când ele devin însă caracterizări generale („Nu sunt bun de nimic""), este important să fie ajutat să își gestioneze emoțiile într-un mod sănătos și să aibă reacții echilibrate la ceea ce trăiește.
👉 Pentru ca adolescenții și copiii să învețe să facă față emoțiilor și perioadelor dificile, părinții trebuie să fie un exemplu pentru aceștia, prin modul în care ei înșiși se raportează la pierderi, frustrări, așteptări neîmplinite sau emoții mai puțin plăcute.

Despre felurile în care părinții pot gestiona presiunea examenelor și a trecerii într-o nouă etapă de învățământ a explicat pe larg Diana Vasile, PhD, Președinte ISTT, într-un interviu publicat pe EduPedu.ro: https://www.edupedu.ro/interviu-psihologul-diana-vasile-despre-admiterea-la-liceu-sa-nu-dam-mizei-pentru-liceu-mai-multa-valoare-decat-dam-copilului-educatia-lui-are-nevoie-sa-se-refere-si-la-o-doza-de-incertitudine-de/

01/06/2026

La mulți ani, copilului din mine! 💞

Astăzi aleg să-l privesc cu blândețe, să-i mulțumesc pentru curiozitate, visuri, joacă și puterea de a se bucura de lucrurile simple. Pentru râsul sincer, pentru speranța care renaște mereu și pentru lumina pe care nu a lăsat-o să se stingă.

Să nu uit niciodată să mă minunez, să iubesc, să iert și să mă bucur de viață cu inima deschisă, așa cm știe să o facă un copil.

Iar vouă, tuturor, vă doresc ca astăzi să vă faceți măcar un mic dar: să vă bucurați copilărește de ceva. De o înghețată, de o plimbare, de un joc, de o amintire frumoasă sau pur și simplu de un zâmbet. Copilul din noi nu are nevoie de multe, ci doar să fie văzut și lăsat să se bucure.

La mulți ani tuturor copiilor, indiferent de vârstă! ✨😍🌿

30/05/2026

🌿🍀🧑‍🧒

🌞💙 10-12 Iulie, ne vedem la Brașov !

🌿 Curs de formare continuă - 𝐂𝐎𝐏𝐈𝐋𝐔𝐋 𝐈𝐍𝐓𝐄𝐑𝐈𝐎𝐑: 𝐌𝐄𝐓𝐎𝐃𝐄 𝐒̦𝐈 𝐓𝐄𝐇𝐍𝐈𝐂𝐈 𝐃𝐄 𝐀𝐁𝐎𝐑𝐃𝐀𝐑𝐄 𝐓𝐄𝐑𝐀𝐏𝐄𝐔𝐓𝐈𝐂𝐀 - 𝐌𝐨𝐝𝐮𝐥𝐞𝐥𝐞 𝐈 𝐬̦𝐢 𝐈𝐈

Conceptul de copil interior nu este o metaforă poetică, ci o realitate clinică validată de neuroștiințe, teoria atașamentului (Bowlby, Ainsworth), modelele dezvoltării sinelui (Winnicott, Erikson, Stern, Siegel) și abordările integrative contemporane - IFS, Schema Therapy, Inner Bonding, terapie cognitiv-comportamentală integrativă.
Studiile actuale arată că experiențele timpurii sunt stocate sub formă de memorie implicită, corporală și emoțională, modelând răspunsurile adultului în relații, în reglarea afectivă și în mecanismele de apărare. Lucrul terapeutic cu copilul interior devine astfel o componentă esențială în tratarea traumei, anxietății, depresiei și a dificultăților relaționale.

🎯 𝐂𝐞 𝐯𝐞𝐢 𝐝𝐨𝐛𝐚𝐧𝐝𝐢 pe parcursul celor două module:
▪️ fundamentele teoretice - de la Jung și Bradshaw la modelele integrative moderne
▪️ bazele neuropsihologice ale traumei din copilărie (corp, memorie, reglare emoțională)
▪️ etapele intervenției psihoterapeutice - de la conștientizare la reparenting
▪️ tehnici de imagerie dirijată, lucru somatic, dialog interior și terapie expresiv-creativă
▪️ protocoale de lucru pentru fiecare ipostază a copilului interior (bebeluș, copil mic, puber, adolescent)
▪️ studii de caz și aplicabilitate clinică diferențiată

👩‍⚕️ 𝐅𝐨𝐫𝐦𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢:
Psih. Dr. Gabriela Dumitriu - psiholog clinician principal, psihoterapeut integrativ, formator și supervizor
Psih. Drd. Alexandra Dudu - psiholog clinician specialist, psihoterapeut integrativ

📅 𝐃𝐚𝐭𝐚: 10–12 iulie
📍 𝐋𝐨𝐜𝐚𝐭̦𝐢𝐞: Brașov, Centrul de psihologie MINDWAY
🎓 𝟐𝟎 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭𝐞 𝐚𝐯𝐢𝐳𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐠𝐢𝐮𝐥 𝐏𝐬𝐢𝐡𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚
💰 𝐈𝐧𝐯𝐞𝐬𝐭𝐢𝐭̦𝐢𝐞: 700 lei (ambele module)
📝 𝐈𝐧𝐬𝐜𝐫𝐢𝐞𝐫𝐢 & 𝐩𝐫𝐨𝐠𝐫𝐚𝐦 în formularul de mai jos:
👉 [https://forms.gle/c2Riz2T1FHEZJoR17]
📩 Informații suplimentare: [email protected] | 📞 075 111 6008
🌐 www.artepsy.ro

27/05/2026

La mulți ani de 27 mai – Ziua Psihologului!

O zi care marchează importanța profesiei noastre și rolul esențial pe care îl avem în susținerea sănătății mintale și a echilibrului emoțional.

03/05/2026

În ultima perioadă, aud tot mai des în cabinet adolescenți care poartă de luni sau chiar ani o durere neauzită.
Îmi spun că simt de mult timp că nu mai pot. Că au cerut ajutor, au încercat să spună, în felul lor, că ceva nu este bine. Dar, de multe ori, părinții sau cei apropiați au interpretat asta ca „dramă”, „lene”, „fițe”, „vârstă dificilă” sau „o perioadă care trece”.

Și este foarte dureros să vezi cât de vizibile pot fi semnalele depresiei și, totuși, cât de invizibile rămân pentru cei din familie.

Depresia este o realitate.
Nu este un moft.
Nu este o modă.
Nu este lipsă de voință.
Nu este „nu vrea să facă un efort”.

În România, datele UNICEF arată că aproximativ 22.000 de copii și adolescenți trăiesc cu un diagnostic de boală mintală, iar numărul celor care au dificultăți emoționale nediagnosticate este, cel mai probabil, mult mai mare. De asemenea, aproape 33% dintre adolescenții români între 11 și 15 ani au raportat că se simt triști mai mult de o dată pe săptămână, comparativ cu media de 13% din țările incluse în studiul OMS.

Dacă observi la adolescentul de lângă tine:

– se retrage tot mai mult în camera lui;
– nu mai are chef de lucruri care înainte îi plăceau;
– pare mereu obosit, trist, iritabil sau lipsit de speranță;
– doarme prea mult sau prea puțin;
– mănâncă mult mai puțin sau mult mai mult decât înainte;
– are scăderi bruște la școală;
– spune des „nu mai pot”, „nu are rost”, „nu sunt bun de nimic”;
– evită prietenii, familia, activitățile;
– plânge ușor sau pare complet amorțit emoțional;
– vorbește despre moarte, dispariție sau despre faptul că ar fi mai bine fără el

Nu minimaliza.
Nu certa.
Nu ironiza.
Nu transforma durerea lui într-o lecție despre cât de grea era viața „pe vremea noastră” ( asta mă enervează cel mai tare).

Întreabă. Ascultă. Rămâi aproape.
Și, mai ales, caută ajutor specializat.

Uneori, adolescentul nu are nevoie de încă un adult care să-i spună că exagerează. Are nevoie de un adult care să spună:
„Te cred. Vreau să înțeleg. Hai să găsim ajutor.”

A cere sprijin psihologic nu înseamnă că ai eșuat ca părinte, înseamnă că alegi să nu lași copilul singur cu ceva ce poate fi prea greu de dus.

Depresia nu trece prin rușinare.
Nu trece prin comparații.
Nu trece prin „ai tot ce-ți trebuie, de ce ești trist?”.

Depresia are nevoie de atenție, înțelegere și intervenție potrivită.

Uneori, cel mai important lucru pe care îl putem face pentru un adolescent este SǍ-L CREDEM înainte ca suferința lui să ajungă într-un punct în care ajutorul devine mult mai greu de primit.

01/05/2026

Bun venit, MAI…🌿

cu MAI multă blândețe față de tine,
MAI multă răbdare cu ceea ce simți,
MAI multă apropiere de nevoile tale
și MAI mult curaj să te asculți.

Să fie o lună cu pași mici spre conștientizare, cu MAI puțină critică și MAI multă grijă.

MAI blând. 🦢
MAI aproape. 💞
MAI prezent.☀️
O lună MAI bună cu tine.

25/04/2026

Două minute. Un gest care rămâne.
Împreună ducem povestea mai departe 💜💚

Completează, semnează și depune formularul 230 online.

15/04/2026

„Mama” și „tata” nu sunt doar două figuri separate în viața copilului, ci o echipă pe care el o simte în profunzime. ❤️

Când alianța parentală este stabilă și cooperantă, copilul se simte în siguranță. Când apare o fisură între părinți, chiar dacă nu este spusă direct, copilul o percepe imediat: poate deveni furios, opozant sau, dimpotrivă, retras și trist.

Studiile arată clar că un coparenting armonios se asociază cu mai puține dificultăți emoționale și comportamentale, în timp ce conflictul dintre părinți crește riscul de anxietate, depresie sau probleme de comportament la copii.

De aceea, uneori nu este suficient „să ne descurcăm singuri”. Când lucrurile nu merg bine între părinți, psihoterapia poate fi un spațiu sigur în care relația se poate repara sau reorganiza, în beneficiul copilului.

Copiii nu au nevoie de părinți perfecți, ci de părinți care pot lucra împreună. 🤝

📩 Pentru programări: mesaj privat
📸 Foto: arhivă personală 😂