Psiholog Daniela Mărtoiu

Psiholog Daniela Mărtoiu Psiholog clinician & Psihoterapeut integrativ
Specializare în psiho-oncologie
Brașov | Regina Maria | Ședințe în cabinet & online
(1)

🎬 Unele filme ne rămân în minte pentru poveste.Altele pentru personajele în care ne recunoaștem.Iar uneori, după ce se t...
08/08/2026

🎬 Unele filme ne rămân în minte pentru poveste.
Altele pentru personajele în care ne recunoaștem.
Iar uneori, după ce se termină filmul, rămânem cu întrebări despre noi.

Așa că vreau să vă las vouă alegerea următoarei povești pe care o privim împreună prin lentila psihologiei.

The Lost Flowers of Alice Hart, Inventing Anna, The Odyssey sau Gone Girl?

Sau aveți voi un alt film/serial care credeți că merită „desfăcut” psihologic?

Voi alegeți. Eu mă uit (doar 2 am văzut). Și apoi vorbim. 🤍



a mindful journey!

Mai aruncăm o privire... psihologică asupra filmului It Ends With Us (l-am văzut aseară 🙂).Dincolo de povestea de dragos...
03/08/2026

Mai aruncăm o privire... psihologică asupra filmului It Ends With Us (l-am văzut aseară 🙂).

Dincolo de povestea de dragoste, filmul ne pune în fața unei realități incomode: de ce rămânem în relații care ne rănesc?

Privit din exterior, răspunsul pare simplu: pleacă. Dar lucrurile sunt arareori atât de simple.

Nimeni nu intră într-o relație abuzivă știind că acolo va ajunge. Relațiile acestea nu încep cu violență. Încep cu iubire, cu grijă, cu promisiuni și cu sentimentul că, în sfârșit, ai ajuns acasă.

Apoi apare primul episod. Urmează regretul, scuzele, promisiunea că nu se va mai întâmpla. Și, pentru o vreme, chiar pare că totul revine la normal. Tocmai asta face atât de greu pasul spre plecare.

Lily nu rămâne pentru că este slabă. Rămâne pentru că îl iubește. Pentru că speră. Pentru că încă îl vede pe omul de la început.

Iar Ryle? Filmul ne lasă să vedem și povestea lui. Un trecut plin de durere, care explică multe, dar nu justifică nimic. Trauma poate explica un comportament. Nu îl scuză.

Poate cea mai importantă idee a filmului este alta.

Deși ne spunem că vom trăi diferit decât au trăit părinții noștri, ajungem uneori să repetăm, fără să ne dăm seama, exact tiparele pe care am vrut să le evităm. Nu pentru că alegem suferința, ci pentru că familiarul este incredibil de puternic.

Vestea bună este că tiparele nu sunt un destin. Dar nici nu se schimbă doar pentru că ne dorim asta. Se schimbă când avem curajul să ne uităm la ele, să înțelegem de unde vin, să ne facem loc pentru vindecare și, pas cu pas, să alegem diferit.

Poate de aceea It Ends With Us nu este doar despre o relație. Este despre momentul în care cineva alege să oprească un tipar. Și spune: „Cu mine se oprește.”

Ați văzut filmul? Ce a rămas cu voi?



Take a mindful journey!

Am plecat în Cunda și Ayvalık pentru că, după ce am văzut Another Self, am simțit că trebuie să ajungem aici. Eu credeam...
28/07/2026

Am plecat în Cunda și Ayvalık pentru că, după ce am văzut Another Self, am simțit că trebuie să ajungem aici. Eu credeam că merg să văd locurile în care s-a filmat serialul. M-am întors cu mult mai mult decât atât.

M-am născut la țară, chiar dacă nu am locuit niciodată acolo. Poate de aceea primul sentiment pe care l-am avut aici a fost unul de familiaritate.

Cunda are aerul rustic al unui sat pescăresc, cu măslini bătrâni, case de piatră și flori la fiecare poartă, dar, în același timp, are energia unei stațiuni în care nimeni nu pare grăbit.

Dacă liniștea vine din mare, din măslini, din oamenii locului sau din chemarea la rugăciune care răsună peste oraș nu pot spune. Știu doar că am simțit-o.

În Ayvalik am intrat într-o grădină cu obiecte vechi și fiecare a știut ce vrem să ne luăm una alteia, simbolic, însă pline de însemnătate. Ne vor aminit nu doar de Cunda, ci și de ceea ce unele locuri și unii oameni pot trezi în noi.

Și, poate că nu întâmplător, plec de aici cu același gând pe care l-am avut după ce am terminat serialul: există prietenii care vindecă. Prietenii care te fac să râzi, să fii tu, să te simți în siguranță și să pleci cu sufletul mai plin decât ai venit. 🤍

Dacă Another Self v-a atins și pe voi, cred că merită să ajungeți aici măcar o dată. Locurile acestea au ceva ce nu se poate surprinde în fotografii (deși eu las aici câteva 😊). Doar se trăiește. 🙏🍀

Dacă relația s-a încheiat, de ce continuă să doară atât de mult?Poate pentru că nu ne despărțim doar de un om.Ne despărț...
21/07/2026

Dacă relația s-a încheiat, de ce continuă să doară atât de mult?

Poate pentru că nu ne despărțim doar de un om.
Ne despărțim de planurile pe care ni le-am făcut împreună. De conversațiile care nu vor mai avea loc. De locurile în care ne imaginam că vom ajunge. De versiunea noastră care credea că, de data aceasta, va fi altfel.

Nu toate relațiile care se termină au fost greșite.
Unele au venit în viața noastră exact atunci când aveam nevoie de ele. Ne-au învățat ceva despre iubire, despre noi sau despre rănile pe care le purtam fără să le vedem.

Dar faptul că o relație a avut un sens nu înseamnă că este menită să dureze.

Uneori, despărțirea se întâmplă, însă relația continuă să existe în interiorul nostru. O ținem vie prin speranța că celălalt se va întoarce, prin întrebarea ce aș fi putut face diferit sau prin gândul că, dacă lucrurile s-ar fi așezat altfel, poate am fi rămas împreună.

Și, fără să ne dăm seama, nu mai trăim relația.

Trăim posibilitatea ei.

Cred că adevărata despărțire începe atunci când găsim puterea să renunțăm nu doar la omul care a plecat, ci și la povestea pe care am construit-o în jurul lui.

Nu pentru că relația nu a avut valoare.

Ci pentru că a avut.

Tu ce crezi că este mai greu: să te desparți de un om sau de speranța că, într-o zi, relația ar fi putut fi altfel?



Take a mindful journey!

Poate că una dintre cele mai adânci răni ale unui copil nu este doar durerea prin care a trecut. Ci sentimentul că a tre...
12/07/2026

Poate că una dintre cele mai adânci răni ale unui copil nu este doar durerea prin care a trecut. Ci sentimentul că a trecut singur prin ea.

Cred că, pentru un copil, lumea este mult mai simplă decât pentru un adult. El nu caută explicații și nu încearcă să înțeleagă de ce oamenii fac ceea ce fac. Atunci când îi este frică, are o singură nevoie: să știe că cineva îl vede, că îi înțelege durerea și că va veni lângă el.

Când acest lucru nu se întâmplă, nu rămâne doar cu amintirea unei experiențe dificile. Rămâne și cu o întrebare pe care, de multe ori, o poartă în tăcere ani la rând:
Dacă mi-a fost atât de greu... de ce nu a venit nimeni?

Poate că aceasta este una dintre cele mai profunde forme de singurătate pe care le poate trăi un copil. Nu doar faptul că a suferit, ci faptul că, în mijlocul suferinței, s-a simțit nevăzut, neauzit și neprotejat.

Iar ceea ce nu a putut înțelege atunci încearcă, uneori, să înțeleagă toată viața.

Poate că de aceea, la maturitate, doare atât de tare lipsa de sprijin, indiferența sau momentele în care simțim că trebuie să ducem totul singuri. Nu pentru că prezentul este întotdeauna atât de greu, ci pentru că, fără să ne dăm seama, răspunde și copilul din noi. Copilul care încă așteaptă ca, măcar o dată, cineva să îi spună:

Te văd. Sunt aici. Nu ești singur.

Poate că vindecarea începe atunci când încetăm să ne luptăm cu reacțiile noastre și devenim curioși față de ceea ce încearcă ele să ne spună. Pentru că, de multe ori, în spatele furiei, al tristeții sau al nevoii de a fi validați nu se află un adult „prea sensibil”, ci un copil care a avut o nevoie firească și care a rămas, pentru prea mult timp, fără răspuns.

De aceea cred atât de mult în lucrul cu copilul interior. Nu pentru că ne întoarcem în trecut ca să rămânem acolo, ci pentru că, de fiecare dată când acel copil este văzut, auzit și înțeles, ceva începe să se așeze și în adultul care suntem astăzi.

Nu putem schimba ceea ce s-a întâmplat atunci. Dar putem schimba felul în care trăim cu acea experiență de acum înainte. Iar, din experiența mea, puține procese terapeutice au un impact atât de profund și de transformator precum întâlnirea autentică cu propriul copil interior. 🩷🩷



Take a mindful journey!

De ce a atins Another Self atât de mulți oameni?Postarea despre Another Self a ajuns la peste 350.000 de vizualizări. M-...
07/07/2026

De ce a atins Another Self atât de mulți oameni?

Postarea despre Another Self a ajuns la peste 350.000 de vizualizări. M-a făcut să mă întreb ce a rezonat atât de profund în atât de mulți oameni.

Nu cred că a fost doar un serial.

Cred că a fost faptul că vorbește despre răni pe care mulți le purtăm în tăcere. Despre relații care ne modelează, despre loialități nevăzute și despre curajul de a privi acolo unde, de multe ori, evităm să ne uităm.

Duminică, la biserică, din predică, mi-a rămas în minte un gând despre libertate.

Ne gândim adesea la libertate ca la dreptul de a face orice vrem.

Dar oare suntem cu adevărat liberi dacă furia ne conduce? Dacă orgoliul ne îndepărtează de cei dragi? Dacă frica, rușinea sau nevoia de control ajung să decidă în locul nostru?

Poate că cele mai grele lanțuri sunt cele care nu se văd.

În psihologie există un concept care mă emoționează de fiecare dată: 𝐫𝐞𝐳𝐢𝐥𝐢𝐞𝐧𝐭̦𝐚 𝐯𝐢𝐜𝐚𝐫𝐢𝐚𝐧𝐭𝐚̆.

𝐀𝐭𝐮𝐧𝐜𝐢 𝐜𝐚̂𝐧𝐝 𝐚𝐬𝐢𝐬𝐭𝐚̆𝐦 𝐥𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐜𝐞𝐬𝐮𝐥 𝐚𝐮𝐭𝐞𝐧𝐭𝐢𝐜 𝐝𝐞 𝐯𝐢𝐧𝐝𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐥 𝐮𝐧𝐮𝐢 𝐚𝐥𝐭 𝐨𝐦, 𝐬𝐞 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛𝐚̆ 𝐜𝐞𝐯𝐚 𝐬̦𝐢 𝐢̂𝐧 𝐧𝐨𝐢. Începem să credem că și ceea ce părea imposibil poate deveni posibil.

𝐏𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐚̆ 𝐭𝐨𝐜𝐦𝐚𝐢 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐀𝐧𝐨𝐭𝐡𝐞𝐫 𝐒𝐞𝐥𝐟 𝐚 𝐚𝐭𝐢𝐧𝐬 𝐚𝐭𝐚̂𝐭 𝐝𝐞 𝐦𝐮𝐥𝐭̗𝐢 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢. 𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐚̆, 𝐝𝐢𝐧𝐜𝐨𝐥𝐨 𝐝𝐞 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞, 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐞𝐬̗𝐭𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐮𝐧𝐚 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐜𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐢𝐛𝐞𝐫𝐭𝐚𝐭𝐞: 𝐚𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐚 𝐧𝐮 𝐦𝐚𝐢 𝐟𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐮𝐬 𝐝𝐞 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐭𝐞 𝐭̗𝐢𝐧𝐞 𝐜𝐚𝐩𝐭𝐢𝐯.

M-a impresionat și faptul că unul dintre personaje își găsește iubirea, împăcarea și sensul chiar înainte ca viața lui să se încheie. Nu a trăit cât și-ar fi dorit. Dar a trăit cu adevărat.

Și poate că asta este una dintre cele mai importante lecții.

Nu știm cât timp avem. Dar putem alege să nu mai fim prizonierii propriilor răni în timpul pe care îl avem. 🤍

Iar pentru mine, aceasta este una dintre cele mai frumoase definiții ale libertății.

POV: printscreen cu notițele mele. Așa arată când un gând ajunge la mine și simt că merită păstrat.
Și voi faceți la fel?

Take a mindful journey!

Marți seară am terminat Another Self (Un alt sine). Și am plâns.Eu plâng rar. Am înțeles între timp că asta poate însemn...
03/07/2026

Marți seară am terminat Another Self (Un alt sine). Și am plâns.

Eu plâng rar. Am înțeles între timp că asta poate însemna două lucruri: uneori vorbește despre reziliența pe care am construit-o, alteori despre felul în care am învățat să mă protejez. Tocmai de aceea, atunci când plâng, aleg să fiu atentă la ce încearcă lacrimile să-mi spună.

Cu o zi înainte, prietena mea mi-a spus că a terminat serialul și că a plâns la ultimul episod.

Prima mea reacție a fost un șir de întrebări: dar de ce ai plâns? E un final trist? Se întâmplă ceva? Spune-mi doar cât să mă pregătesc...spune-mi doar dacă moare cineva...

Nu voiam să-mi strice finalul. Cred că voiam doar să mă pregătesc pentru ce urma. Aveam impresia că, dacă știu dinainte, o să mă doară mai puțin.
Ea n-a vrut să-mi spună. Mi-a răspuns doar: eu plâng ușor, doar știi.

Marți seară am înțeles de ce.

Și, dincolo de poveste, mi-am dat seama că fac asta și în viață, uneori. Încerc să anticipez, să înțeleg, să controlez ce urmează. Poate pentru că, uneori, încă îmi imaginez că, dacă știu ce vine, va durea mai puțin.

Doar că unele lucruri trebuie trăite. Nu există spoiler care să te pregătească pentru ceea ce trezește în tine o poveste.

Astăzi simt că pot lăsa aici câteva dintre gândurile cu care am rămas:

🤍 Uneori, corpul spune ceea ce noi n-am avut curaj să spunem ani la rând.
🤍 Iubirea nu șterge rănile, dar poate crea un spațiu în care ele încep să se vindece.
🤍 Purtăm uneori povești care nici măcar nu au început cu noi.
🤍 Iertarea nu înseamnă să uiți sau să justifici. Înseamnă, uneori, să nu mai lași trecutul să decidă cine ești astăzi.
🤍 Și, oricât am încerca să fugim de durere, vindecarea începe exact în locul din care fugim.

Ah... și uite cm un serial poate face planurile de city break. 😄 I-am propus prietenei mele să mergem pe insula unde s-a filmat și sunt șanse mari ca, la sfârșitul lunii, chiar să ajungem acolo.

Nu știu dacă veți plânge și voi. Dar sper să vă lase măcar câteva întrebări. Pe mine m-a făcut să mă opresc puțin din alergare și să mă uit mai atent la viață. 🤍

Take a mindful journey!

Pijama Therapy Night 🤍Câteva imagini din atelier.Restul a rămas în cameră și în inimile celor care am fost acolo.Mulțumi...
25/06/2026

Pijama Therapy Night 🤍

Câteva imagini din atelier.
Restul a rămas în cameră și în inimile celor care am fost acolo.

Mulțumim! 🍀

15/06/2026

Saptamana trecuta am gasit spatiul pentru atelierul Pijama Therapy Night. Cand am intrat in el si am simtit ca se potriveste cu intentia noastra: prezenta, conectare si intalnire autentica de la om la om.

Iar weekendul acesta am ales sa fiu participanta. Pentru mine.

Unele experiente nu se termina cand pleci acasa. Le duci cu tine. Cred ca asta mi s-a intamplat si mie. Mi-a reamintit cat de bine se simte cand te alegi pe tine, cand te lasi sustinuta, insotita si tinuta de alti oameni (Multumesc, Florin, Delia si colegelor).💛

Trei zile in care am ras, am plans, m-am emotionat, am privit cu mai multa blandete catre parti din mine si mi-am amintit ca, indiferent cat oferim celorlalti, avem nevoie din cand in cand sa primim si noi.

La final am spus ca plec imbogatita. Astazi cred ca as spune ca plec cu ceva ce credeam ca am pierdut si am regasit. 🙏




Take a mindful journey!

Uneori mă gândesc cât de mult ne schimbă durerea fără să ne dăm seama.Nu neapărat în moduri evidente. Ci în lucrurile mi...
17/05/2026

Uneori mă gândesc cât de mult ne schimbă durerea fără să ne dăm seama.

Nu neapărat în moduri evidente. Ci în lucrurile mici.

În felul în care verificăm dacă cineva s-a supărat. În cm simțim nevoia să explicăm prea mult. În cât de tare ne afectează o schimbare de ton. În cât de repede spunem „lasă” când, de fapt, nu ne e deloc bine.

Cred că mulți oameni au obosit să pară puternici.

Și poate că de asta unii controlează tot. Alții pleacă primii. Alții se închid complet și spun că nu mai au nevoie de nimeni.

Nu pentru că nu simt. Ci pentru că au simțit cândva prea mult și nu a fost nimeni acolo să îi țină emoțional.

Mi se pare trist că ajungem să ne apărăm chiar și de lucrurile pe care le dorim cel mai mult.

Apropiere. Liniște. Iubire. Siguranță.

Și poate că vindecarea (a se citi reziliența emoțională) nu începe atunci când nu ne mai doare nimic.

Poate începe în momentul în care observăm, cu sinceritate și fără explicații și spunem: "da...m-a schimbat durerea asta" sau „uite cm m-a făcut durerea să mă comport…”

Fără rușine. Fără mască. Fără să ne mai prefacem că nu ne afectează.

Address

Brasov

Telephone

+40729030584

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Daniela Mărtoiu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psiholog Daniela Mărtoiu:

Shortcuts

Share

Category