Psiholog online

16/05/2026

Când „influencerii de terapie” transformă psihologia în sloganuri, psihoterapia riscă să devină doar o poveste frumoasă despre cât de buni suntem noi și cât de răi sunt „ceilalți”. Terapia psihologică adevărată nu ne flatează apărările și adaptările, ci ne ajută să privim mai curajos spre adevărul intra și interpersonal.*

- Există o formă de alinare care favorizează transformarea și integrarea psihologică, și există o formă de alinare care ne adoarme. Prima ne ajută să ne apropiem de noi, chiar dacă procesul uneori doare. A doua ne oferă, pentru câteva clipe, sentimentul dulce că nu avem nimic de privit în noi înșine.

- Nu tot ce sună terapeutic este și „vindecător” sau transformator. Uneori, limbajul psihologiei este folosit nu ca să ne ajute să ne înțelegem mai profund, ci ca să ne confirme povestea preferată despre noi.

- Mesajul „eu sunt bun, celălalt este rău” poate fi seducător, dar nu ne maturizează. Ne poate oferi alinare pe moment, însă ne ține departe de nuanță, responsabilitate și insight real.

- Psihoterapia nu este un tribunal. Nu mergem în terapie ca să primim verdictul că noi avem dreptate și ceilalți sunt vinovați. Mergem ca să devenim mai conștienți, mai liberi, mai întregi, mai competenți relațional.

- Validarea este importantă, dar nu este capătul drumului. Avem nevoie să auzim că durerea noastră contează. Dar transformarea începe cu adevărat când putem privi și spre propria contribuție, propriile adaptări, propriile tipare, propriile puncte de creștere.

- Etichetele psihologice pot deveni arme. Cuvinte precum „toxic”, „narcisic”, „traumă”, „gaslighting” sau „limite” au sens clinic și relațional, dar folosite superficial pot bloca dialogul, autocunoașterea și dezvoltarea relațională.

- „Vindecarea” nu înseamnă să găsim vinovatul perfect. Înseamnă să putem accepta mai multe adevăruri în același timp: am fost rănit, dar pot învăța ceva despre mine; am nevoie de limite, dar nu vreau să trăiesc doar în apărare.

- Insight-ul real nu flatează mereu. Uneori ne liniștește. Alteori ne provoacă. Dar, dacă este autentic, ne ajută să ieșim din scenariile vechi, nu doar să le justificăm mai elegant.

Cultura populară a pseudo-terapiei promite adesea o „vindecare” rapidă, cu propoziții clare și vinovați bine delimitați. Insight-ul real, însă, este mai lent, mai tăcut, mai incomod. Nu ne oferă mereu satisfacția de a câștiga procesul interior, dar ne oferă șansa de a nu mai trăi ca prizonieri ai propriilor adaptări.

*Adaptare după Jonathan Shedler

Text preluat

16/03/2026

https://www.instagram.com/reel/DV6dVtziDd6/?igsh=cW44dWg1Mmo4NDgx

17/11/2025

De ce ajunge o persoană la dependență

Există multiple cauze care pot contribui la instalarea unei dependențe de substanțe sau comportamente, iar combinarea acestor cauze/factori crește semnificativ riscul de dezvoltare a unei dependențe:

1️⃣ Factorii genetici - există cercetări care au identificat o serie de gene ce pot fi asociate cu predispoziția la dependență; unele dintre aceste gene influențează sistemul de recompensă al creierului și modul în care organismul răspunde la substanțe. Așadar, unii dintre noi sunt mai puțin norocoși, în sensul că propria genetică ne predispune în a deveni persoane dependente.

2️⃣ Factorii biologici - modificările în chimia cerebrală contribuie la instalarea dependenței; de exemplu, prin activarea sistemului de recompensă al creierului.

3️⃣ Factorii de mediu - traume, stres sau un mediu familial sau social în care consumul de substanțe este normalizat joacă un rol semnificativ.

4️⃣ Presiunile sociale - influențele din mediul social, presiunea grupului în mod special, pot determina implicarea în consumul de substanțe.

5️⃣ Sănătatea mintală - persoanele cu tulburări de sănătate mintală pot utiliza substanțe pentru a face față simptomelor sau pentru a atenua suferința.

6️⃣ Disponibilitatea substanțelor - accesibilitatea și disponibilitatea substanțelor pot contribui semnificativ la apariția dependenței.

7️⃣ Factorii de personalitate - caracteristici precum impulsivitatea sau căutarea senzațiilor tari pot crește vulnerabilitatea la dependență.

Via Consiliere Adicții

29/09/2025

"Lasă că părinții mei m-au bătut când eram copil și nu mai sunt așa traumatizat!", zice bărbatul care a fost denunțat de fosta parteneră pentru violență fizică.
"Când eram mic părinții mă lăsau să plâng singur până adormeam, și asta dura cu orele, dar așa am învățat să fiu independent", spune bărbatul care își petrece nopțile pe rețelele de socializare, neputând dormi.

"Am fost pedepsit aspru când eram mic și sunt ok", spune bărbatul care de fiecare dată când face o greșeală se face singur în toate felurile, pedepsindu-se.

"Când eram copil m-au atins bine de tot și acum sufăr de o "traumă" care se numește "educație"", spune femeia care nu înțelege de ce toți partenerii pe care îi are ajung să fie agresivi cu ea.

"Copil fiind, când eram mofturos tata mă închidea într-o cameră singură pentru a mă gândi la ce am făcut, iar astăzi apreciez asta!", spune femeia care suferă de atacuri de panică și nu înțelege de ce e claustrofobică.

"Când, copil fiind, aveam crize de furie în public, părinții mei îmi spuneau că mă vor lăsa singură sau mă vor da unui străin și uite, am ajuns foarte bine", spune femeia care a cerșit iubire în toate relațiile și a acceptat infidelități repetate pentru a nu fi abandonată.

"Când se uitau părinții mei la mine înghețam, și uite ce bine am ajuns!", spune femeia care nu poate să mențină contact vizual fără să se simtă intimidată.

"Părinții mei m-au obligat să aleg o carieră în care să fac bani și uite ce bine am ajuns!", spune bărbatul care așteaptă cu înfrigurare fiecare zi de vineri, disperat că este nevoit să facă zilnic ceea ce nu îi place.

"Când eram mică trebuia să stau la masă până terminam toată mâncarea din farfurie, cu forța chiar, nu cm fac părinții ăia permisivi!", spune femeia care nu înțelege de ce întotdeauna a avut probleme cu mâncatul compulsiv.

"Mama m-a învățat ce înseamnă respectul cu papucul și bine mi-a făcut", spune femeia care fumează un pachet de țigări pe zi pentru a-și ține sub control anxietatea.

"Le mulțumesc părinților mei pentru fiecare lovitură și pedeapsă, pentru că altfel cine știe ce s-au fi ales de mine", spune bărbatul care nu a avut niciodată o relație sănătoasă și al cărui copil îl minte tot timpul, de frică.

Și așa ne trăim viețile, înconjurați de toți acești oameni minunați, netraumatizați, însă paradoxal într-o societate plină de violență și oameni răniți.

Lecția nu e să ne judecăm părinții, și ei victime la rândul lor, ci să înțelegem că nu a fost ok, să iertăm și să lăsăm o altă moștenire copiilor noștri.

Sursa de inspiratie: Joshua Shrum

11/07/2025

"În timpul somnului, în timp ce corpul este liniștit și ne mișcăm rar, în creier are loc o activitate intensă, aproape miraculoasă. Departe de a fi o stare pasivă, somnul este, de fapt, o perioadă de „mentenanță” profundă și vitală pentru funcționarea optimă a organismului, în special a creierului. Exact așa cm un computer are nevoie de actualizări, curățare și organizare a fișierelor, și creierul uman face același lucru – dar într-un mod biologic, uimitor și natural.

Pe parcursul nopții, creierul activează un sistem special de „curățare”, numit sistemul glimfatic. Acest sistem funcționează mai ales în timpul somnului profund și are rolul de a elimina toxinele și reziduurile care se acumulează în țesutul cerebral în timpul zilei. Printre aceste toxine se numără și beta-amiloidul, o substanță asociată cu bolile neurodegenerative, cm ar fi Alzheimer. În timpul somnului, spațiile dintre celulele cerebrale se măresc, permițând lichidului cefalorahidian să circule mai eficient, „spălând” literalmente creierul și eliminând resturile nocive.

Dar nu doar curățarea e importantă. În același timp, creierul sortează, consolidează și stochează amintirile formate peste zi. Informațiile esențiale, emoțiile puternice și lecțiile învățate sunt analizate, restructurate și, dacă sunt considerate importante, transferate în memoria de lungă durată. Cele mai banale sau inutile detalii sunt „șterse” pentru a face loc gândurilor noi. E ca și cm creierul ar decide ce „fișiere” merită salvate și ce „gunoaie” pot fi eliminate.

Această funcție este esențială nu doar pentru a ne aminti ce am învățat sau trăit, ci și pentru creativitate, rezolvare de probleme și reglarea emoțiilor. După o noapte bună de somn, creierul nostru este mai clar, mai organizat și mai pregătit să facă față unei noi zile. De aceea, lipsa de somn afectează atât de mult concentrarea, starea de spirit, capacitatea de învățare și chiar imunitatea.

Mai mult, în timpul somnului, organismul eliberează hormoni de creștere și de reparare celulară, care ajută la vindecarea țesuturilor, la regenerarea pielii, la întărirea sistemului imunitar și la echilibrarea metabolismului. Inima și vasele de sânge își reduc ritmul, tensiunea arterială scade, iar organele au un moment de respiro și refacere.

Somnul este, așadar, una dintre cele mai valoroase și subevaluate forme de „medicină naturală”. Este gratuit, esențial și de neînlocuit. Când dormi bine, corpul și mintea ta funcționează mai eficient, iar starea de bine generală crește considerabil. Nu degeaba se spune că un somn bun e mai valoros decât orice tratament: pentru că în acele ore tăcute ale nopții, creierul devine doctorul propriului corp, psihologul propriei minți și arhivarul amintirilor ce ne definesc ca oameni.

Așa că data viitoare când îți închizi ochii și te cufunzi în somn, amintește-ți că nu e doar o pauză. Este momentul în care mintea ta se curăță, se repară și se pregătește să devină mai puternică. O adevărată minune zilnică, tăcută, dar esențială."

Text preluat

05/07/2025

"De ce este bine că trimitem reels-uri, linkuri sau imagini amuzante celor dragi?

Pentru că, dincolo de conținutul în sine, aceste gesturi simple spun: „M-am gândit la tine. Îmi pasă.”

Acest obicei, cunoscut sub numele de „pebbling”* (inspirat de pinguinii care oferă pietricele partenerilor lor), este, de fapt, o formă de grijă relațională.

În esență, fiecare „pietricică relațională” pe care o trimitem răspunde unei nevoi fundamentale: nevoia de conexiune. Ne dorim să fim aproape unii de alții, să fim văzuți, auziți și valorizați în relațiile noastre.

Astfel, chiar și cele mai mărunte gesturi devin poduri de legătură între suflete; semnale discrete că relația contează și că nu suntem singuri."

*Adam Grant

29/03/2025

●Studiile recente în domeniul somnologiei au arătat că cea mai bună oră de culcare se încadrează, în general, între orele 21:30 și 23:00.
În această fereastră de timp, ritmul circadian al organismului — ceasul biologic intern — favorizează începerea fazei de somn profund, responsabilă de regenerarea fizică și psihică. Dacă ne culcăm prea târziu, riscăm să perturbăm aceste cicluri naturale, ceea ce poate duce la un somn fragmentat sau insuficient.

28/03/2025

https://www.stiripesurse.ro/scrisul-de-mana-ne-ascute-mintea-descoperirea-surprinzatoare-a-cercetatorilor-norvegieni_3626075.html

Scrierea de mână activează mai intens zonele creierului și îmbunătățește memoria, conform unui studiu realizat de cercetătorii în psihologie de la Uni...

08/11/2024

''Oamenii vor să fie fericiţi, dar în fiecare dimineaţă se trezesc supăraţi pe viaţă, supăraţi pe lumina care intră pe geam, supăraţi că începe o nouă zi în care trebuie s-o ia din nou de la capăt...

Oamenii vor să fie fericiţi, dar îmbracă haine mohorâte, merg cu capul aplecat, salută trişti şi cu jumătate de gură, numără crăpăturile din asfalt şi găurile din şosea...

Oamenii vor să fie fericiţi, dar intră trişti şi stresaţi la locul de muncă, se grăbesc să-şi judece colegii şi să-şi învinuiască şefii pentru tot ceea ce-i nemulţumeşte...

Oamenii vor să fie fericiţi, dar pleacă spre casă apăsaţi de stresul de la muncă, pe care nu ezită să-l împrăştie şi în casele lor...

Oamenii vor să fie fericiţi, dar creşterea copilului a devenit o povară şi dorinţa lui de joacă, un stres în plus..

Oamenii vor să fie fericiţi, dar stau ţintuiţi în faţa televizorului la ştiri, se îngrozesc la filme comerciale şi se înfurie la emisiuni politice...

Oamenii vor să fie fericiţi, dar acoperă cerul nopţii cu jaluzele opace, la culcare frământă anxioşi gândurile de peste zi şi pentru insomnie dau vina pe viaţă...

Oamenii vor să fie fericiţi, dar tăcerea ori reflecţia li se pare timp pierdut, rugăciunea o naivitate, iar liniştea greu de suportat...

Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp pentru ei..

Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp de fericire...

Oamenii n-au timp să descopere că fericirea e în ei, în cerul dimineţii, în zâmbetul cu care salută oamenii, în ochii colegilor de la muncă, în joaca copilului, în liniştea casei, în stelele de pe cer şi-n rugăciunea de dinainte de culcare...

Fă, Doamne, ca oamenii să înveţe să fie fericiţi! "

Pr Hrisostom Filipescu via Claudia Filip

03/09/2024