Reveal Arcanum

Call Directions Website Contact the practice

Reveal Arcanum Nu te grăbi să înțelegi totul!
Îmbrățișează necunoscutul și permite-i vieții să te surprinda!

Terapeut Energetic, Coach Transformational, Specialist Activare ADN, Maestru în multiple sisteme energetice(Reiki, Shamanism, Radiestezie)

„Era și timpul să schimbi.”Asta mi-a scris astăzi un client când a văzut noul nume. Prima reacție a fost să râd. A doua:...
27/08/2026

„Era și timpul să schimbi.”

Asta mi-a scris astăzi un client când a văzut noul nume. Prima reacție a fost să râd. A doua: da, avea dreptate. Enervant de multă dreptate. 😄

A Conscious Creation nu a fost doar un nume. A fost spațiul în care munca mea a început să capete formă. A ținut împreună ani de căutări, transformări, oameni, proiecte și începuturi. Nu îl șterg și nu îl reneg. Și-a împlinit rolul.

Dar vine un moment în care ceea ce construiești crește dincolo de numele sub care s-a născut.

Astăzi, A Conscious Creation devine Reveal Arcanum.

Reveal Arcanum exprimă mai fidel ceea ce fac: aduc la lumină arhitectura nevăzută din spatele lucrurilor pe care le trăim. Locul în care corpul, simbolul, conștiința, moștenirea și viața concretă se întâlnesc. Locul în care ceea ce părea haotic începe să-și dezvăluie structura — și, odată cu ea, posibilitatea transformării.

Sub acest nume se reunesc Constelațiile Structurale, practicile dintre Cer și Pământ, experiențele, cursurile, cărțile și instrumentele pe care le creez. Nu ca proiecte separate, ci ca părți ale aceluiași corp metodologic.

Eu rămân Alice Leiber — Arhitect Structural, sursa și creatoarea acestei munci. Reveal Arcanum devine casa în care ea se organizează, se aprofundează și este transmisă mai departe.

Nu este un început de la zero. Este o maturizare firească.

Aceleași rădăcini. O coroană mai largă. Și, în sfârșit, numele potrivit pe ușă.

Bine ați venit în Reveal Arcanum!

19/05/2026

Uneori corpul spune povești pe care omul nu a avut niciodată spațiu să le exprime.

18/05/2026

Nu orice schimbare produce transformare reala!

Astăzi m-a vizitat un pui de veveriță și efectiv mi s-a topit inima.Poate pare un lucru mic, dar de ani întregi îmi dore...
16/05/2026

Astăzi m-a vizitat un pui de veveriță și efectiv mi s-a topit inima.

Poate pare un lucru mic, dar de ani întregi îmi doresc să construiesc un spațiu în care păsările, animalele și viața să vină natural.

Nu chemate.
Nu forțate.
Ci pentru că locul se simte bine.

Și cred că exact asta construiesc și în viața mea în ultima perioadă.

Cu oamenii.
Cu clienții.
Cu relațiile.

Mai puțină alergare.
Mai multă prezență.
Mai mult spațiu viu.

Iar astăzi, pentru câteva minute, o veveriță foarte mică mi-a reamintit ceva simplu:
viața începe să se apropie atunci când nu mai încerci să o prinzi.

Cred că una dintre cele mai mari suferințe ale omului este să simtă că există mai mult în el decât viața pe care reușeșt...
13/05/2026

Cred că una dintre cele mai mari suferințe ale omului este să simtă că există mai mult în el decât viața pe care reușește să o trăiască.

Să simtă că poate iubi mai mult.
Construi mai mult.
Primi mai mult.
Susține mai mult.
Dar ceva din structura lui îl trage constant înapoi către aceleași frici, aceleași limite și aceeași versiune de supraviețuire.

În ani de lucru cu oamenii am observat cât de des încercăm să schimbăm viața doar la suprafață:
joburi, relații, orașe, contexte, parteneri.

Dar structura profundă din care funcționăm rămâne aceeași.

Și atunci viața recreează aceleași experiențe în alte forme.

Omul spune că vrea abundență, dar corpul lui trăiește încă în lipsă.
Spune că vrea iubire, dar sistemul lui interior asociază apropierea cu pericolul.
Spune că vrea să fie văzut, dar o parte din el a învățat să se ascundă pentru a supraviețui.

Aici au apărut CONSTELAȚIILE STRUCTURALE.

Din nevoia de a observa nu doar povestea omului, ci arhitectura invizibilă care îi organizează relațiile, corpul, alegerile, direcția și capacitatea de a ocupa locul care îi aparține în viață.

Lucrăm simultan cu relația dintre corp, emoție, istoric familial, conștiință și realitatea concretă pe care omul încearcă să o construiască.

Pentru că între ceea ce trăim și ceea ce suntem există uneori structuri invizibile care cer să fie văzute, înțelese și reorganizate.

Primul ciclu:
ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT — STRUCTURA ABUNDENȚEI

Pentru că adevărata abundență nu începe în bani.

Începe în structura din care omul își trăiește viața.

Iar uneori transformarea începe în momentul în care vezi, pentru prima dată, ce anume din tine încă nu îți permite să primești viața pe care o dorești.

Detalii în event:
https://www.facebook.com/share/1DziXEW2A7/

Sunt oameni care spun „Hristos a înviat” ca pe o formulă. Și sunt oameni în care Cuvântul se așază ca o cheie într-o ușă...
12/04/2026

Sunt oameni care spun „Hristos a înviat” ca pe o formulă.
Și sunt oameni în care Cuvântul se așază ca o cheie într-o ușă care nu s-a deschis niciodată.

Eu nu cred în cuvinte spuse fără scop, însă cred în cuvinte care te trezesc.

Hristos nu este doar o poveste, el este o structură, un reper de verticalitate care intră direct în masculinul din tine — indiferent dacă ești femeie sau bărbat — și îl ridică din haos, din fugă si din fragmentare.

Iar Învierea reprezintă miracolul de a-ți găsi locul și devine momentul în care încetezi să mai porți hainele altora, rolurile altora sau așteptările altora. Și te îmbraci, în sfârșit, cu tine.

Calea, lumina și adevărul nu sunt în afara ta.
Sunt deja în tine. A fost pus același adevăr în fiecare dintre noi.

Poate nimeni nu a spus asta așa: Isus nu a venit să salveze.
A venit să arate cm arată un masculin care susține aliniat cu cerul și pământul. Și din acel loc, femininul nu se mai luptă, doar înflorește, crează și își ia locul ei alături de masculin.

Uneori este mult mai ușor decât ne imaginăm.

Așa că anul acesta, spune „Hristos a înviat” ca pe o alegere de a-ți lua locul, de a-ți purta viața, de a deveni...

Cu Adevărat!

Sărbători cu claritate, ușurință și bucurie!

Astăzi este despre femei.Despre mame.Dar mai ales despre ceva ce văd în fiecare zi și care, paradoxal, femeile rareori v...
08/03/2026

Astăzi este despre femei.
Despre mame.
Dar mai ales despre ceva ce văd în fiecare zi și care, paradoxal, femeile rareori văd despre ele însele.

Văd diamante.

Diamante mici, vii, care stau ascunse în interiorul fiecărei femei.
Și care încep să strălucească imediat ce apare un pic de siguranță, un compliment sincer, o bucurie simplă, o privire în care este văzută cu adevărat.

Strălucirea unei femei nu apare pentru că o merită. Strălucirea este deja acolo.
Uneori trebuie doar să fie onorată, respectată, conținută de cei din jur ca să iasă la suprafață.

Iar mama este începutul tuturor lucrurilor.

Mama este acordul pe care îl primim la viață. Prima energie care ne spune: „da, poți exista aici”.

Dar multe mame uită ceva esențial.

Își sacrifică strălucirea pentru că rolul lor devine grija pentru ceilalți.
Se ocupă de copii, de familie, de lume.
Și undeva pe drum uită că sunt, înainte de toate, femei.

Nu tiparele educă cel mai profund.
Nu „așa se face”.
Ci strălucirea unei femei care își trăiește viața.

Femeia modernă încă învață acest lucru.
Învață să își exercite drepturile, darurile, libertatea.
Dar uneori uită că ea este cea care decide.

Alteori uită să primească:

Iubire.
Atenție.
Susținere.
Respect.

Uneori construiește imperii. Dar nu mereu știe pentru cine.
Și totuși… în esența ei, femeia este deja tot ce este nevoie.
O femeie devine cu adevărat extraordinară într-un moment foarte simplu:

Când tace.

Nu tăcerea aceea veche, patriarhală, în care femeia era redusă la tăcere.
Ci tăcerea aceea calmă în care ea știe cine este.

Zâmbește, iar energia ei, alegerile ei, prezența ei nu lasă altora decât o singură opțiune:

să o respecte,
să o iubească,
să o descopere.

Astăzi, de Ziua Femeii, vreau să îți spun ceva simplu.

Dragă femeie,

zâmbește:

Complice!
Cu subînțeles!
Ghiduș!
Senin!

Și râzi cât poți de bucurie că ești atâtea povești, atâtea variante și atâtea posibilități.

Pentru că, uneori, tot ce trebuie să faci este să îți amintești:

diamantul acela a fost mereu acolo.

La mulți ani, femei frumoase!

🖤 Azi nu am niciun mesaj pentru alții.Am stat în piață.Am văzut poze perfecte, zâmbete, pungi, cadouri.Am văzut și oamen...
31/12/2025

🖤 Azi nu am niciun mesaj pentru alții.

Am stat în piață.
Am văzut poze perfecte, zâmbete, pungi, cadouri.
Am văzut și oameni înghețați, obosiți, comercianți care nu mai sperau la nimic „nou”.

Și mi-am dat seama de ceva simplu:
astăzi nu vreau să transmit nimic nimănui.

Azi vreau să îmi spun mie că mă văd.
Cu munca mea.
Cu oboseala.
Cu eșecurile.
Cu creșterea.
Cu puterea.
Cu încăpățânarea.
Cu visele neîmplinite și cu cele pe care încă le judec.

Vreau să îmi spun că este în regulă.
Că îmi sunt recunoscătoare că sunt eu — nu versiunea corectată, nu cea promisă, nu cea ideala.

În anul care vine nu vreau doar să mi se întâmple magie.
Vreau să fiu magie.
Nu ca rol.
Ca practică zilnică.

Nu pentru că înainte a fost greșit.
Ci din dorul de a mă descoperi în mai multe culori.

Și înainte să intri în anul nou, oprește-te o clipă:
dacă nu ai mai fugi în urări pentru alții,
ce ți-ai datora să-ți spui ție astăzi?

Sa avem fiecare o trecere in noul an si ciclu cu noi insine in bucurie ca suntem noi!

Pragul CrăciunuluiAm văzut în ultimele zile oameni mergând încet, cu privirea în jos.Zâmbeau. Dar zâmbetul nu era viu.Nu...
24/12/2025

Pragul Crăciunului

Am văzut în ultimele zile oameni mergând încet, cu privirea în jos.
Zâmbeau. Dar zâmbetul nu era viu.
Nu era tristețe, ci ceva mai greu de numit: o oboseală care încerca să pară bucurie.

Crăciunul a devenit, pentru mulți, un exercițiu de menținere a aparenței.
Un ritual repetat corect, dar golit de ritm.
Un „trebuie” bine ambalat.

Poate de aceea nu mai aduce bucurie.
Nu pentru că este greșit, ci pentru că este decuplat de la ceea ce suntem acum.

Crăciunul nu este obligat să ne facă fericiți.
Nu este o probă emoțională.
Nu este un examen al recunoștinței.

Poate este altceva.

Poate este un prag.

Un punct în care viața ne cere să ne oprim suficient de mult încât să ne reașezăm ritmul.
Să respirăm.
Să vedem ce din noi mai este viu și ce doar se repetă din inerție.

Am pierdut bucuria nu pentru că nu mai știm să iubim,
ci pentru că ne-am îndepărtat de centrul din care iubirea se naște firesc.
Ne-am grăbit.
Am performat emoțional.
Am înlocuit adevărul personal cu forme corecte.

Crăciunul, în esența lui, nu cere entuziasm.
Cere prezență.

Este locul în care întreaga moștenire pe care ai primit-o poate fi onorată fără să fie idealizată.
Familia așa cm a fost.
Drumul așa cm s-a întâmplat.
Corpul așa cm este.

Nu pentru a rămâne acolo.
Ci pentru a crea mai departe dintr-un loc mai stabil.

A onora nu înseamnă a purta.
Înseamnă a recunoaște și a așeza.

Dintr-un Crăciun trăit ca prag, nu ca emoție forțată, se nasc paliere noi de creație.
Lucruri care nu mai au nevoie de împingere.
Relații care nu mai cer mască.
Alegeri care nu mai vin din lipsă.

Nu bucuria este scopul.
Ci reancorarea.

Din ea, bucuria apare singură — discret, real, fără spectacol.

Poate acesta este Crăciunul:
nu ce simți,
ci locul din care alegi să creezi mai departe.

1 Decembrie – Ziua în care Dragonul României respiră din nou prin noiAstăzi, dincolo de parade, panglici și urări automa...
01/12/2025

1 Decembrie – Ziua în care Dragonul României respiră din nou prin noi

Astăzi, dincolo de parade, panglici și urări automate, se deschide un portal pe care îl simți doar dacă vii cu inima trează:
portalul Dragonului României – spiritele străvechi care păzesc ADN-ul acestui pământ.

România nu este doar o țară.
Este un organism viu, cu un câmp energetic unic în lume, activ doar aici, la întâlnirea Carpaților cu cerul.
Un câmp care te recunoaște după amprentă, după vibrație, după felul în care îți pulsează sângele atunci când auzi un „Doamne, ocrotește-i pe români” cântat din inimă, nu din tradiție.

Astăzi, Dragonul nu cere patriotism.
Cere prezență.

Cere să îți amintești cine ai devenit aici.
Ce ai vindecat aici.
Ce ai primit fără să plătești vreodată integral:

– limba care îți ține sufletul în corp,
– munții care îți țin spatele când nu mai poți,
– neamul care te împinge din spate chiar și când nu îl mai auzi,
– și geniul interior pe care doar solul acesta îl poate activa.

Da, avem un ADN special.
Și nu, nu este metaforă.

În câmpul neamului nostru există o frecvență care se activează doar când trăiești aici sau când inima ta rămâne legată de pământul acesta, chiar dacă trupul pleacă.

Este frecvența Reactivării Dragonului:
curaj, rezistență, intuiție, podul acela dintre cer și pământ pe care puține popoare îl țin deschis fără ritualuri complicate.
Noi îl avem în sânge.

Astăzi, stai o clipă în tine și spune:
„Mulțumesc, România, pentru felul în care m-ai ținut când nu știam încă să stau în picioare.”

Pentru că țara aceasta te vede.
Chiar și atunci când tu uiți să o vezi.

Și dacă vrei să te reconectezi acum, respiră adânc și imaginează-ți Dragonul ridicându-se din Carpați, cu solzii făcuți din lumină și pământ.
Lasă-l să îți atingă sternul. Acolo, în centru, este pecetea recunoștinței.
Când se aprinde, se rescrie tot: direcție, curaj, sens.

Astăzi nu sărbătorim țara.
Astăzi ne reamintim cine devenim atunci când țara respiră prin noi.

La mulți ani nouă — celor care simt, vindecă, ridică și duc mai departe.

🔥 România nu este locul unde trăim.
România este forța prin care ne trezim.

Address

Strada Constantin Brancoveanu 54
Brasov
500117

Opening Hours

Monday 10:00 - 20:00
Tuesday 10:00 - 21:00
Wednesday 10:00 - 20:00
Thursday 10:00 - 21:00
Friday 10:00 - 19:00
Saturday 09:00 - 16:00

Telephone

+40729357133

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Reveal Arcanum posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Reveal Arcanum:

Shortcuts

Share

Category