ACUM YOGA

Directions Contact the practice

ACUM YOGA Inima, centrul spre care spontan arătăm ca fiind "eu", se va uni cu grația, puritatea, iubirea, transformarea şi frumusețea.

ACUM YOGA te invită şi te ajută să trăieşti conştient în prezent!

Vii așa cm ești.🔴Îți întinzi salteaua, respiri și, încet, corpul se relaxează, gândurile se mai liniștesc și parcă se f...
04/09/2026

Vii așa cm ești.🔴
Îți întinzi salteaua, respiri și, încet, corpul se relaxează, gândurile se mai liniștesc și parcă se face puțin mai mult loc în tine.

Uite o ființă fantastică care trăia pe pământ. Nu mulți o vedeau zilnic, pentru că trebuia să privești atent. Nu apărea ...
03/02/2026

Uite o ființă fantastică care trăia pe pământ. Nu mulți o vedeau zilnic, pentru că trebuia să privești atent. Nu apărea când te grăbeai. Nu se arăta celor care voiau doar dovezi. Dar era acolo. Mereu.

Unii o numeau om. Alții o simțeau ca pe o prezență. Cei foarte rari știau: era o ființă vie, strat peste strat.
Ea avea cinci corpuri — unii spun că douăsprezece, dar nu despre număr era vorba, ci despre cât de mult îndrăzneai să vezi.

Avea un corp fizic, vizibil, palpabil, supus timpului. Îl hrănea cu pâine și apă, cu somn și atingere, cu mers desculț și cu pauze adevărate. Când îl forța, el tăcea. Când îl asculta, el înflorea.

Avea un corp energetic, care nu se vedea, dar se simțea. Curgea sau se bloca, se lărgea sau se strângea. Respirația îl deschidea, ritmul îl echilibra, liniștea îl aduna acasă. Când ființa trăia prea repede, energia se împrăștia. Când încetinea, se întorcea.

Avea un corp psiho-emoțional, sensibil ca apa și puternic ca muntii. El purta bucurii neexprimate, plânsuri amânate, doruri fără cuvinte. Se vindeca prin adevăr spus, prin lacrimi lăsate să cadă, prin râs fără motiv. Când emoțiile erau ținute captive, corpul devenea greu. Când erau lăsate să curgă, ființa devenea ușoară.

Avea un corp mental, iscusit, rapid, strălucitor. El făcea legături, planuri, povești. Dar obosea repede când era pus să conducă tot. Avea nevoie de ordine, de sens și, mai ales, de odihnă. Când gândurile se linișteau, claritatea apărea singură.

Avea și un corp spiritual, care nu cerea nimic, dar ținea totul. Se hrănea din prezență, din tăcere, din momentele în care viața nu era explicată, ci trăită. Acolo ființa își amintea că este mai mult decât povestea ei.

Și apoi, dincolo de toate acestea, era inima.
Inima nu era un corp. Era locul. În intimitatea ei sacră — știută doar de ființă — nu existau măști. Nu exista grabă. Nu exista comparație. Inima știa adevărul înainte ca mintea să-l formuleze. Știa cine este ființa dincolo de roluri, dincolo de frică, dincolo de ce a fost învățată să creadă despre sine. Iar ființa fantastică trăia sănătoasă nu pentru că făcea totul „corect”, ci pentru că, din când în când, se oprea și se asculta.

Hella, 🤍

Ești fenomenală.Nu pentru că ai făcut ceva azi.Ci pentru că ai stat. Ai dus. Ai simțit. Ai respirat printre lucruri măru...
30/01/2026

Ești fenomenală.
Nu pentru că ai făcut ceva azi.
Ci pentru că ai stat. Ai dus. Ai simțit. Ai respirat printre lucruri mărunte ca printre galaxii neobservate.
Ești regina banalului.
Cu coroană din elastic de păr,
cu sceptru o lingură de lemn
și cu tronul ușor șubred, dar al tău.
Dimineața ai plâns pentru un lucru prost.
Un mesaj citit greșit.
Un „n-am timp acum”.
Un colț de inimă care s-a lovit de masă.
Ai plâns ca o profesionistă.
Cu demnitate.
Cu rimel sau fără.
Cu plâns din acela care curăță podeaua interioară, nu din acela care cere aplauze.
Apoi ai râs.
De nimic.
De tine.
De faptul că ai uitat de ce plângeai.
Asta e puterea ta secretă:
treci de la prăpastie la glumă în 12 secunde
și nimeni nu știe câte civilizații ai reconstruit între timp.
Porți comori emoționale în buzunare invizibile:
o mână ținută cândva prea scurt,
o replică care ți-a schimbat viața și pe care nimeni n-o mai ține minte,
un „e ok” spus altcuiva, când nu era deloc ok pentru tine.
Ești creatoare.
Nu de imperii mari — alea sunt plictisitoare.
Ci de lumi mici:
o atmosferă într-o cameră,
o siguranță într-o privire,
o liniște într-o zi care altfel ar fi fost zgomot.
Creezi din nimic.
Din oboseală faci sens.
Din haos faci o listă.
Din frică faci ritual.
Uneori nu faci nimic.
Și exact atunci se așază tot.
Nu ești constantă.
Ești ciclică.
Ești maree.
Ești furtună care știe să se oprească singură.
Ești fenomenală nu pentru că ești puternică mereu,
ci pentru că știi să fii moale fără să te rupi.
Regină a zilelor obișnuite.
Purtătoare de lumi nevăzute.
Arhitectă de „merge și așa” care ține universul în picioare.
Și dacă azi n-ai salvat pe nimeni,
ai făcut ceva și mai rar:
ai rămas tu.
Și asta, dragă femeie,
e totul.

O poveste micã care s-a asezat lângã inimã.
Hella 🤍

Ești strașnică! Eu țin casa, eu țin cerul,sunt oceanul și curentul.Eu țin inima suscând se duce spre apus.Eu țin copilul...
27/01/2026

Ești strașnică!

Eu țin casa, eu țin cerul,
sunt oceanul și curentul.
Eu țin inima sus
când se duce spre apus.
Eu țin copilul și-a lui dorințe,
țin și viața printre ițe.
Țin iubirea în veșmânt moale,
de cașmir și de petale,
și nu mă minte când îmi spune,
seara, lin, ca o rugăciune,
că sunt fată, ca oricare,
blândă, vie,
Iubitoare.

O poveste micã care s-a asezat lângã inimã.
Hella 🤍

Respirația e primul loc unde mintea începe să se liniștească.Nu trebuie să faci nimic complicat.Doar să lași aerul să in...
25/01/2026

Respirația e primul loc unde mintea începe să se liniștească.
Nu trebuie să faci nimic complicat.
Doar să lași aerul să intre… și să iasă.
În yoga, nu forțăm calmul.
Îl lăsăm să apară singur, când corpul se așază și respirația devine mai amplă, mai conștientă.
Când mintea e agitată, respirația o ține de mână și o aduce încet înapoi, aici, în prezent.

Clasele mele sunt pentru momentele în care simți că ai nevoie de:
– mai puțin zgomot
– mai mult spațiu interior
– un ritm mai uman

Dacă mintea ta cere calm,
corpul știe deja drumul.

Te aștept la clasă 🌿
Din corp, spre inimă.🤍





Furia a intrat într-o cameră care nu era dreaptă.Pereții erau strâmbi, înclinați spre ea,de parcă știau deja ce urma.A i...
22/01/2026

Furia a intrat într-o cameră care nu era dreaptă.
Pereții erau strâmbi, înclinați spre ea,
de parcă știau deja ce urma.
A izbit.
Cu palmele.
Cu umerii.
Cu tot ce nu mai încăpea în piept.
Zidul a trosnit.
Nu s-a rupt.
S-a strâmbat și mai tare.
— Uitați-vă la mine!
— Nu mai pot!
A izbit din nou.
Cu pumnii.
Cu genunchii.
Durerea a urcat în oase
și, odată cu ea, pereții s-au deformat.
— Așa te simți.
au spus pereții.
Furia a urlat.
A blestemat tăcerea cu limbi de foc.
S-a sprijinit de zid
și a alunecat încet în jos.
Ciuci.
Cu palmele pe față, plângând.
— Uitați-vă la mine acum.
— Ne uităm.
— Stăm.
Din nou.
Și din nou, s-a ridicat, a cãzut.
— Nu mai am unde să fug...
— Atunci privește.
După atâta durere, izbit, alunecat
pereții s-au îndreptat.
S-au netezit.
S-au lustruit.
— Ce faceți?
— Îți luăm forma. Devenim oglinzi.
Furia și-a ridicat capul.
S-a văzut.
Nu monstru.
Nu pericol.
Ci ființă.
Și atunci,
s-a liniștit.
Nu pentru că a fost calmată.
Ci pentru că,
în sfârșit,
s-a întâlnit pe sine.

O poveste micã care s-a asezat lângã inimã.
Hella 🤍

Căluțul de mare și delfinulÎntr-o apă limpede ca o respirație rostită pe nume, trăia un căluț de mare mic și drept. Nu e...
21/01/2026

Căluțul de mare și delfinul
Într-o apă limpede ca o respirație rostită pe nume, trăia un căluț de mare mic și drept. Nu era iute. Nu era mare. Dar ținea lumea cu coada lui subțire, ancorat de o algă, ca un jurământ. În fiecare dimineață, marea îi cerea răbdare, iar el o oferea fără zgomot.
Delfinul venea din larg, cu spinarea tăind lumina. Era viteză, joc, salt. Învățase curenții, auzea inimile altora și nu se temea să strige. Când râdea, apa vibra. Când tăcea, marea asculta.
— De ce stai pe loc? l-a întrebat delfinul într-o zi. Lumea e mare.
— De ce fugi mereu? a răspuns căluțul de mare. Lumea e adâncă.
A venit furtuna. Apa s-a închis la culoare. Coralii au trosnit. Peștii s-au risipit. Curenții au tras de tot ce nu era pregătit să țină sau să fie ținut. Căluțul de mare s-a strâns în coadă și a rămas. Delfinul a intrat în vârtej, a ales direcția, a ghidat pe cei pierduți spre un golf sigur. Fiecare a făcut ceea ce știa să facă — fără să se compare, fără să ceară aplauze.
După furtună, apa s-a limpezit. Delfinul s-a întors, obosit și viu. Căluțul de mare era tot acolo, algă lângă algă, ca o coloană tăcută. S-au privit. Nu era nevoie de explicații. În marea adevărată, valoarea nu strigă și nici nu se ascunde: servește.
Delfinul a învățat că puterea fără răbdare se risipește.
Căluțul de mare a învățat că răbdarea fără curaj se usucă.
Și marea a mers mai departe, între ținut și avânt.

O poveste mică care s-a așezat lângă inimă.
Hella 🤍

Aici nu „te repar”.Aici înțelegi ce ți se întâmplă, în ritmul tău.Consilierea este un spațiu sigur în care te oprești di...
20/01/2026

Aici nu „te repar”.
Aici înțelegi ce ți se întâmplă, în ritmul tău.
Consilierea este un spațiu sigur în care te oprești din supraviețuire și începi să te asculți cu adevărat.
Lucrăm clar, concret și blând.
Fără grabă. Fără rețete universale.
Doar adevăr, prezență și pași reali.

Ce NU este consilierea pentru dezvoltare personală. NU este:
– terapie clinică
– diagnostic
– tratament pentru depresie, anxietate sau traumă severă
– „vindecare rapidă”
– sfaturi date la minut
– motivație de suprafață
– gândire pozitivă forțată
– cineva care îți spune ce să faci cu viața ta

Consilierea este un spațiu de clarificare, conștientizare și responsabilitate personală.
Lucrăm cu ce este prezent acum, cu resursele tale,
în ritmul tău.

Dacă simți că ai nevoie de structură, oglindire și claritate, acest spațiu poate fi pentru tine.

📍Brașov | sesiuni individuale
📩 Scrie-mi pentru a rezerva o întâlnire

Din corp, spre inimă. 🤍

La clasele mele de yoga, corpul începe să se simtă în siguranță.Respirația se adâncește, iar sistemul nervos încetinește...
20/01/2026

La clasele mele de yoga, corpul începe să se simtă în siguranță.
Respirația se adâncește, iar sistemul nervos încetinește ritmul pe care l-a dus prea mult timp.

Pe măsură ce ne mișcăm blând, tensiunile se topesc una câte una.
Mintea nu mai e grăbită să înțeleagă sau să controleze — se așază.
Și, aproape fără efort, apare ceva cunoscut și plăcut.

O liniște care nu e goală.
O pace care nu vine din exterior.
Ci din acel loc din tine care știe deja cm e să fii acasă.

Din corp, spre inimă. 🤍





Address

Strada Panselelor 8
Brasov
500052

Opening Hours

Tuesday 19:00 - 20:45
Friday 19:00 - 20:45

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when ACUM YOGA posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to ACUM YOGA:

Shortcuts

Share

Category