Fii bine, tu cu tine

Fii bine, tu cu tine Psiholog cu specializare psihologie clinică, psihologia muncii și organizațională și psihoterapie.

Ajut oameni să-și descopere resursele personale, să trăiască în armonie cu ei și în relație cu ceilalți. Fii bine, tu cu tine este creată de Mariana Chihae, psiholog clinician și psihoterapeut, cu scopul de a oferi sprijin psihologic persoanelor care au nevoie, în identificarea resurselor interioare pentru a trăi armonios cu ele însele, precum și în relație cu ceilalți. Primul pas spre vindecare e

conștientizarea și acceptarea că ai nevoie de sprijin. Servicii de care poți beneficia:
- evaluare psihologică;
- consiliere psihologică;
- dezvoltare personală;
- terapie de cuplu și familie;
- logopedie;
- psihoterapie individuală;
- psihoterapie de grup.

Am creat această pagină dintr-o nevoie simplă: aceea de a pune în cuvinte lucruri pe care, în practică, le întâlnesc zi ...
20/08/2026

Am creat această pagină dintr-o nevoie simplă: aceea de a pune în cuvinte lucruri pe care, în practică, le întâlnesc zi de zi.
În spatele fiecărei povești există un om. Cu ceea ce a trăit, cu ceea ce a pierdut, cu ceea ce îl doare, cu relațiile care l-au construit sau l-au rănit și cu acele părți din sine pe care, uneori, a învățat să le ascundă chiar și de el însuși.
De aceea, pentru mine, psihoterapia nu începe cu întrebarea „Cum schimbăm lucrurile?”, ci cu disponibilitatea de a înțelege ce se întâmplă cu omul din fața noastră și de ce.
Uneori avem nevoie să înțelegem o rană veche. Alteori să traversăm o pierdere, o despărțire sau o schimbare care ne-a destabilizat. Uneori avem nevoie să învățăm să ne privim altfel, să punem limite, să ne regăsim într-o relație sau pur și simplu să putem respira din nou după o perioadă în care am dus prea multe.
Cred că terapia este, înainte de toate, o întâlnire. O relație în care poți veni așa cm ești, fără să fii judecat, grăbit sau obligat să demonstrezi că ești bine.
Nu cred în soluții universale și nici în promisiunea că după câteva ședințe viața va deveni perfectă. Cred însă în procese construite cu răbdare, în siguranță și în respect pentru ritmul fiecărei persoane.
Lucrez cu adolescenți și adulți, individual, dar și în lucrul cu relațiile – terapie de cuplu, terapie de familie și terapie de grup.
Acord o atenție deosebită traumelor, doliului, pierderilor, dificultăților emoționale și experiențelor care continuă să ne influențeze viața, chiar și atunci când au trecut ani de la momentul în care s-au întâmplat.
În practica mea, nu promit miracole și nu ofer rețete rapide; nu cred în acoperirea durerii cu optimism forțat și nici în graba de a fi „bine” înainte de a înțelege ceea ce ne rănește.
Cred că vindecarea nu înseamnă să ștergem ceea ce ni s-a întâmplat, ci să ajungem într-un loc interior din care trecutul să nu ne mai dicteze fiecare alegere.
Iar uneori, primul pas nu este să schimbăm ceva.
Este doar să avem curajul să privim.
Textele pe care le voi împărtăși aici vor porni din această perspectivă: din psihologie, din psihoterapie, din experiența profesională și din reflecția asupra omului și a relațiilor sale.
Nu sunt rețete și nu trebuie „aplicate”.
Sunt gânduri, întrebări și invitații la reflecție.
Un spațiu în care putem să ne oprim puțin.
Să privim.
Să înțelegem.
Să ne așezăm.
Și, poate, să ne întoarcem puțin mai aproape de noi.

Fii bine, tu cu tine!

Mariana Chihae – Psiholog & Psihoterapeut

De ce aș contacta un psiholog/psihoterapeut?Nu trebuie să ajungi la limită pentru a cere ajutor. Poți apela la un psihol...
16/08/2026

De ce aș contacta un psiholog/psihoterapeut?

Nu trebuie să ajungi la limită pentru a cere ajutor. Poți apela la un psiholog atunci când simți că treci printr-o perioadă dificilă, când emoțiile devin copleșitoare, când relațiile nu mai funcționează așa cm ți-ai dori sau când anumite experiențe din trecut continuă să îți influențeze prezentul.

Poți veni la terapie și atunci când, aparent, „totul este în regulă”, dar simți că ceva în interiorul tău are nevoie să fie înțeles, așezat sau schimbat.

Psihoterapia este un spațiu în care poți să te oprești, să te asculți și să te privești cu mai multă înțelegere. Este un proces prin care poți descoperi ce te ține pe loc, îți poți valorifica resursele și poți învăța să faci alegeri mai apropiate de ceea ce ești și de ceea ce îți dorești.

Uneori venim în terapie pentru că suferim. Alteori, pentru că vrem să ne înțelegem mai bine. Iar alteori, pentru că simțim că este timpul să trăim diferit.

Nu este un semn de slăbiciune să ceri ajutor. Este un act de grijă față de tine.

Căutarea păcii interioareCâteodată, viața ne trece prin furtuni care par să dărâme tot ce am construit. Dar trecerea pri...
06/08/2026

Căutarea păcii interioare

Câteodată, viața ne trece prin furtuni care par să dărâme tot ce am construit.

Dar trecerea prin dificultăți nu este capătul de drum, ci începutul unei reconstrucții.

Sunt aici să te ghidez și să te susțin să-ți regăsești liniștea și armonia interioară.

Prin tehnici de reconstrucție interioară și integrând toate formările mele din domeniu, asigur un spațiu sigur în care să te redescoperi, să vindeci și să-ți reclădești echilibrul pas cu pas.

Nu trebuie să parcurgi acest drum singur(ă). Scrie-mi în comentarii sau trimite-mi un mesaj dacă simți că e timpul pentru o schimbare.

Uneori, cel mai important lucru este să ne oprimCa psiholog, dar și ca om, întâlnesc frecvent persoane care îmi spun: „N...
04/08/2026

Uneori, cel mai important lucru este să ne oprim

Ca psiholog, dar și ca om, întâlnesc frecvent persoane care îmi spun: „Nu mai am timp pentru mine”, „Parcă alerg continuu”, „Nu știu când a trecut anul”. De multe ori, mă regăsesc și eu în aceste cuvinte.
Trăim într-un ritm alert. Avem responsabilități, termene, griji, planuri și numeroase roluri pe care încercăm să le îndeplinim cât mai bine. În toată această agitație, uităm uneori să ne oprim și să observăm ceea ce este deja prezent în viața noastră.
Cred că unul dintre cele mai valoroase exerciții pe care le putem face este să ne oferim câteva momente de reflecție.
Să privim în urmă nu pentru a ne judeca, ci pentru a înțelege. Să observăm cât am crescut, câte obstacole am depășit și câte resurse am descoperit în noi înșine. De multe ori, suntem atât de concentrați pe ceea ce ne lipsește, încât uităm să vedem cât de departe am ajuns.
În activitatea mea profesională întâlnesc oameni care au trecut prin experiențe dificile și care, în ciuda suferinței, au găsit puterea de a merge mai departe. De la ei am învățat că reziliența nu înseamnă să nu cazi niciodată, ci să găsești curajul de a te ridica de fiecare dată.
Atunci când ne oprim pentru câteva clipe și privim în jur, descoperim adesea motive de recunoștință pe care le-am trecut cu vederea. Un om drag care ne este alături. Un copil care ne zâmbește. Sănătatea de care încă ne bucurăm. Un prieten care ne ascultă. O dimineață liniștită. Posibilitatea de a învăța ceva nou. O reușită mică, dar importantă pentru noi.
Recunoștința nu înseamnă că viața este perfectă. Nu înseamnă că nu există probleme, suferință sau dezamăgiri. Înseamnă să alegem să vedem și ceea ce este bun, frumos și valoros, chiar și în perioadele mai dificile.
În ultimii ani, psihologia pozitivă a demonstrat că recunoștința este asociată cu un nivel mai ridicat al stării de bine, al optimismului și al satisfacției față de viață. Dincolo de cercetări și statistici, cred că fiecare dintre noi poate confirma acest lucru din propria experiență. Atunci când ne concentrăm exclusiv pe ceea ce ne lipsește, lumea pare mai apăsătoare. Atunci când observăm și ceea ce avem, perspectiva se schimbă.
Poate că nu avem control asupra tuturor lucrurilor care ni se întâmplă. Avem însă control asupra modului în care alegem să privim experiențele noastre și asupra pașilor pe care îi facem mai departe.
Îmi place să cred că viața nu ne cere să fim perfecți. Ne cere doar să fim prezenți. Să învățăm. Să iubim. Să greșim și să ne ridicăm. Să ne bucurăm de momentele simple și să avem răbdare cu noi înșine atunci când traversăm perioade dificile.
Astăzi vă invit la un exercițiu simplu.
Opriți-vă pentru câteva minute.
Respirați.
Priviți în urmă și observați ce ați reușit să depășiți.
Priviți în jur și identificați trei lucruri pentru care sunteți recunoscători.
Priviți înainte și întrebați-vă care este următorul pas pe care îl puteți face cu încredere.
Nu trebuie să fie un pas mare. Uneori, cele mai importante schimbări încep cu pași mici.
Viața nu este doar despre obiective atinse și liste bifate. Este despre sens, conexiune, iubire, experiențe și oameni. Este despre felul în care alegem să trăim fiecare zi.
Să ne oferim, așadar, permisiunea de a ne opri din când în când.
Să reflectăm.
Să fim recunoscători.
Să avem încredere.
Și să mergem mai departe, fiecare în ritmul său, cu mai multă blândețe față de sine și cu mai multă dragoste pentru viață.

Psiholog și psihoterapeut Mariana Chihae

Schimbarea reală nu începe din exterior, ci din tine.Te-ai întrebat vreodată de ce unele schimbări pe care încercăm să l...
21/07/2026

Schimbarea reală nu începe din exterior, ci din tine.

Te-ai întrebat vreodată de ce unele schimbări pe care încercăm să le facem rezistă, iar altele dispar la fel de repede cm au apărut?

Adevărul este că totul depinde de locul din care pornește impulsul.
Priviți puiul din imagine:
• Când o forță din exterior sparge oul, viața se încheie.
• Când forța vine din interior, se naște o nouă viață.

La fel se întâmplă și cu noi. Atunci când schimbările sunt impuse de circumstanțe, de așteptările celorlalți sau de presiunea din jur, ne simțim copleșiți. Însă atunci când decizia de a ne schimba, de a ne iubi și de a ne respecta vine din interiorul nostru, transformarea devine naturală și durabilă.

Noi credem cu tărie că marile capitole din viața fiecăruia dintre noi încep în momentul în care alegem să fim bine noi cu noi înșine.

Ce schimbare simți că vrea să iasă la suprafață din interiorul tău în această perioadă?

Încrederea și iertarea. Două cuvinte simple. Două dintre cele mai grele lecții ale vieții.Există oameni care îți vor spu...
09/07/2026

Încrederea și iertarea. Două cuvinte simple. Două dintre cele mai grele lecții ale vieții.

Există oameni care îți vor spune că, dacă ai fost rănit, nu ar trebui să mai ai încredere niciodată.
Și există oameni care îți vor spune că trebuie să ierți imediat.
Adevărul este că niciuna dintre aceste afirmații nu vindecă.
Pentru că atunci când ai fost dezamăgit, trădat sau abandonat, nu îți pierzi doar încrederea în celălalt. Uneori, îți pierzi încrederea în propria judecată.
Te întrebi:
„Cum de nu am văzut?”
„De ce am acceptat?”
„De ce am rămas?”
Și, fără să-ți dai seama, începi să te judeci mai aspru decât a făcut-o oricine altcineva.
Dar vindecarea începe în clipa în care înțelegi că ai luat deciziile de atunci cu resursele, experiența și cunoașterea pe care le aveai în acel moment.
Încrederea nu înseamnă să crezi că oamenii nu te vor răni niciodată. Încrederea înseamnă să știi că, dacă se va întâmpla din nou, vei avea puterea să alegi diferit.
Iar iertarea…
Iertarea nu este despre a spune că ceea ce s-a întâmplat a fost în regulă.
Nu este despre a șterge trecutul.
Nu este despre a te întoarce acolo unde ai fost rănit.
Iertarea este momentul în care alegi să nu mai porți zilnic în suflet povara unei răni care îți consumă prezentul.
Uneori îl ierți pe celălalt.
Alteori nu poți.
Și este în regulă.
Dar, aproape întotdeauna, vine o zi în care ai nevoie să te ierți pe tine.
Pentru că ai iubit.
Pentru că ai sperat.
Pentru că ai avut încredere.
Pentru că ai încercat.
Și nimic din toate acestea nu reprezintă o slăbiciune.
Din contră.
Sunt dovezi că ai avut curajul să fii om.
Poate că cea mai frumoasă formă de vindecare nu este să înveți să nu mai ai încredere.
Ci să înveți să ai încredere în tine.
Să știi că vei recunoaște mai repede ceea ce îți face bine.
Că vei pune limite fără vinovăție.
Că vei pleca atunci când respectul lipsește.
Și că nu vei mai renunța la tine pentru a fi acceptat de altcineva.
Iertarea îți eliberează inima. Încrederea în tine îți redă libertatea.

Astăzi te invit la o reflecție:
Există o persoană pe care încă o aștepți să își ceară iertare?
Sau poate persoana care are cea mai mare nevoie de iertarea ta… ești chiar tu.

Dacă acest mesaj a ajuns la tine exact când aveai nevoie de el, lasă un ❤️ sau distribuie-l. Uneori, câteva cuvinte pot deveni începutul vindecării pentru cineva care le citește la momentul potrivit.

Ți-ai oferit o zi liberă pentru tine? – Despre starea de bine și armonia interioarăÎntr-o societate care valorizează vit...
28/06/2026

Ți-ai oferit o zi liberă pentru tine? – Despre starea de bine și armonia interioară
Într-o societate care valorizează viteza, productivitatea și disponibilitatea permanentă, a devenit aproape firesc să ne măsurăm valoarea prin ceea ce facem și prin cât de mult reușim să realizăm. Agenda plină este adesea asociată cu eficiența, iar timpul liber ajunge să fie perceput, uneori, ca un lux sau chiar ca o formă de vinovăție.
Ne obișnuim să răspundem solicitărilor, să îndeplinim roluri, să avem grijă de ceilalți și să gestionăm responsabilități multiple. În acest ritm, apare adesea un fenomen subtil: devenim prezenți pentru toți ceilalți, mai puțin pentru noi înșine.
Și atunci apare o întrebare aparent simplă:
Ți-ai oferit, cu adevărat, o zi liberă pentru tine?
Nu mă refer la o zi liberă în sens administrativ sau profesional. Nu la o zi în care lipsesc obligațiile de la serviciu și sunt înlocuite de alte responsabilități, de liste de sarcini sau de preocupări continue.
Mă refer la o zi sau la câteva ore în care să existe un spațiu real pentru tine. Un timp în care să nu trebuiască să demonstrezi nimic, să nu fii într-o cursă și să nu îndeplinești roluri. Un timp în care să poți să exiști fără presiunea performanței.
În practica psihologică întâlnim frecvent persoane care spun:
„Nu mai știu să mă opresc.”
„Dacă nu fac ceva util, simt că pierd timpul.”
„Nu îmi permit să mă odihnesc.”
În spatele acestor afirmații există adesea mai mult decât oboseală fizică. Există o deconectare progresivă de propriile nevoi emoționale și psihologice.
Cercetările din domeniul stării de bine arată că aceasta nu este definită doar de prezența emoțiilor pozitive sau de lipsa stresului. Starea de bine reprezintă un construct complex și multidimensional care include acceptarea de sine, relațiile autentice, sentimentul de sens, dezvoltarea personală, autonomia și capacitatea de a trăi în acord cu propriile valori.
Din această perspectivă, starea de bine nu înseamnă să nu întâlnim dificultăți, ci să avem resurse interne pentru a le integra și pentru a rămâne conectați cu noi înșine.
În același timp, armonia interioară nu presupune o viață lipsită de conflicte sau de emoții dificile. Nu înseamnă perfecțiune și nici o stare permanentă de liniște. Armonia interioară poate fi înțeleasă ca un echilibru între ceea ce gândim, ceea ce simțim și ceea ce facem. Ea apare atunci când există coerență între lumea noastră interioară și modul în care ne trăim viața.
De multe ori, cea mai mare oboseală nu vine din numărul sarcinilor pe care le avem, ci din lupta continuă pe care o purtăm cu noi înșine:
- între ceea ce suntem și ceea ce credem că ar trebui să fim;
- între ceea ce simțim și ceea ce ne permitem să exprimăm;
- între nevoile noastre și așteptările pe care încercăm să le îndeplinim.

Poate că a-ți oferi o zi liberă pentru tine nu înseamnă să faci ceva extraordinar.
Poate înseamnă:
– să dormi fără vinovăție;
– să citești câteva pagini care îți aduc liniște;
– să faci o plimbare fără grabă;
– să bei cafeaua în liniște;
– să petreci timp cu oamenii care îți oferă siguranță emoțională;
– să spui „astăzi am nevoie să mă ascult și pe mine”.
Aceste gesturi aparent mici au un rol important în reglarea emoțională și în cultivarea stării de bine. În literatura de specialitate, practicile de auto-compasiune, mindfulness și reconectarea cu propriile nevoi sunt asociate cu niveluri mai ridicate de echilibru psihologic și de sănătate emoțională.
Uneori, cea mai importantă întrebare nu este:
„Ce mai am de făcut?”
ci:
„Ce am nevoie?”
Poate că armonia interioară începe exact acolo – în momentul în care încetăm să ne tratăm ca pe un proiect care trebuie permanent optimizat și începem să ne tratăm ca pe o ființă umană care are nevoie de odihnă, sens, conectare și grijă.
A-ți oferi timp nu este un act de egoism. Este o formă de responsabilitate față de propria sănătate psihologică.

Credeam că sunt doar obosit. De fapt, eram epuizat emoțional.Uneori nu este vorba despre lipsa somnului.Dormi, dar te tr...
24/06/2026

Credeam că sunt doar obosit. De fapt, eram epuizat emoțional.

Uneori nu este vorba despre lipsa somnului.
Dormi, dar te trezești fără energie.
Vorbești cu oamenii, dar nu mai ai răbdare.
Îți continui activitățile zilnice, însă simți că funcționezi pe „pilot automat”.

Mulți oameni cred că trebuie doar să reziste încă puțin. Însă epuizarea emoțională nu este simplă oboseală și, de multe ori, corpul și mintea încep să transmită semnale înainte să ajungem la burnout.

În noul articol discut despre:
✔ diferența dintre oboseală și epuizare emoțională
✔ semnele pe care le ignorăm frecvent
✔ de ce apare această stare
✔ ce putem face înainte să ne consumăm complet resursele

Citește articolul integral aici: www.marianachihae.ro

De ce ne bântuie sarcinile neterminate? Despre efectul Zeigarnik și cm să-ți eliberezi minteaȚi s-a întâmplat vreodată ...
20/06/2026

De ce ne bântuie sarcinile neterminate? Despre efectul Zeigarnik și cm să-ți eliberezi mintea

Ți s-a întâmplat vreodată să nu poți adormi pentru că mintea ta refuză să dea „shut down” unui proiect lăsat la jumătate? În practica mea de psihoterapeut și psiholog clinician, întâlnesc frecvent această stare de suprasolicitare. Răspunsul nu vine dintr-o lipsă de organizare, ci dintr-un fenomen psihologic fascinant: efectul Zeigarnik.
Pe scurt, creierul nostru are tendința de a-și aminti sarcinile întrerupte sau neîncheiate mult mai bine decât pe cele finalizate. Mintea umană menține o stare de tensiune și activare cognitivă până când o acțiune este dusă la capăt, creând o dorință naturală de finalizare. Creierul tratează activitățile neterminate ca pe niște „bucle deschise” și le păstrează cu încăpățânare în prim-planul memoriei.

De unde vine această descoperire?
Conceptul a fost observat de psihologul Bluma Zeigarnik într-o cafenea. Ea a remarcat că ospătarii își aminteau perfect cele mai complexe comenzi ale clienților, însă doar până în momentul în care acestea erau servite și plătite. Odată ce acțiunea se finaliza, informația dispărea complet din memoria lor.

Capcanele din viața de zi cu zi
Când acumulăm prea multe bucle deschise (proiecte începute, emailuri netrimise, decizii amânate), această tensiune cognitivă se întoarce împotriva noastră. Creierul ne bombardează cu gânduri despre ce am lăsat la jumătate, ceea ce poate genera:
• Stres cronic și anxietate
• Insomnie și dificultăți de adormire
• Senzația constantă și epuizantă de copleșire

Cum putem folosi efectul Zeigarnik în avantajul nostru?
Din perspectivă clinică, se recomandă transformarea acestui mecanism într-un aliat pentru productivitate și relaxare. Iată trei strategii simple pe care le puteți aplica de azi:
1. Depășirea procrastinării (regula celor 5 minute): Dacă ai o sarcină grea pe care o tot amâni, propune-ți să lucrezi la ea doar 5-10 minute. Odată ce ai început, ai „deschis bucla”. Efectul Zeigarnik va genera acel disconfort psihologic subtil care te va motiva natural să te întorci și să o finalizezi.
2. Optimizarea învățării: Când înveți sau lucrezi la un proiect complex și simți nevoia de o pauză, oprește-te exact în mijlocul unui paragraf sau al unei idei. Creierul tău va continua să proceseze informația în mod subconștient pe durata pauzei, îmbunătățind considerabil memorarea.
3. Eliberarea minții (mind dumping): Pentru a scăpa de stresul sarcinilor care te „bântuie” seara, notează-le pe toate pe o listă concretă. În momentul în care le-ai așternut pe hârtie, creierul percepe planificarea ca pe o formă de finalizare temporară. Tensiunea scade, bucla se închide psihologic, iar mintea se poate relaxa.

Voi cm gestionați „buclele deschise” din viața de zi cu zi? Dacă simțiți că volumul sarcinilor neterminate a devenit copleșitor, eu sunt aici să vă sprijin în regăsirea clarității și echilibrului.

Performanța susținută nu vine dintr-o minte suprasolicitată, ci dintr-una echilibrată.Starea de bine nu este un moft. Es...
13/06/2026

Performanța susținută nu vine dintr-o minte suprasolicitată, ci dintr-una echilibrată.

Starea de bine nu este un moft. Este fundamentul deciziilor bune, al creativității și al rezilienței.

Mersul la psiholog nu înseamnă doar terapie în criză.
Înseamnă conștientizarea pattern-urilor, reglare emoțională și creștere controlată.

Așa cm un atlet își optimizează corpul cu un antrenor, un profesionist își optimizează mintea cu un psiholog.

Prevenția în sănătatea mintală este cea mai inteligentă investiție pe termen lung.

Nu normaliza epuizarea. Normalizează dezvoltarea.

Address

Bucharest

Opening Hours

Monday 11:00 - 15:00
Tuesday 11:00 - 15:00
Wednesday 11:00 - 15:00
Thursday 15:00 - 18:00

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Fii bine, tu cu tine posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Fii bine, tu cu tine:

Shortcuts

Share