Cabinet Individual de Psihologie Roxana Arjoca

23/07/2026

Multe lucruri pe care oamenii le cred “semne că relația merge prost” sunt, de fapt, complet normale într-o relație sănătoasă. Iată 10 exemple:

1. Să fii atras(ă) de altcineva.
Da, este normal. Atracția apare automat și nu înseamnă că îți iubești mai puțin partenerul. Ceea ce contează este ce alegi să faci cu acea atracție.
2. Să ai nevoie de timp doar pentru tine.
Nu trebuie să faceți totul împreună. Spațiul personal ajută relația, nu o distruge.
3. Să vă certați din când în când.
Lipsa totală a conflictelor nu este neapărat un semn bun. Important este să vă respectați și să reparați relația după ceartă.
4. Să vă plictisiți uneori.
O relație sănătoasă nu este o aventură continuă. Rutina este inevitabilă și nu înseamnă că dragostea a dispărut.
5. Să nu aveți chef de s*x în același timp.
Dorința s*xuală fluctuează și este rar ca doi oameni să fie sincronizați permanent.
6. Să aveți interese și prieteni diferiți.
Nu trebuie să vă placă aceleași hobby-uri sau să aveți același cerc social.
7. Să nu spuneți tot ce vă trece prin minte.
Sinceritatea nu înseamnă să verbalizezi fiecare gând sau fiecare atracție trecătoare.
8. Să simți uneori iritare față de partener.
Chiar și oamenii pe care îi iubim ne pot enerva. Este o emoție normală.
9. Să vă schimbați de-a lungul timpului.
O relație sănătoasă presupune adaptare. După câțiva ani, niciunul dintre voi nu va mai fi exact aceeași persoană.
10. Să alegi iubirea, nu doar să o simți.
Sentimentul intens de la început (îndrăgostirea) se transformă. În relațiile de lungă durată, iubirea înseamnă adesea grijă, respect și angajament, chiar și în zilele în care fluturii din stomac nu sunt atât de puternici.

Un lucru care îi surprinde pe mulți este acesta: nu trebuie să simți că partenerul tău este “cel mai frumos” sau “cel mai atrăgător” om din lume ca să îl iubești profund. Poți observa că alți oameni sunt atractivi, iar asta este perfect compatibil cu o relație sănătoasă și fidelă.

De fapt, cercetările în psihologia relațiilor arată că succesul unei relații depinde mult mai mult de încredere, respect, comunicare și modul în care gestionați conflictele decât de faptul că nu mai observați niciodată alte persoane atractive.

15/10/2025

Tot mai mulți părinți află despre copiii lor ca au tulburare de opoziție sfidătoare… dar ce este ea?

Tulburarea de opoziție sfidătoare (ODD – Oppositional Defiant Disorder) este o tulburare de comportament caracterizată printr-un tipar persistent de atitudini negativiste, ostile și provocatoare față de autoritate (părinți, profesori, terapeuți etc.), care depășesc comportamentele normale de opoziție din copilărie.
Intervenția psihoterapeutică este complexă și implică lucrul pe mai multe niveluri – cu copilul, cu părinții și, uneori, cu mediul educațional.
— cauzele tulburării de opoziție sfidătoare (ODD – Oppositional Defiant Disorder) sunt multifactoriale, adică rezultă din interacțiunea complexă între factori biologici, psihologici și sociali.
Nu există o singură cauză, ci un ansamblu de vulnerabilități și influențe care modelează comportamentul copilului.

Iată o prezentare clară și structurată:

⸻

🔹 1. Factori biologici

Aceștia țin de vulnerabilitatea neurobiologică a copilului:
• 🧠 Disfuncții în reglarea emoțională și a impulsurilor, asociate cu activitate anormală în cortexul prefrontal, amigdala și sistemul dopaminergic.
• 🧬 Factori genetici – ODD are o componentă ereditară moderată; apare mai frecvent la copiii cu rude care au tulburări de control al impulsurilor, ADHD, tulburări de dispoziție sau de personalitate.
• ⚖️ Temperament dificil încă din copilărie – iritabilitate, nivel scăzut de toleranță la frustrare, reactivitate emoțională mare.
• 💤 Comorbidități neurologice – ADHD este prezent la peste 50% dintre copiii cu ODD; impulsivitatea și hiperactivitatea pot amplifica opoziția.

⸻

🔹 2. Factori psihologici

Aceștia țin de dezvoltarea emoțională, relațională și cognitivă a copilului:
• 😤 Dificultăți în gestionarea emoțiilor negative (furie, rușine, frustrare). Copilul nu știe să exprime nevoile sau limitele altfel decât prin opoziție.
• 💔 Nevoi de putere și control – copilul poate simți că are prea puțină influență în familie și încearcă să își câștige autonomia prin rezistență.
• 👁️ Modele de atașament nesigur (evitant sau ambivalent): copilul a învățat că apropierea de adult nu este predictibilă (uneori primește iubire, alteori critică).
• 🧩 Distorsiuni cognitive – interpretări ostile ale intențiilor celorlalți („m-au nedreptățit”, „toți vor să mă controleze”).
• 🔁 Lipsa empatiei și a mentalizării – dificultate în a vedea perspectiva celuilalt.

⸻

🔹 3. Factori familiali

Aceștia sunt printre cei mai importanți predictori ai apariției ODD:
• ⚡ Stil parental inconsistent – combinație de control excesiv și lipsă de afecțiune, sau, invers, permisivitate urmată de reacții punitive.
• 🧨 Conflicte parentale frecvente – copilul învață să folosească opoziția ca strategie de a obține atenție sau putere.
• 🧍‍♂️ Lipsa limitelor clare sau schimbarea lor permanentă („azi e voie, mâine nu”).
• 😔 Neatenție, neglijare emoțională sau respingere – copilul reacționează cu furie și sfidare la lipsa de conectare afectivă.
• 🎭 Modelare comportamentală – dacă părinții folosesc agresivitatea, sarcasmul sau controlul autoritar, copilul le va imita.

⸻

🔹 4. Factori sociali și de mediu
• 🏫 Probleme în mediul școlar – bullying, excludere socială, eșec academic.
• 🌍 Mediu instabil – sărăcie, lipsa rutinei, mutări frecvente.
• 👥 Influența grupului de egali – prieteni care valorizează comportamentele provocatoare sau de sfidare a autorității.

⸻

🔹 5. Factorul dinamic central (viziune psihodinamică și adleriană)

Din perspectivă psihanalitică sau adleriană, comportamentul opoziționist este o formă de comunicare inconștientă a nevoilor neîmplinite:
• copilul caută semnificație și apartenență,
• opoziția devine o strategie de afirmare a sinelui în fața unei autorități percepute ca intruzivă,
• sfidarea este adesea masca unei vulnerabilități profunde (rușine, teamă de respingere, sentiment de neputință).

⸻

🔹 6. Factori menținători

Chiar dacă tulburarea a debutat dintr-o combinație de factori, ea se menține prin:
• reacții parentale inadecvate (critică, pedepse, escaladare);
• lipsa de consecvență;
• absența intervenției terapeutice timpurii;
• întărirea involuntară a comportamentelor opoziționale (prin atenție, cedare, reacții emoționale).

07/05/2025

Știați ca stresul psihologic este unul din factorii declanșatori și agravanți ai dermatitei?

Studiile spun ca stresul emoțional este recunoscut ca un factor semnificativ în apariția și întreținerea diferitelor forme de dermatită, în special:
• dermatita atopică,
• dermatita seboreică,
• dermatita de contact, dar și
• alte afecțiuni dermatologice cu componentă inflamatorie (ex: psoriazis, urticarie).

⸻

Cum influențează stresul pielea: mecanisme implicate
1. Axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală (HPA)
• Stresul activează această axă, crescând nivelul de cortizol (hormonul stresului).
• Cortizolul în cantități mari poate:
• slăbi sistemul imunitar,
• reduce capacitatea de regenerare a pielii,
• afecta funcția de barieră cutanată, crescând sensibilitatea la iritații și alergeni.
2. Inflamația neuro-imunologică
• Sub stres, corpul eliberează citokine proinflamatorii (ex: IL-6, TNF-alfa), care pot declanșa inflamația pielii.
• Se activează și celule precum mastocitele, care eliberează histamină – favorizând mâncărimea și inflamația.
3. Interacțiunea piele-creier
• Pielea are propriul sistem neuroendocrin, iar sub stres, fibrele nervoase din piele eliberează neuropeptide care agravează simptomele dermatitei.
• Astfel, apare ciclul vicios mâncărime–scărpinat–leziune–inflamație.
4. Tulburări ale somnului și reglării emoționale
• Stresul cronic perturbă somnul, afectează procesele de vindecare nocturnă ale pielii și scade toleranța emoțională la disconfort (mâncărime, senzație de arsură).

⸻

Cum se manifestă dermatita influențată de stres
• Mâncărime intensă, mai ales noaptea.
• Eczeme recurente sau care nu răspund bine la tratamente obișnuite.
• Leziuni care apar după episoade de stres intens (ex: conflicte, examene, pierderi).
• Zone afectate frecvent: față, gât, mâini, scalp.

⸻

Intervenții utile
• Psihoterapie (ex: terapii cognitiv-comportamentale, mindfulness, ACT).
• Tehnici de reducere a stresului: meditație, respirație conștientă, yoga.
• Tratament dermatologic adaptat: pentru calmarea inflamației și refacerea barierei cutanate.
• Colaborare interdisciplinară între dermatolog și psihoterapeut.

Mai jos aveți câteva tehnici eficiente de relaxare utile pentru reglarea stresului, anxietății și stărilor de tensiune – aplicabile atât în terapie, cât și acasă:

⸻

1. Respirația diafragmatică (profundă)
• Cum se face: Inspiră lent pe nas timp de 4 secunde, ține aerul 2 secunde, expiră lent pe gură timp de 6 secunde.
• Efecte: activează sistemul nervos parasimpatic (relaxare), reduce ritmul cardiac, calmează mintea.

⸻

2. Relaxare musculară progresivă (Jacobson)
• Cum se face: Încordezi timp de 5 secunde apoi relaxezi grupuri musculare (față, gât, umeri, mâini, picioare).
• Efecte: crește conștientizarea tensiunii corporale și eliberarea ei.

⸻

3. Imagerie dirijată
• Cum se face: Închizi ochii și îți imaginezi un loc sigur, calm (ex: o plajă, o pădure), folosind toate simțurile.
• Efecte: reduce stresul și creează un „spațiu interior” de refugiu.

⸻

4. Scanarea corporală (body scan)
• Cum se face: Atenția este trecută treptat prin toate zonele corpului, observând senzațiile, fără judecată.
• Efecte: reduce reactivitatea automată, cultivă prezența.

⸻

5. Mindfulness (atenție conștientă)
• Cum se face: Observi gândurile, emoțiile și senzațiile fără a încerca să le schimbi sau să le respingi.
• Efecte: crește toleranța la disconfort, reduce ruminarea și reactivitatea emoțională.

⸻

6. Tehnica 5-4-3-2-1 (împământare în prezent)
• Enumeri:
• 5 lucruri pe care le vezi
• 4 lucruri pe care le poți atinge
• 3 lucruri pe care le auzi
• 2 lucruri pe care le miroși
• 1 lucru pe care îl guști
• Efecte: ancorează în prezent, reduce atacurile de panică și supraîncărcarea mentală.

⸻

7. Meditația ghidată
• Se face cu ajutorul unei voci care te conduce printr-un exercițiu de relaxare (audio/video).

06/01/2025

De ce să ai depresie, ca tocmai a fost ziua ta!?
De ce să ai depresie, ca ai atât de mulți prieteni!?
De ce să ai depresie, ca nu ți lipsește nimic!?
De ce, de ce, de ce????

Voi ce întrebări ați întâlnit despre depresie?

Depresia nu este o alegere, depresia e o tulburare afectivă.

Principalele cauze ale depresiei:

1. Factori biologici:
• Dezechilibre chimice în creier: Niveluri scăzute sau dezechilibrate de neurotransmițători, cm ar fi serotonina, dopamina și norepinefrina, pot contribui la depresie.
• Predispoziție genetică: Dacă există membri ai familiei care suferă de depresie, riscul poate crește din cauza eredității.
• Modificări hormonale: Schimbările hormonale, cm ar fi cele din timpul sarcinii, postpartum, menopauzei sau problemelor tiroidiene, pot declanșa depresia.
• Afecțiuni fizice: Boli cronice (cum ar fi cancerul, diabetul sau bolile autoimune) pot crește riscul depresiei.

2. Factori psihologici:
• Traume sau abuzuri: Experiențele din copilărie sau evenimente traumatice pot contribui la dezvoltarea depresiei.
• Stres prelungit: Probleme financiare, conflicte în relații sau presiuni profesionale pot copleși resursele de adaptare ale unei persoane.
• Personalitate: Persoanele perfecționiste, autocritice sau care au o stimă de sine scăzută sunt mai vulnerabile.

3. Factori sociali:
• Singurătatea și izolarea socială: Lipsa unui suport social sau a relațiilor semnificative poate crește riscul depresiei.
• Pierderea unei persoane dragi: Moartea, divorțul sau despărțirile pot declanșa o perioadă de doliu care, în unele cazuri, evoluează spre depresie.
• Contexturi culturale sau sociale: Discriminarea, sărăcia sau incertitudinea economică pot contribui la depresie.

4. Evenimente stresante de viață:
• Schimbări majore (mutare, pensionare, pierderea locului de muncă).
• Probleme familiale sau relaționale.

5. Factori legați de stilul de viață:
• Lipsa activității fizice: Sedentarismul poate accentua stările de letargie și scăderea energiei.
• Dieta dezechilibrată: Deficiențele de vitamine, cm ar fi vitamina D sau B12, pot afecta sănătatea mentală.
• Consumul excesiv de alcool sau droguri: Acestea pot agrava simptomele depresive.

6. Cauze interne sau existențiale:
• Lipsa unui sens al vieții: Uneori, depresia poate apărea dintr-un sentiment de gol interior, lipsă de scop sau crize existențiale.
• Autocritică excesivă: Gândurile negative recurente despre sine pot amplifica vulnerabilitatea la depresie.

25/02/2024