Psiholog Candice Dragotă

14/06/2026

Chestiunea cu bucuratul mai strașnic de lucrurile care iți ies cu mare trudă nu e decat o consolare. Așa cm ești consolat că ploaia din timpul nunții înseamnă belșug ori că ai avea mare succes în amor dacă pierzi la jocurile de noroc.
Amintesc și de călcatul în rahat care ar trebui să aducă imediat un mare câștig la loto, nicidecum neplăcerea de a-ți curăța pantofii.
În realitate, toți ne bucurăm mult mai mult când ne iese totul din prima încercare și fără prea mult efort.

*** Fragment dintr-o discuție imaginară cu motanul vecinului. 😃
Din privirea lui simt că mă aprobă.
Ochii ăia mijiți fac parte din limbajul non-verbal.
Plus că iși mișca ritmic coada semn că ar fi vrut și el să mănânce vreo conservă cu ton fără să facă nici cel mai mic efort, nici măcar acela de a mă lasa să-i mângâi blana neagră și lucioasă 🙃

01/06/2026

M-am uitat în albumele cu poze din copilărie. Dintre zecile de fotografii, am găsit doar două-trei în care zâmbesc.
Probabil de aceea îmi place acum să zâmbesc atât de mult. Am de recuperat anii fără zâmbete din copilărie.

Mă uit peste umăr în trecut, fără speranța unui trecut mai bun, cm ne-a învățat Yalom, dar cu o înțelegere mai bună a ceea ce a fost. Iar acum, când privesc poza asta, văd în ea un copil curajos și puternic.

O iubesc foarte mult pe fetița cu părul creț din fotografie și sunt mândră de ea. Este o luptătoare. Și, mai ales, o învingătoare.

La mulți ani tuturor copiilor!
Azi ne copilărim. ❤️

27/05/2026

“Superputerea” mea, care mi-a fost mereu ancoră, este căutarea părților bune, frumoase și armonioase ale fiecărei zile; “spuma zilelor”, binecuvântările fiecărei clipe.
Sunt recunoscătoare pentru ce văd, aud, miros, gust, simt în jur - ca parte din ceea ce înseamnă bucuria de a trăi.
De ziua psihologului, îmi doresc să fim sănătoși la minte, suflet și trup. Să fim buni, înțelegători și blânzi atât cu cei din jur, cât și cu noi înșine.

27/04/2026

M-am întrebat care să fi fost povestea acestui urs de pluș lăsat în stradă.
Era destul de mare, nou sau aproape nou.
După funda roz de la gât, m-am gândit că fusese dăruit unei fetițe.
Mi-am imaginat că trebuie să fi fost centrul unei lumi: ținut strâns în brațe, plimbat prin casă, culcat în pat, făcut martorul celor mai importante secrete.
Acum stătea sprijinit de zid, pe asfalt, ca un obiect nefolositor, scos din casă la curățenia de primăvară.
Mi s-a părut trist și frumos în același timp.
Trist, pentru că semăna cu sfârșitul unei copilăriei. Poate fusese scos afară că nu se mai potrivea în noul decor.
Dar m-am gândit că poate fi și frumos, pentru că poate povestea lui nu se încheie aici.
Sper că cineva îl va lua într-o altă casă, unde va fi iubit din nou.
Ceea ce unii lasă în urmă, alții știu încă să prețuiască.
Iar asta e valabil și pentru oameni.

16/04/2026

O bună dimineață cu o lalea creață 😃

15/04/2026

La mulți ani, Irina!
Să zâmbești mereu vieții! ❤️🍀💎

13/04/2026

Prin pădure

12/04/2026

12/04/2026

În zilele sărbătorii Paștelui, bunica mă punea să mă spăl pe față cu un ou roșu și cu un ban de argint, ca sa fiu roșie în obraz ca oul și strălucitoare ca argintul.
Cred ca îmi iese schema asta și cu farduri, totuși urmez tradiția an de an.
Cred în virtuțile apotropaice ale argintului.
Hristos a înviat!

12/04/2026

Hristos a înviat! Cu lumină și pace în suflete ❤️