Diana Vasile, PhD

08/10/2026

O teamă foarte des întâlnită a părinților de azi este aceea că își vor răni iremediabil copiii și că vor perpetua poate greșeli și tipare relaționale care lor le-au provocat suferință în dezvoltare și în relația cu propriii părinți. Există într-adevăr un fundament al acestei frici, mai ales pentru că o bună parte din părinții de azi s-au format în contexte foarte dificile de viață, multe dintre ele de-a dreptul traumatizante.

Ce pierdem însă din vedere când vrem să evităm cu orice preț greșeala este faptul că această anxietate ne îndepărtează de copil mai degrabă decât să ne apropie. În același timp, ne face să uităm că greșeala e o parte inevitabilă a relațiilor umane și a dezvoltării lor, dar și contextul în care învățăm să ne recunoaștem neajunsurile și să reparăm relația.

Faptul că suntem imperfecți nu înseamnă că nu ne putem iubi și susține copiii așa cm au ei nevoie. Poate însemna însă că trebuie să fim mai atenți la propriile temeri și la nevoile copiilor noștri - iar pentru asta, trebuie doar să fim deschiși și curioși să învățăm despre ceea ce nu am avut încă ocazia să aflăm.

M-am bucurat deci tare mult de conversația pe care am avut-o recent cu Diana Bălan, co-fondator ParentED Fest, în cadrul MindArchitect, în care am explorat tocmai acest teritoriu plin de incertitudine și presiune al parentingului. Discuția integrală este disponibilă mai jos: https://www.youtube.com/watch?v=EblBn1tQ6nc&

**
🤝 ISTT s-a alăturat celei de-a treia ediții Parent Ed Festival în calitate de partener educațional. Ca parte a parteneriatului nostru, comunitatea noastră poate beneficia de un discount de 45% pentru achiziția biletelor la eveniment, folosind codul de discount PARENTED45 pentru biletele individuale sau codul de discount WELLBEING, dedicat exclusiv grupurilor de 5 persoane. Codul trebuie introdus înainte de adăugarea biletului/ biletelor în coș, pentru ca reducerea să se aplice.

ParentED Fest va reuni la București unii dintre cei mai importanți experți internaționali în parenting, atașament și dezvoltare emoțională. Biletele sunt disponibile pe site-ul evenimentului: https://bilete.parentedfest.ro/

Ce înseamnă cu adevărat trauma la copii și când este vorba de disco...

07/10/2026

Recent, proiectul MindShield a împlinit un an 💚 În aceste luni, am avut ocazia să lucrăm cu profesioniști dedicați investigării abuzului și exploatării sexuale online a copiilor, dar și cu specialiștii în sănătate psihică ce pot să îi susțină în continuarea misiunii lor, într-un mod sănătos și sustenabil.

Cu această ocazie, am vorbit împreună cu partenerii noștri despre experiența proiectului și ceea ce urmează :)

ℹ️ Proiectul MindShield: Consolidarea sănătății mintale și a rezilienței în rândul profesioniștilor români implicați în investigarea abuzului și exploatării sexuale online a copiilor (OCSEA), finanțat de Safe Online, este realizat de Asociatia pentru Victimele Infractiunilor Sexuale, în parteneriat cu International Centre for Missing & Exploited Children - Centrul Internațional pentru Copii Dispăruți și Exploatați Sexual (ICMEC), cu susținerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT Romania), în colaborare cu Centrul Național pentru Combaterea Abuzului și Exploatării Sexuale a Minorilor în Mediul Online și cu expertiza Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei - ISTT.

https://www.facebook.com/reel/1139887212056798

02/10/2026

Pentru că în ultimele luni au ajuns multe persoane noi pe paginile mele, cred că este un moment bun în care să mă prezint din nou și să explic pe scurt despre cine sunt, alături de ariile mele de focus. Vă mulțumesc că sunteți aici și sper că temele despre care vorbesc în Social Media sunt utile și aduc mai multă claritate în ceea ce privește modul în care vorbim și felul în care ne raportăm la sănătatea psihică astăzi.

📌 Sunt psiholog, psihoterapeut, cadru didactic universitar și co-fondatoarea Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei, pe care îl conduc alături de o echipă dedicată de profesioniști în sănătate psihică. De peste 25 de ani, studiez resorturile comportamentului uman prin racordarea la știință și la psihologia evidence-based. Îmi las însă și curiozitatea și gândirea critică să descopere noi propuneri teoretice și aplicative din psihoterapie.

❤️Am ales să mă specializez în psihologie pentru că am fost dintotdeauna fascinată și curioasă despre felul în care oamenii simt, gândesc și se comportă. Acest lucru continuă să mă ghideze și astăzi, la mulți ani după începuturile formării mele, alături de credința că putem construi vieți pline de vitalitate și sens, precum și relații mai sănătoase.

📌 În prezent, îmi continui misiunea de a susține noile generații de specialiști în sănătate psihică, în calitate de cadru didactic universitar în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației (Universitatea din București), dar și din rolul de trainer și formator pentru mai multe generații de psihoterapeuți, în cadrul Școlii de Formare a Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei.

24/09/2026

Ca în fiecare an, toamna este unul dintre cele mai efervescente momente la ISTT, iar specialiștii în sănătate psihică interesați de formarea continuă au parte de cursuri și evenimente variate și foarte utile în practica lor.

Sunt entuziasmată de revederea cu colegi și cursanți deopotrivă și în egală măsură de faptul că vom avea din nou ocazia să urmărim traineri și profesioniști cu experiență diversă și bogată, atât de valoroasă în procesul de învățare continuă de care avem nevoie ca psihologi și psihoterapeuți.

🗓️ Calendarul nostru de toamnă este plin de oportunități de formare continuă pentru specialiști.

🔵 În plus, o parte dintre temele pe care le pregătesc trainerii noștri vin și în ajutorul persoanelor care nu lucrează în domeniul sănătății psihice, însă au nevoie, în rolurile lor, de o înțelegere aprofundată a mecanismelor psihicului uman.

Te invităm să descoperi toate temele de mai jos și să îți rezervi locul pe site-ul nostru 🧑‍💻 https://www.istt.ro/evenimente-viitoare

30/08/2026

Cred că unul dintre elementele mele favorite, din sfera factorilor de protecție și a construirii rezilienței, este rolul relațiilor bune din viața noastră. Adică importanța acelor oameni care ne văd, au încredere în noi, ne dau ocazia și îndrăzneala să ne arătăm, să explorăm și să creștem.

Pentru mine, una dintre aceștia a fost profesoara mea de Economie din liceu, care a văzut dincolo de timiditatea și lipsa mea de încredere în mine, care mă împiedicau să mă fac văzută, din teama de a fi criticată și certată atunci când greșeam. De-a lungul dezvoltării mele, am mai tot întâlnit astfel de oameni – mentori, profesori, dar și colegi și prieteni. Toți m-au susținut și ajutat să devin profesionistul de azi.

De aceea, în fiecare an în care dăm startul unei noi serii de Formare Complementară în Psihoterapia Integrativă a Traumei, la ISTT, îmi amintesc de diferența pe care o face în viața cuiva să aibă alături oameni care să îl „ridice”: este o bucurie să pot face acest lucru, alături de colegii mei, pentru studenții și cursanții pe care îi formăm.

Curând, dăm startul unei noi sesiuni de înscrieri PiT – abia aștept să fac cunoștință cu noii noștri cursanți 😊

⏰ Doar câteva săptămâni ne mai despart de startul aplicațiilor pentru seria 2027 - 2029 a Programului nostru de formare complementară în Psihoterapia Integrativă a Traumei.

Dedicat absolvenților licențiați în psihologie, psihoterapeuților și psihologilor clinicieni, programul ISTT a format până în prezent peste 250 de specialiști și a pus bazele unei comunități profesionale mai pregătite să recunoască și să gestioneze trauma în comunitățile în care își desfășoară activitatea.

Mai multe detalii despre calendarul înscrierilor de anul acesta și etapele de selecție, pe site: istt.ro/formare-complementara. Stay tuned 😊

27/08/2026

De-a lungul timpului, am discutat adesea cu studenții sau cursanții mei despre motivația corectă pentru alegerea psihoterapiei ca profesie. Gândindu-mă la procesul prin care eu însămi am decis să merg pe acest drum, îmi dau seama că au fost mai mulți factori care au contribuit la această decizie: ghidajul primit din partea uneia dintre profesoarele mele, care a sesizat pasiunea mea pentru oameni, apoi curiozitatea pe care am simțit-o pentru natura umană și felul în care funcționăm, încurajările părinților mei, care au avut încredere în deciziile și potențialul meu.

În egală măsură însă, capacitatea de a-mi evalua realist abilitățile a cântărit și ea foarte mult, pentru că m-a ajutat să văd ce alte domenii nu mi s-ar fi potrivit (la momentul respectiv, plănuiam să dau admiterea la Medicină, nu la Psihologie). În plus, acest exercițiu mi-a fost util și pentru că mi-am dat seama că am resurse și trăsături care să susțină un parcurs profesional în care era (și încă este) nevoie de studiu constant, susținut, lucru cu probabilități statistice, incertitudine.

În ultimii ani, de când sănătatea psihică e un subiect discutat mai deschis în spațiul public, și de când a crescut accesul la astfel de servicii, tot mai multe persoane se gândesc serios la acest drum profesional. Despre ceea ce presupune el am explicat pe larg într-un material de opinie publicat în Republica, care poate fi parcurs mai jos:

Când mă gândesc la alegerea parcursului meu profesional, lucrurile au stat destul de diferit față de realitatea curentă, mai ales dacă iau în considerare volumul de informații disponibile tinerilor de azi. Pentru mine, psihologia nu a fost neapărat prima opțiune de facultate.

19/08/2026

Vorbeam, într-o postare recentă, despre motivele pentru care este important lucrul în echipe multidisciplinare sau complementare, atunci când vine vorba despre intervențiile în care nevoile de susținere ale unei persoane includ psihoterapia, însă nu se rezumă la acest proces.

🗒️ Dezvoltarea unor sisteme de tratament integrat are nevoie de timp, pentru că ele presupun multe resurse, timp de formare și eficientizare a funcționării echipelor. Impactul lor poate însă fi unul foarte valoros, pentru că poate aduce rezultate mai rapide și mai stabile în timp, și pentru că poate reduce din presiunea îndreptată către psihoterapia individuală.

În același timp, lucrul în echipe poate scădea riscul de:
👉 apariție a situațiilor de exagerare a emoționalității clienților față de terapeuți (de îndrăgostire, de adulare, de frustrare sau chiar ură față de terapeut, de exemplu, pentru că rezultatele nu apar suficient de repede, pentru limitele proprii sau ale terapiei)
👉 de intensificare a sentimentului de responsabilitate față de pacient, de „îndrăgostire” sau respingere severă a pacientului, de imixtiune în viața privată etc.

Chiar dacă nu sunt neapărat situații întâlnite în practica de zi cu zi, aceste reacții sunt frecvente în special în funcționarea psihicului persoanelor sever traumatizate; de aceea, ele trebuie luate în calcul în elaborarea planului de tratament și necesită, în egală măsură, mai mult efort, mai multă cunoaștere, mai multă competență și mai multă maturitate emoțională din partea specialistului.

17/08/2026

Am întâlnit adesea mai multe confuzii în ceea ce privește manifestările sănătoase ale puterii și forței interioare și agresivitatea sau controlul excesiv. Acest lucru se întâmplă inclusiv în cazul mediilor de lucru, în care ierarhiile fac această diferențiere și mai dificilă.

Din perspectivă psihologică, puterea autentică este legată de îndeplinirea a trei nevoi de bază: cea de relaționare (pentru că avem nevoie unii de alții ca să ne fie bine), de autonomie (de a funcționa pe cont propriu, fără control excesiv sau nenecesar) și cea de competență (adică de a ști că ne descurcăm cu ceea ce avem de făcut).

Dacă există un dezechilibru între aceste nevoi, apar diverse comportamente disfuncționale, între care se numără și moduri nesănătoase a ne folosi puterea:
👉 Supunerea excesivă (care trece dincolo de îndeplinirea atribuțiilor și respectarea rolurilor formale): incapacitatea de a chestiona cererile nejustificate sau comportamentele nepotrivite, de a-și spune propriul punct de vedere, de a negocia, de a se raporta critic la inițiativele celuilalt.
👉 Controlul excesiv (din nou, ceva ce depășește verificări uzuale și status de proiecte): tendința de a prelua controlul asupra celorlalți prin presiune nejustificată, pentru că persoana respectivă nu poate tolera frustrarea care se naște când comportamentele celorlalți nu se manifestă conform așteptărilor (chiar dacă uneori rezultatele sunt aceleași).

Despre diferențele importante dintre leadershipul bazat pe control și cel bazat pe putere am explicat pe larg într-un material publicat în WeAreHR, care poate fi parcurs aici:

Cum faci diferența între putere sănătoasă și nevoia de control la locul de muncă? Descoperă în acest articol!

12/08/2026

Când ne confruntăm cu pierderi importante, ori cu schimbări care au un impact semnificativ asupra vieții noastre de zi cu zi, avem nevoie de timp ca să ne obișnuim cu noul context de viață. Iar acest lucru este firesc, chiar dacă uneori poate fi interpretat ca o lipsă de flexibilitate sau de voință. În realitate, este o etapă necesară, chiar dacă poate fi foarte dureroasă și inconfortabilă.

Faptul că avem nevoie de timp nu ar trebui interpretat ca fiind slăbiciune sau rigiditate psihică - astfel de momente chiar implică o mulțime de emoții care trebuie trăite și procesate în ritmul lor. Avem nevoie să ne dăm timp să le simțim și vedem pe de-a-ntregul, să reflectăm la cm decurge și se simte noua etapă în care ne aflăm, să intrăm în contact cu resursele care ne ajută în realitatea curentă și să încercăm să ne repoziționăm în raport cu pierderile suferite.

În tot acest proces, ajută să ne amintim că (re)găsirea speranței sau încrederii în viitor nu este același lucru cu resemnarea. În primul caz, căutăm (sau continuăm să credem în) binele din noi și din jur, oricât de neclar poate părea el din punctul în care ne aflăm. În cea de-al doilea caz, renunțăm să îl mai urmărim și ajungem să credem că nimeni și nimic nu poate face o diferență reală în bine pentru felul în care ne simțim.

Discuția pe care am avut-o alături de Leanne Campbell (psihoterapeut și trainer internațional în terapia centrată pe emoții) și Simona Herb (psihoterapeut și trainer acreditat EFT) în cadrul evenimentului „Când viața se schimbă. Cum mergem mai departe?” a explorat fațetele mai puțin vizibile sau ușor de parcurs din schimbările pe care le experimentăm cu toții la un moment dat. Sunt foarte recunoscătoare pentru conversație și perspectivele utile pe care le-am adus împreună!

10/08/2026

❓ Este suficientă intervenția psihoterapeutică pentru ameliorarea stării emoționale a cuiva care întâmpină dificultăți?

Ei bine, răspunsul meu este că cea mai potrivită variantă depinde foarte mult de specificul situației în care se află persoana respectivă. Uneori, poate fi suficient un proces psihoterapeutic, însă așa cm au arătat mai multe studii despre eficacitatea și limitele psihoterapiei, în situațiile mai complexe este mult mai indicat lucrul în echipe terapeutice.

De exemplu, experiențele traumatizante pot implica afectare fizică, fiziologică, medicală, socială, în plan profesional sau academic. În acest context, recuperarea persoanei afectate ar trebui să implice, pe lângă sprijin psihoterapeutic și medical, şi colaborarea cu cu profesorii (nu doar cu părinții), medicii, ori cu managerii de la locul de muncă, în cazul adulților.

Echipele terapeutice pot avea o componență diferită, în funcție de context:
👉 fie multidisciplinare, adică specialiști din mai multe domenii care lucrează cu persoana respectivă pentru stimularea funcționării sale în mai multe contexte de viață (iar aici putem vorbim inclusiv de medici sau fizioterapeuți, de exemplu);
👉 fie psihoterapeutice, formate din psihoterapeuți care stimulează în mod diferit progresul unei persoane.

Indiferent de componența echipei, se lucrează integrat, adică specialiștii colaborează și elaborează planul de tratament, îl ajustează și urmăresc constant cele mai bune strategii care răspund nevoilor persoanei. Chiar dacă noi, în România, suntem încă la începuturile protocoalelor de tratament integrat, este important să ne amintim de impactul și necesitatea unor intervenții care vizează funcționarea persoanei în ansamblu.