19/08/2026
Sunt și mamă a două fete adolescente pe care le iubesc enorm. Dar de data asta nu voi scrie despre relația cu ele deși sunt atât de multe de spus 🤍.
Ci, pentru că pare că tema mamelor de băieți este tot mai prezentă în activitatea mea de cabinet, scriu repede câteva rânduri care poate să aducă mai multă claritate pentru cei interesați 😀:
Mamele sunt relația băieților cu viața însăși!!
Cum creem miza în relația cu ei? Direct sau mai pe ocolișuri ... asta sunt întrebată, așa că răspund:
Învățarea intelectual-academică este potrivită doar pentru 25% dintre copii.
Restul nu sunt proști (cum ar crede poate unii) ci, operează din alte tipuri de inteligență. De exemplu, cei cu inteligență tip hands-on sau cei care învață prin piele, prin instincte, prin contact direct cu natura unde se simt "acasă" (ex. iubitorii de animale, râme, munte, mare etc)
Cum arată Mama de băiat "castratoare":
1. Cea care nu a cunoscut dragostea împărtășită cu un bărbat adevărat și si atunci transferă toată dragostea către baiatul ei pe care îl educă ca fiind idealul ei masculin. Mama care rezolvă pentru băiat situațiile în care nu se descurcă, îl protejează sufocant, îl copleșește cu daruri pe care nici nu le cere, îl transformă în prințul ei.
2. Cea care îndrumă, dirijează, veșnic nemulțumită, care ceartă, manipulează, controlează, condiționează băiatul.
3. Mama rece și distantă este cea care nu îmbrățișează și giugiuleste, care nu e caldă. La rândul lor, acesti băieți crescuți în acest fel, nu știu nici ei să ofere afecțiune departe.
Relația cu mama este patternul care se creează în relațiile viitoare. Astfel, cu o "mamă castratoare", ei nu-și vor face lupta în urma căreia să isi câștige autonomia si libertatea de care au atâta nevoie.
La aprox 12 ani, la băieți, în mod normal ar trebui să apară atitudinea aia de curiozitate, gen, hai sa vedem ce e aici, despre ce e treaba, cm se face chestia asta, până unde pot s-o duc pe asta, ce las și ce iau cu mine. E vârsta la care se vede cm s-a comportat mama cu ei până la acel moment: a fost o mamă care și-a ieșit din rol și a fost și femeie cu ei SAU doar o "mamă-cloșcă".
La școală, sunt băieții care așteaptă la rândul lor interactiuni cu profesorii, de cele mai multe ori doamne învățătoare, profesoare care reacționează des la interacțiunile copiilor, mămoase și care predau din rol de cloșcă. Știți genul, așa-i? 😜
Baieții astfel crescuți sunt buni, inteligenți dar nu depun efort fiindcă nu au dobândit autonomie cognitivă apropos de găsirea drumului pentru că modelul lor primar de interacțiune cu viața a fost cel în care telecomanda era la mama.
Mama a ramas cu mantia ei de superwoman, descurcăreață, a-tot-rezolvatoare, hey-rup istă. E important ca acești băieți să învețe și ei să facă un pas în față. Că au un potențial enorm!!
Cum face mama asta?
Mama îi arată băiatului ei și care e femeia din ea.
Păi cm adică?
Adică să îi pretindă să facă lucruri, să ii ceară ajutorul (masaj ușor la umeri, de exemplu :), să deschidă ușa, să facă ordine prin casă, cumpărături, mici reparații, să simtă că au un rol important în casă, că ajută, servesc, sprijină, consiliază - fix cm ii pretinde și soțului ei).
Așa că la băieți, primul moment la care faci un pas în spate este vârsta de aprox 9 ani (adică renunți la 50% din cicaleală și stilul directiv pe care l-ai folosit), apoi la 12 ani (începi să îi dai senzația că doar el alege, din variantele mamei, desigur :) ), apoi la 16 ani mai faci încă un pas în spate. Vârstele sunt aproximative, desigur.
Majoritatea băieților NU sunt multi-tasking, motiv pentru care doar pare că nu-și ascultă mamele care vorbesc în timp ce ei se joacă.
Când vorbești unui băiat e important să il atingi cu mana prima dată, să îl conectezi la tine, să i te adresezi direct și să ii spui eventual și ce simți.
E important la băieți să punem etichete pe "borcănelele" cu fiindcă nu toate sunt FURIE deși, ei așa percep ca fiind majoritatea emoțiilor.. Mai există și frustrare, frică, neliniște, vulnerabilitate etc.
Pentru lucrurile normale solicitate băieților nu îi recompensăm cu bani. Mulțumim pentru acțiunea respectivă și atât!
Băieții asociază mâncarea cu iubirea.
Băieții au toleranță bună la frustrare atunci când au învățat de la mamele lor cm să pună limite.
Fiindcă le-au văzut pe ele cm fac asta cu partenerul, soțul, tatăl, colegul mamei lor... Femeia-mamă care face compromisuri cu aceștia își va crește și băiatul:
- fie cu multă duritate ca să compenseze pentru ce nu a avut,
- fie cu submisivitate, plâns, lacrimi, suspine, crize care devin manipulatorii.
Baiatul crescut așa, devine mai târziu BARBATUL năzuros, critic, veșnic nemulțumit, căruia îi sare repede țandăra. E cam condensat ce am scris aici dar cu siguranță e de ajutor. Pentru cine are nevoie să audă, să audă 😁.
Pentru consultații personalizate vă aștept la cabinet. 🤗✌️
