Psiholog Ana NIȚU

05/09/2026

Poate că una dintre cele mai obositoare lupte cu anxietatea este încercarea de a nu o mai simți: să o ignori, să o împingi deoparte., să-ți ocupi mintea cu altceva.

Și, da pentru o vreme, pare că ai câștigat însă, anxietatea nu dispare neapărat pentru că nu te mai uiți la ea.

⟡ STEADY WITHIN - Grup psihoterapeutic pentru gestionarea anxietății

Mit: dacă ignor anxietatea, va dispărea

Mulți încearcă s-o ignore. Să se prefacă că nu există. Să meargă mai departe, cu dinții strânși, cu zâmbetul pus la locul lui, sperând că, dacă nu-i dau atenție, o să obosească și o să plece singură.

Uneori pare că funcționează, pentru o zi, o săptămână, chiar o lună. Apoi vine un moment, fie că e dimineața, seara sau la job și anxietatea e din nou acolo, la fel de puternică, ca și cm n-ar fi plecat niciodată de fapt.

De ce? Pentru că a o ignora n-a însemnat niciodată a o rezolva. Schimbarea reală nu vine din a o da deoparte, iar și iar, până obosești. Vine atunci când începi să înțelegi ce anume o ține în viață și înveți, încet, să te raportezi altfel la ea: nu ca la un dușman de alungat, ci ca la ceva ce îți dă niște semnale.

⟡ STEADY WITHIN - Grup psihoterapeutic pentru gestionarea anxietății

02/09/2026

Uneori, ne folosim personalitatea ca explicație pentru lucruri care, de fapt, țin de nevoile noastre relaționale.
„Sunt introvertit” poate deveni foarte ușor „nu am nevoie de oameni”, „mă descurc singur” sau „mie îmi place să fiu doar cu mine”.
Dar nevoia de spațiu și nevoia de apropiere pot exista în același timp.

✧ CONNECTION - Grup psihoterapeutic pentru tine în relație cu ceilalți

"Sunt introvertit" dar asta nu înseamnă că nu am nevoie de oameni.
Una dintre cele mai întâlnite confuzii e să pui semnul egal între introversie și lipsa nevoii de apropiere.

Să fii introvertit poate însemna că îți recapeți energia mai ales în liniște, că preferi grupurile mici, că ai nevoie de timp doar cu tine după multă interacțiune. Dar asta nu înseamnă că n-ai nevoie de conexiune.

Nevoia de a fi văzut, acceptat, de a simți că aparții cuiva sau undeva nu ține de un anumit tip de personalitate ci este o nevoie umană universal valabilă.

Unii se simt bine în grupuri mari și au zeci de relații. Alții preferă câțiva oameni apropiați și relații mai profunde. Diferențele astea de personalitate influențează felul în care căutăm și trăim apropierea dar nu anulează această nevoie.
Poți fi introvertit și să construiești relații extraordinare.
Și poți fi foarte sociabil și, în același timp, profund singur.
Cât de mult ai confundat, până acum, nevoia de spațiu cu nevoia de a fi singur?

✧ CONNECTION - Grup psihoterapeutic pentru tine în relație cu ceilalți

31/08/2026

Uneori, cea mai grea parte a anxietății nu este anxietatea în sine ci felul în care ajungem să ne judecăm pentru că o simțim.
„Ar trebui să mă descurc.”
„Alții trec prin lucruri mai grele.”
„De ce nu pot pur și simplu să mă liniștesc?”

⟡ STEADY WITHIN - Grup psihoterapeutic pentru gestionarea anxietății

Mit: anxietatea este un semn de slăbiciune

Unul dintre cele mai nedrepte lucruri pe care le aud oamenii este: „trebuie doar să fii mai puternic". Câți dintre noi am tot repetat fraza asta în sinea noastră, sperând că, dacă o spunem suficient de des, chiar o să devină adevărată?

Anxietatea nu apare pentru că ești ”slab” ci ea este o reacție a sistemului tău nervos care încearcă să te protejeze (la fel cm face în cazul oricui). Problema e că, uneori, protecția asta devine exagerată, iar creierul tău reacționează la fel de tare la un mesaj întârziat, la un gând etc ca la un pericol real. Corpul nu face diferența și se apucă să se pregătească: inima bate la fel de repede, mâinile transpiră la fel, gândurile aleargă la fel de haotic.

Aș vrea să ne înțelegem: anxietatea nu este ceva legat de voință sau de putere. Ai nevoie să înțelegi ce încearcă anxietatea să facă pentru tine și să înveți, încet, un alt mod de a-i răspunde, fără să te mai lupți cu tine însuți de fiecare dată.

⟡ STEADY WITHIN - Grup psihoterapeutic pentru gestionarea anxietății

23/08/2026

Da, scopul nu este să controlezi mai bine anxietatea, ci să nu mai fii controlat de ea.

⟡ STEADY WITHIN - Grup psihoterapeutic pentru gestionarea anxietății

De ce controlul întărește anxietatea

Anxietatea îți promite ceva seducător: dacă vei controla suficient, vei fi în siguranță.

La început pare că lucrurile funcționează însă în timp, controlul ăsta are un preț pe care rareori îl calculezi: te ține mereu în alertă, cu garda sus. Ajungi să nu te mai poți relaxa cu adevărat nici măcar atunci când, teoretic, totul e bine pentru că mintea deja caută ce-ar putea urma să meargă prost.

Și știi ce? Costul nu rămâne doar al tău! Cei din jur încep să simtă și ei presiunea: partenerul căruia îi ceri a treia reasigurare în aceeași seară, prietenul pe care îl verifici de două ori dacă a ajuns cu bine acasă. De ce? Pentru că tu ai nevoie de siguranța aia, iar singurul loc unde o cauți este în afara ta.

Dificultatea reală apare când realizezi că viața nu poate fi controlată complet, oricât de atent ai fi. Iar când încerci oricum, ajungi să-ți consumi energia (acea energie pe care ai fi putut-o pune în altceva) încercând să eviți exact ce nu poate fi evitat.

Și observă că viața începe să îți fie condusă de iluzia că trebuie să ai mereu controlul, în fiecare colț al vieții tale și, fără să vrei, și al celor din jur.

Aș vrea să las la tine un gând: Cine din viața ta simte, fără să-ți spună, greutatea nevoii tale de control?

⟡ STEADY WITHIN - Grup psihoterapeutic pentru gestionarea anxietății

22/08/2026

Uneori, anxietatea nu arată deloc ca anxietate.
Poate arăta ca organizare, responsabilitate, grijă, verificare, nevoie de certitudine sau dorința de a avea totul pus la punct.
Și tocmai pentru că aceste comportamente par „normale”, poate fi greu să observăm când au început să ne organizeze ele viața.

🟦 STEADY WITHIN - Grup psihoterapeutic pentru gestionarea anxietății

Toată lumea o credea calmă, organizată însă, Ioana știa cât de mult se gândea la toate lucrurile care ar putea să nu meargă bine.

Când te uitai la ea părea că are totul sub control. Știi, genul ăla de om care rareori întârzie, care își verifică mesajele, care își face planul din timp? Când urma să meargă undeva, voia să știe unde, cum, cu cine, cât va dura.

„Îmi place să fiu pregătită," spunea ea mereu.....doar că pregătirea nu se termina niciodată.

Înainte de o întâlnire se gândea la ce ar putea spune greșit. După, se întreba dacă nu cumva sunase ciudat ce spusese. Dacă cineva nu îi răspundea la mesaj, verifica iar. Și iar. Și iar.

Când simțea că ceva nu era în regulă, nu putea să lase lucrurile așa. Avea nevoie să verifice, să se asigure, să primească un răspuns care să-i spună că totul e bine.

Și când primea răspunsul, pentru puțin timp, era bine.

Apoi apărea următorul „dar dacă...?"La un moment dat, o prietenă i-a spus că pare mereu în alertă și Ioana a râs. Dar după, a observat cât de des trăia așa: încercând să controleze lucrurile pentru că îi era teamă să nu greșească, să nu......

Și fiecare verificare o liniștea doar că liniștea aceea ținea din ce în ce mai puțin.

Aș vrea să las la tine un gând: Cât din ceea ce numești „a fi pregătit” este, de fapt, o încercare de a scăpa de senzația că ceva ar putea merge prost?

🟦 STEADY WITHIN - Grup psihoterapeutic pentru gestionarea anxietății

14/08/2026

Singurătatea nu începe întotdeauna cu lipsa oamenilor. Uneori începe cu un mesaj pe care nu l-ai mai trimis, cu o invitație pe care ai lăsat-o să treacă, cu un „lasă, poate data viitoare”

✧ CONNECTION - Grup psihoterapeutic pentru tine în relație cu ceilalți

Cum începe, de fapt, cercul singurătății?

Puțini oameni se trezesc într-o dimineață fără niciun om în jur. Singurătatea apare, de cele mai multe ori, în pași foarte mici care încep cu: nu mai scrii mesajul, nu mai propui întâlnirea, nu mai răspunzi, nu mai povestești ce simți.

La început îți spui că e doar o perioadă, apoi începi să crezi că ceilalți nu sunt interesați, că probabil au lucruri mai importante, că n-ai ce căuta acolo. Și fără să observi, faci tot mai puține încercări de apropiere.

Paradoxul e că, după un timp, lipsa asta de apropiere pare să confirme exact ce te temeai: „vezi? Nu contez pentru nimeni.”
Nu întotdeauna ceilalți ne resping pe noi. Uneori noi încetăm să mai batem la ușă. Și, cu fiecare pas înapoi, apropierea pare tot mai greu de recuperat.

Întrebare pentru tine: Există o relație pe care ai lăsat-o să se răcească pentru că ai așteptat prea mult să faci primul pas (nicidecum pentru că nu conta)?

✧ CONNECTION - Grup psihoterapeutic pentru tine în relație cu ceilalți

13/08/2026

Dacă te liniștești de fiecare dată verificând, evitând sau cerând reasigurări… ce învață, de fapt, creierul tău?

⟡ STEADY WITHIN - Grup psihoterapeutic pentru gestionarea anxietății

Mulți dintre noi cred că anxietatea este întreținută doar de gânduri.
De multe ori însă, comportamentele sunt cele care o mențin. Uite câteva exemple:
Verifici de două ori dacă ai încuiat, dacă ai trimis emailul, dacă totul e așa cm trebuie. Ceri unui om drag să te asigure, din nou, că ești bine sau că ține la tine deși ți-a spus-o deja. Amâni ce te sperie, sperând că mâine va fi mai ușor. Te pregătești pentru fiecare scenariu posibil, chiar și pentru cele care n-au nicio șansă să se întâmple. Vrei să știi, dinainte, fiecare detaliu.

Toate astea dau o liniște care ține câteva minute însă, de fiecare dată, îi transmiți creierului același mesaj: „dacă n-aș fi făcut asta, s-ar fi întâmplat ceva rău.”

Iar creierul, ascultător, reține lecția. Nu învață niciodată că poate suporta puțină incertitudine ci învață doar că trebuie să ceară, data viitoare, și mai mult control.

Aș vrea să las la tine un gând: De cât control ai nevoie ca să te poți simți în siguranță?

⟡ STEADY WITHIN - Grup psihoterapeutic pentru gestionarea anxietății

12/08/2026

„Am nevoie doar de puțin timp pentru mine.”
Uneori e adevărat. Alteori este felul în care învățăm să ne descurcăm singuri cu ceea ce ne doare.

✧ CONNECTION - Grup psihoterapeutic pentru tine în relație cu ceilalți

De ce ne retragem exact atunci când avem cea mai mare nevoie de oameni?

Acesta este un paradox pe care-l putem vedea des. Când ne simțim bine, suntem disponibili răspundem la mesaje, acceptăm invitații, pornim noi conversații fără să ne gândim de două ori.

Dar exact când ne e greu, facem invers, adică ne retragem, ne spunem că nu vrem să-i încărcăm pe ceilalți, că avem nevoie doar de puțin timp doar pentru noi, că o să revenim noi când ne simțim mai bine.

Și, fără să observăm, începem să lipsim de la întâlniri, din conversații, din relații.

E firesc să ai nevoie uneori de timp doar cu tine. Disfuncționalitatea apare când retragerea devine singura strategie prin care îți gestionezi suferința. De ce? Pentru că izolarea te liniștește pe moment, dar în timp te privează exact de ce ai nevoie mai mult: o relație în care să poți spune „azi nu sunt bine”.

În acest context poate întrebarea nu este „de ce mă retrag?”, ci: ce mă tem că s-ar putea întâmpla dacă aș rămâne aproape?

Întrebare pentru tine: Când îți este greu, te retragi pentru că ai nevoie de spațiu sau pentru că ți-e teamă să fii văzut așa cm ești?

✧ CONNECTION - Grup psihoterapeutic pentru tine în relație cu ceilalți

11/08/2026

Când „încă o dată” nu mai înseamnă siguranță, ci liniștire.
🟦 STEADY WITHIN - Grup psihoterapeutic pentru gestionarea anxietății

Verific o dată. Apoi mai verific o dată.

Vlad verifica ușa de trei ori înainte să plece de acasă. Părea că asta nu-l deranja mai ales că își spunea justificându-se că e om responsabil. Înainte de fiecare ședință recitea prezentarea de cinci ori, chiar dacă o știa pe de rost. Și exemplele mai pot continua.

Într-o zi, un coleg i-a spus în glumă, în timp ce ieșeau din birou: „Frate, chiar crezi că ușile se descuie singure cât timp ești tu la muncă?” Vlad a râs, a dat din mână și a schimbat vorba. Dar întrebarea a rămas cu el tot drumul spre casă.

S-a gândit serios, pentru prima dată: de fapt de ce mai verifică de atâtea ori că nu uitase niciodată ușa descuiată. Nici măcar o dată, în toți anii ăștia.

Și-a dat seama, cu un soi de neliniște ciudată, că nu verifica pentru siguranța ușii ci verifica pentru el pentru că, dacă nu verifica, rămânea toată ziua cu o senzație surdă de nesiguranță, de disconfort, ca și când lăsase ceva neterminat.

Practic, el nu acționa așa ca să fie în siguranță ci ca să nu mai simtă, măcar pentru câteva minute, senzația și neliniștea aia fără nume.

Aș vrea să las la tine un gând: Ce verifici încă o dată ca să te poți liniști?

🟦 STEADY WITHIN - Grup psihoterapeutic pentru gestionarea anxietății

15/04/2022