05/04/2023
Frica este o emoție puternică și primitivă( instinctuală) care provine din nesiguranța fundamentală inerentă condiției umane. Este un răspuns natural la pericol sau amenințare, ajutându-ne să reacționăm rapid și să ne protejăm de posibile pericole. Totuși, frica poate fi și o emoție paralizantă care ne reține și ne împiedică să ne atingem întregul potențial. Frica se poate manifesta în multe moduri , de la sentimentul subtil de neliniște la senzația copleșitoare de teroare. Poate fi declanșată de evenimente externe, cm ar fi o amenințare fizică sau o experiență traumatică, sau de factori interni, cm ar fi anxietatea sau fobiile.
În timp ce frica, este un răspuns natural și necesar, poate fi, de asemenea, irațional și perturbator. Așa cm bine știm despre fobii. Frica este autoapărare fiind într-o legătură intimă cu starea de vulnerabilitate.
În frică nu este vorba numai despre pericolul exterior perceput, este emoția care are un subrat mult mai profund și anume, emoțiile reprimate a experiențelor timpurii care au creat ,, un program” un stimul și un răspuns care se tot repetă în fundalul ființei noastre. Frica în toate formele ei, ne blochează capacitatea de a simboliza și de a ne traduce prin limbaj ceea ce simțim la nivel de corp.
Așadar, nu ne luptăm contra fricii, căutam să o numim, să o reprezentăm prin cuvînt, îi dăm glas. Așa ne auzim vocea ca printr-o reverberație, ce simțim la nivel de corp în prezent. Iar corpul care ne conține memoria somatică este cel care exprima cel mai bine ce este respins de către minte.
