Anca Bulancea Maftei psihoterapeut

05/06/2026

Ne vedem duminică la Bookfest pentru a vedea ce ne facem cu rușinea/rușinarea.

Azi a început BookFest, 3-7 iunie 2026! 🩵
Vă așteptăm duminică la standul Editura Herald pentru lansarea oficială a cărții “Vindecarea rușinii si a vinovăției cronice”.

Colegele noastre vor fi și ele acolo pentru un interviu de tip panel alături de editorul șef, Andreea Tincea, și Sorin Lucai, PR-ul editurii, despre povara rușinii și despre costul menținerea acesteia în viața noastră.

29/05/2026

Mă bucură mult apariția acestei cărți și sunt încântată că a fost tradusă atât de rapid în limba română și că vom avea ocazia să ne întâlnim curând cu unul dintre autori. ❤️

Sper să ajungă la cât mai mulți specialiști în sănătate mentală. Pentru că rușinea cronică este un factor fundamental în aproape toate dificultățile emoționale și relaționale. O regăsim în perfecționism, autocritică, anxietate, depresie, dificultatea de a cere ajutor, frica de respingere, nevoia de a demonstra constant sau sentimentul persistent că „nu sunt suficient”.

Un lucru care îmi place foarte mult în abordarea NARM este diferența pe care o face între rușine și procesul de rușinare. În loc să privească rușinea ca pe o identitate sau ca pe ceva „defect” în persoană, NARM o înțelege ca pe un proces relațional și adaptativ, care s-a format în contexte în care conectarea, autenticitatea sau anumite emoții nu au fost bine primite. Pentru mine, această perspectivă schimbă profund felul în care lucrăm terapeutic: dintr-o încercare de a „repara” persoana, către o explorare plină de compasiune a modului în care s-a construit această experiență interioară.

NeuroAffective Relational Model - NARM Training Institute

Este aici! Ultima carte NARM scrisă de creatorul modelului, Laurence Heller, împreună cu trainerul nostru formator, Stephan Niederwieser, este acum disponibilă în limba română pe site-ul Editurii Herald 🤍

Ne vedem la lansarea oficială a cărții, la BookFest, între 3-7 iunie, cât și la o sesiune de autografe la atelierul de 3 zile ținut de Stephan cu această ocazie (17-19 iunie) la București

https://www.edituraherald.ro/cumpara/vindecarea-rusinii-si-a-vinovatiei-cronice-cum-sa-te-eliberezi-de-5615

https://elanvitalacademy.ro/produs/cum-lucram-cu-vina-rusine-terapia-narm/

02/05/2026

Am spus da acestui interviu din comunitatea NARM România 😊
și sunt recunoscătoare că fac parte din această comunitate.
Pentru că terapia NARM a avut un impact major în viața mea.
M-a ajutat să mă conectez mai mult cu mine,
să mă văd și să mă accept așa cm sunt.
Să încep să-mi văd valoarea dincolo de ceea ce fac,
dincolo de rezultate…
și, poate cel mai important,
să mă bucur de viață, nu doar să o „gestionez”.
Astăzi, felul în care lucrez cu oamenii este profund influențat de această perspectivă:
dincolo de ceea ce pare „problemă” sunt, de fapt, moduri prin care am învățat să ne protejăm.
Dacă ești curios(ă) de parcursul meu sau de cm lucrez în cabinet,
poți citi interviul aici:
👉 https://narm.ro/oamenii-narm-anca-bulancea-maftei/⁠�
Mi-ar plăcea să-mi spui cm a rezonat pentru tine 🤍

Uneori, cea mai profundă transformare în cabinet vine din modul în care învățăm să privim, cu o curiozitate plină de compasiune, către propriile noastre mecanisme de protecție.

Din cadrul seriei noastre dedicată oamenilor din comunitate, astăzi este despre Anca Bulancea Maftei, psiholog și psihoterapeut în psihoterapia familiei, cu specializări adiacente în lucrul cu trauma: NARM și EMDR.

Anca ne împărtășește cm modelul NARM i-a oferit o hartă a implicitului, respectiv capacitatea de a vedea dincolo de cuvinte, către strategiile de supraviețuire care ne fragmentează vitalitatea.

Vă invităm să parcurgeți întregul interviu pentru a descoperi parcursul Ancăi și modul în care această abordare poate aduce o energie proaspătă în practica fiecărui terapeut.

https://narm.ro/oamenii-narm-anca-bulancea-maftei/

22/04/2026

Cu cât încerci să controlezi mai mult,
cu atât ai mai puțin control.

Observ des nevoia de control —
în exterior, dar și în interior: ce simțim, cm reacționăm.

Pare că, dacă ținem totul sub control, suntem în siguranță.
Dar, în realitate, se întâmplă invers.

Cu cât controlez mai mult exteriorul,
cu atât devin mai dependent de el.

Liniștea mea ajunge să depindă de
ce fac ceilalți și de ce se întâmplă.

Adevăratul control nu vine din exterior.
Ci din libertatea interioară.

Paradoxal, cu cât îmi dau voie:
să simt,
să reacționez,
să fiu așa cm sunt —

cu atât devin mai liber.

Pentru că nu mai trebuie să controlez.

Când nu îți mai este frică de ce se întâmplă în tine,
nu mai ai nevoie să controlezi ce se întâmplă în afară.

Iar asta schimbă totul:
nu pentru că lumea devine previzibilă,
ci pentru că tu devii mai puțin dependent de ea.

16/04/2026

Avem nevoie unii de ceilalți. Nu este un semn de slăbiciune, ci o realitate profund umană. Relațiile ne influențează direct calitatea vieții — emoțional, psihologic și chiar fizic. Felul în care suntem văzuți, auziți și întâlniți de ceilalți contează.
Și, în același timp, valoarea noastră nu ar trebui să depindă de asta.

Există o diferență importantă între a avea nevoie de relații și a ne defini prin ele. Între a fi afectați de ceilalți și a ne lăsa valoarea la mâna lor. La fel, între a face lucruri valoroase și a crede că valoarea noastră vine doar din rezultate.

Când valoarea de sine devine dependentă de ce cred ceilalți sau de ceea ce reușim să facem, relația cu noi înșine devine fragilă și instabilă. Ne mișcăm între validare și îndoială, între „sunt suficient” și „nu sunt destul”, în funcție de reacțiile sau performanțele momentului.

Realitatea este că ambele perspective sunt adevărate în același timp: suntem profund interdependenți și, totodată, valoarea noastră nu este negociabilă.
Relațiile hrănesc, dar nu definesc cine suntem.
Rezultatele contează, dar nu ne stabilesc valoarea.
Ceea ce rămâne constant este relația cu noi înșine — felul în care ne raportăm la cine suntem, dincolo de performanță și dincolo de validare externă.

Paradoxal, cu cât această relație devine mai stabilă, cu atât putem fi mai deschiși, mai autentici și mai conectați în relațiile cu ceilalți.

21/11/2025

În contextul traumei de dezvoltare, e ușor să confundăm mecanismele de supraviețuire cu „defecte personale”. Nevoia de control, perfecționismul, retragerea, dificultatea de a pune limite sau de a avea încredere, toate pot părea semne că „ceva e greșit” în noi. În realitate însă, ele spun povestea modului în care am învățat să fim în siguranță atunci când nu eram în siguranță.

De aceea, NARM nu privește aceste reacții ca pe disfuncționalități, ci ca pe adaptări necesare la contexte care ne-au depășit puterea de înțelegere și posibilitatea de alegere. Când un copil simte că nevoile lui nu pot fi împlinite, că e prea mult sau că iubirea e condiționată, el va găsi o cale de a rămâne conectat cu părintele sau persoana semnificativă, chiar dacă asta înseamnă să se deconecteze de sine.

Aceste strategii - de a nu simți, de a controla, de a fi „bun” - devin mai târziu tipare de viață, care tipare nu sunt defecte. Sunt ecourile unui instinct de supraviețuire timpuriu care a făcut tot ce a putut pentru a păstra legătura aceea semnificativă.

Vindecarea nu înseamnă, deci a „repara” ceva defect. Înseamnă a recunoaște că adaptările noastre au avut un sens, că au fost răspunsuri firești la un context dificil. Apoi, pas cu pas, a ne îngădui să trăim și dincolo de ele.

De fapt, nu am fost niciodată „defecți”. Doar extrem de determinați să supraviețuim.

30/11/2024

Ernest Hemingway once said "In our darkest moments, we don’t need solutions or advice. What we yearn for is simply human connection—a quiet presence, a gentle touch. These small gestures are the anchors that hold us steady when life feels like too much.

Please don’t try to fix me. Don’t take on my pain or push away my shadows. Just sit beside me as I work through my own inner storms. Be the steady hand I can reach for as I find my way.

My pain is mine to carry, my battles mine to face. But your presence reminds me I’m not alone in this vast, sometimes frightening world. It’s a quiet reminder that I am worthy of love, even when I feel broken.

So, in those dark hours when I lose my way, will you just be here? Not as a rescuer, but as a companion. Hold my hand until the dawn arrives, helping me remember my strength.

Your silent support is the most precious gift you can give. It’s a love that helps me remember who I am, even when I forget."

29/07/2024

Acum 3 ani "pierdea" medalia de bronz la 2 sutimi de secunda și declara ca nu are nimic să-și reproșeze, ca e mândru de el și de faptul ca a câștigat locul IV. Astăzi tocmai a câștigat aurul olimpic în aceeași probă, cu un avans de 2 sutimi de secunda . Rămân cu exemplul lui în minte în timp ce aud, de cele mai multe ori zilnic, "pai și cm sa fiu mai bun/ă dacă nu ma critic?! ", "cum sa nu fiu dur/ă cu mine când greșesc?!", "dacă nu m-aș critica/aș fi multumit/ă de mine m-aș complace, nu as mai evolua" și alte variațiuni pe aceasta temă.

Două sutimi l-au separat de medalia de bronz, dar ratarea podiumului nu pare să-l afecteze. David Popovici este, la doar 16 ani, unul dintre cei mai promițători înotători ai natației mondiale.

23/05/2024

I am not okay today.
So, in the absence of okay,
what else can I be?

I can be gentle.
I can be unashamed.
I can turn my pain into connection.
I can be a student of stillness.
I can be awake to nature.

I can sharpen my empathy
against the stone of my discomfort.

I am not okay,
but I am many worthy things.

19/11/2023

"It doesn’t interest me what you do for a living.
I want to know what you ache for
and if you dare to dream
of meeting your heart’s longing.

It doesn’t interest me how old you are.
I want to know if you will risk looking like a fool
for love
for your dream
for the adventure of being alive.

It doesn’t interest me what planets are
squaring your moon...
I want to know if you have touched
the center of your own sorrow
if you have been opened
by life’s betrayals
or have become shriveled and closed
from fear of further pain.

I want to know
if you can sit with pain mine or your own
without moving to hide it
or fade it
or fix it.

I want to know
if you can be with joy
mine or your own.
if you can dance with wildness
and let the ecstasy fill you
to the tips of your fingers and toes
without cautioning us
to be careful
to be realistic
to remember the limitations
of being human.

It doesn’t interest me
if the story you are telling me
is true.
I want to know if you can
disappoint another
to be true to yourself.
If you can bear the accusation of betrayal
and not betray your own soul.
If you can be faithless
and therefore trustworthy.

I want to know if you can see Beauty
even when it is not pretty
every day.
And if you can source your own life
from its presence.

I want to know
if you can live with failure
yours and mine
and still stand at the edge of the lake
and shout to the silver of the full moon,
“Yes.”

It doesn’t interest me to know where you live or how much money you have.
I want to know if you can get up after the night of grief and despair, weary and bruised to the bone
and do what needs to be done
to feed the children.

It doesn’t interest me who you know
or how you came to be here.
I want to know if you will stand
in the center of the fire
with me
and not shrink back.

It doesn’t interest me where or what or with whom you have studied.
I want to know what sustains you
from the inside
when all else falls away.

I want to know
if you can be alone
with yourself
and if you truly like
the company you keep
in the empty moments.

Oriah Mountain Dreamer - The Invitation