10/07/2026
„Eu nu voi fi niciodată un părinte așa cm au fost părinții mei!” O afirmație frecvent întâlnită la părinții care au deschis ușa cabinetului meu.
Pot să mărturisesc că am întâlnit adesea părinți marcați negativ de evenimentele din propria copilărie. Deși își doreau să ofere o altfel de educație, inconștient, ei aduceau în relația pe care o construiseră cu copiii lor tocmai acele aspecte pe care voiau să le evite: tipare de interacțiune sau comportament, modalități de îngrijire și educație, atitudini vizavi de trăirile sau acțiunile copilului, modele de asumare, intimitate sau impunere de reguli și limite.
În momentele de oboseală, stres sau neputință, mulți dintre părinți ajung să reacționeze exact așa cm și-au promis că nu o vor face. Și asta nu pentru că nu își iubesc copiii, ci pentru că, atunci când devenim părinți, propria copilărie revine la suprafață, iar pe tăcute, trăirile din trecut se întorc nepoftite.
De multe ori, experiențele timpurii, relațiile cu proprii părinți, emoțiile neexprimate și tiparele învățate continuă să trăiască în adult. Acestea se activează fără ca el să-și dea seama și influențează felul în care răspunde propriului copil. Astfel, părintele repetă greșelile părinților lui, deși își promisese că nu o va face niciodată.
Soluția constă în introspecția pe care părintele o poate face cu sinceritate și curaj, pentru a înțelege: 1️⃣ Care este originea acestor emoții intense? 2️⃣ Cum ajung ele să devină comportamente automate în relația cu copilul?
Explorarea propriei copilării poate clarifica originea emoțiilor care influențează acțiunile și relațiile din prezent. Doar înțelegând și clarificând de ce și cm experiențele din trecut continuă să se exprime în actualitate, părintele va putea să își împlinească promisiunea făcută față de sine și față de copilul său.
Este un act de igienă psihologică să acceptăm că purtăm în noi amintiri timpurii, senzații corporale și reprezentări ale relațiilor primare. Reflectarea asupra lor ne ajută să creăm o fundație solidă pentru sănătatea emoțională a celui mic.
Dacă simți că tiparele vechi îți scapă de sub control, amintește-ți că nu trebuie să treci singur prin asta. Consilierea parentală și psihoterapia sunt spații sigure în care poți învăța să fii părintele potrivit pentru copilul tău.
💬 Tu ce pârghii interioare ai descoperit în călătoria ta ca părinte?
psihoterapeut Anca-Elena Vințeanu (vintzeanu@ yahoo.com / 0730 660 505)
