22/10/2025
https://www.facebook.com/share/p/19b7YgrPic/
DISCIPLINA FEMININĂ
Deși de obicei asociem ideea de disciplină cu principiul masculin, există și pe calea unei femei, un mod propriu de a-și trăi viața- pe care îl are de descoperit, pas cu pas, în interior, prin prezență, răbdare și dorința sinceră de a se cunoaște pe sine.
Cu toate că pornim pe drumul vieții având un bagaj mai mic sau mai mare de învățături despre ce înseamnă să fim femei, curând descoperim că acestea ne limitează, sunt contra naturii noastre simțitoare, nu ne reprezintă sau ne duc in locuri și situații nepotrivite nouă, care ne pot răni sau îndepărta de adevăr și de iubirea de sine.
Ca să înțelegem mai bine ce presupune disciplina feminină, e nevoie să pornim de la primul pas, unul dintre cele mai grele, fiindcă el se opune principiului de bază după care ne-am primit educația, și anume să fim cm ni s-a spus că e bine să fim, să facem ce se așteaptă de la noi- ce e corect, ce trebuie; să ne îndeplinim toate rolurile cu încrâncenare, să nu arătăm ce simțim cu adevărat; sa fim raționale, puternice, să ne sacrificăm, să fim bune și empatice sau să facem orice pentru a ne apăra interesul. Pe scurt, va trebui să încălcăm toate aceste îndemnuri de a ne compromite sufletul și să alegem, în schimb, SINCERITATEA față de noi înșine. Adică să admitem cm ne simțim real în viața pe care ne-am construit-o, cât de vii suntem în interior, cât de liniștite, conștiente, libere, împăcate cu noi...sau nu...
Cât de mult suntem focul care nu cere voie să ardă? Cât de mult suntem puterea care nu are nevoie să strige sau să pretindă, ci doar să fie? Cât de mult suntem vocea care izvorăște din adevăr? Cât de mult suntem prezența care aduce iubirea? Câtă autonomie interioară avem, de fapt? Cât de mult curgem cu viața?
Când ne dorim să fim sincere cu noi, mai presus de orice, o nouă posibilitate ni se deschide, o nouă cale cu altfel de provocări decât cele cu care eram obișnuite, pe care va trebui să le primim cu brațele deschise pentru a ne contopi cu ele, a le lăsa să se consume și să se elibereze, prin participarea noastră conștientă. Și abia apoi ele se vor transforma într-o nouă înțelegere, o altă simțire a vieții și o altă poziționare în interiorul nostru, bazată pe libertate, autenticitate și discernământ.
Puterea feminină se naște din toate lacrimile, durerea și furia asumate- prin DESCHIDERE, DEDICARE ȘI DEVOTAMENT față de drumul interior. Ea este blândețe și prezență receptivă. Vulnerabilitate sinceră. Acceptare de sine și de alții. Este vocea inimii și claritatea din haos. Intuiția și viziunea proufundă.
Cu cât o femeie se poate scufunda mai mult în subteranul propriului interior, unde își va simți toate fricile, neputințele, disperarea, abuzurile, dorul și golul imens- cu atât mai mult are șansa de a se echilibra organic, nu forțat, și de a se ridica în conștiință pentru a-și găsi apoi calea proprie pe care să mergă in viață, mai mult ca și călătorie, decât ca și destinație. O femeie nu îi conduce pe alții, ci pe ea însăși- cu DISCERNĂMÂNT, DETERMINARE BLÂNDĂ și ANCORARE ÎN INTERIOR. Doar așa va ști unde este necesară energia ei și unde nu, când să tacă și când să vorbească, când să îi susțină pe ceilalți și când să se retragă în solitudine, când e necesar sa acționeze și când să creeze, când să rămână în smerenie și când e nevoie să se ridice.
Ne-am îndepărtat prea mult de esența noastră divină și de aceea nu mai știm care e busola cea adevărată și care e calea cea dreaptă. Mai sunt multe de descoperit despre calea noastră feminină, teritoriul este încă sălbatic și necartografiat. Scopul este să îl explorăm cu devotamentul unui cercetător, cu curiozitatea unui copil și cu neînfricarea unui războinic- dar nu ca să creăm o hartă, ci ca să revelăm cât mai mult din infinitul care este Viața.
