10/10/2025
De ce contează ce vedem și ce normalizăm.
Dragă Emily in Paris și dragă Netflix,
Mi-a apărut pe social media un afiș care promovează sezonul 5 al serialului și imaginea m-a impresionat. Nu la modul „aww, ce drăguț”, nici admirativ. M-a durut cât de slabă e actrița principală și mai ales m-a îngrijorat cm ar putea serialul ăsta să influențeze fete și femei tinere din toată lumea. Mi-aș dori ca astfel de imagini să nu mai fie prezentate într-o notă pozitivă și glamouroasă.
Pe scurt, nu doar că Lily Collins, actrița principală, e extrem de slabă în serial (am citit ulterior că actrița a și vorbit în trecut despre lupta ei cu tulburările alimentare), dar în unele imagini poartă haine atât de sumare încât nu e nevoie de un ochi de expert și nici să-i calculezi indicele de masă corporală ca să îți dai seama că e extrem de slabă, îngrijorător de slabă.
Pe larg și mai în profunzime, problema apare atunci când astfel de imagini sunt prezentate audienței - în cazul ăsta formată în general din fete și femei tinere, poate multe dintre ele preocupate de felul în care arată (și ce om tânăr nu e preocupat de felul în care arată și de cm îl ajută aspectul fizic să fie în lume, printre ceilalți?) - problema apare deci când astfel de imagini devin un etalon pentru audiența tânără.
Astfel de imagini normalizează o imagine corporală nesănătoasă, cresc riscul de tulburări de alimentație, asociază feminitatea cu a fi subponderală și în general poate să afecteze sănătatea mintală, mai ales a tinerelor care își construiesc identitatea, mai ales pe cea corporală.
Anorexia debutează, spun studiile, cel mai mult în intervalul de vârstă 17-22 de ani (la fel și bulimia și tulburarea de alimentație compulsivă/binge eating disorder), dar s-a observat că sunt multe fete care recurg la acest tip de comportament alimentar începând cu 13-14 ani. Deci exact publicul seriei Emily în Paris, care e o comedioară romantică aparent inofensivă, dar care pune accent pe succesul și glamour-ul siluetelor foarte subțiri.
Un raport din 2021 spune că 𝟰% 𝗱𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗳𝗲𝗺𝗲𝗶 𝘀̦𝗶 𝗮𝗽𝗿𝗼𝘅𝗶𝗺𝗮𝘁𝗶𝘃 𝟬,𝟯% 𝗱𝗶𝗻 𝗯𝗮̆𝗿𝗯𝗮𝘁̦𝗶 𝘀𝘂𝗳𝗲𝗿𝗮̆ 𝗱𝗲 𝗮𝗻𝗼𝗿𝗲𝘅𝗶𝗲 pe parcursul vieții. Dacă calculăm, asta înseamnă 𝟭𝟲𝟭 𝗱𝗲 𝗺𝗶𝗹𝗶𝗼𝗮𝗻𝗲 𝗱𝗲 𝗳𝗲𝗺𝗲𝗶 la nivel mondial.
Anorexia nu e o joacă, nu e o modă și nici un moft. E o problemă serioasă, care se studiază și se tratează (și nu se tratează deloc ușor, odată instalată). E o problemă de sănătate mintală care duce la o mulțime de alte probleme, inclusiv de sănătate fizică.
Las aici criteriile de diagnostic din DSM 5 (manual de diagnostic al tulburărilor mintale) pentru anorexia nervoasă, că poate ajută pe cineva:
A. Reducerea aportului caloric sub nivelul necesar, având drept consecință o greutate corporală semnificativ scăzută în raport cu vârsta, sexul, nivelul de dezvoltare și sănătatea fizică. Greutatea corporală semnificativ scăzută se definește prin greutate mai mică decât greutatea minimă normală sau, pentru copii și adolescenți, mai mică decât greutatea minimă anticipată. (*asta se calculează în funcție de indicele de masă corporală IMC, las mai jos limitele care arată severitatea și las în comentarii un calculator online de IMC)
B. Frica intensă de a crește în greutate sau de obezitate, sau comportament persistent care are drept scop prevenirea creșterii ponderale, chiar și atunci când greutatea este semnificativ scăzută. (*De exemplu, când ai 1,65 înălțime și, la 44 de kilograme, ți-e teamă că la 45 vei fi dizgrațioasă și te sperie să te îngrași chiar și 1 kilogram)
C. Perturbarea modului în care individul își percepe propria greutate sau formă corporală, influența exagerată a greutății sau formei corporale asupra evaluării sinelui, sau refuzul
persistent al individului de a accepta că este subponderal și de a recunoaște gravitatea medicală a acestui fapt.
După indicele de masă corporală se calculează severitatea anorexiei:
Grad ușor: IMC >17 kg/m2
Grad moderat: IMC 16-16,99 kg/m2
Grad sever: IMC 15-15,99 kg/m2
Grad extrem: IMC < 15 kg/m2
Anorexia are o mulțime de efecte adverse serioase, nu le detaliez acum pe toate.
Vreau totuși să menționez 𝗳𝗲𝗿𝘁𝗶𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 (actrița principală din Emily in Paris a apelat la o mamă-surogat, de exemplu, deși nu a dezvăluit motivele pentru care a făcut asta).
Și vreau să mai menționez - și consider că e foarte important - că 𝗮𝗻𝗼𝗿𝗲𝘅𝗶𝗮 𝗰𝗿𝗲𝘀̦𝘁𝗲 𝗿𝗶𝘀𝗰𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗱𝗲𝗽𝗿𝗲𝘀𝗶𝗲 𝘀̦𝗶 𝗮𝗻𝘅𝗶𝗲𝘁𝗮𝘁𝗲, pentru că scade nivelurile de serotonină și dopamină. Practic, te chinui să fii slabă pentru că ai impresia că asta te va face fericită, dar odată ce ajungi slabă și stai așa o perioadă îndelungată, nu te mai poți bucura de lucruri din cauza faptului că hormonii tăi sunt complet dereglați.
Anorexia e una din tulburările alimentare greu de mărturisit și de acceptat. Multe femei țin ascuns felul în care își restricționează alimentația, pentru că vor să pară că sunt doar „atente” la ce mănâncă. În realitate, foarte multe dintre gândurile și energia lor merg către mâncare și cm să facă să fie slabe, uneori recurgând și la comportamente compensatorii, de tipul vărsături sau laxative.
E o problemă de sănătate mintală. De-asta, dragă Emily din Paris și dragă Netflix, cred că nu faci deloc bine când promovezi astfel de imagini cu femei extrem, extrem de slabe, înfășurate în sclipici.
*Nu spun că serialul 𝘤𝘳𝘦𝘦𝘢𝘻𝘢̆ tulburări de alimentație, dar cred că poate să creeze sau să întărească anumite tipare mintale care sunt factori de risc reali.
