Jurnal de Bord

12/10/2026

🎲 𝐋𝐮𝐝𝐨𝐭𝐞𝐫𝐚𝐩𝐢𝐚 ș𝐢 🎵 𝐦𝐞𝐥𝐨𝐭𝐞𝐫𝐚𝐩𝐢𝐚 – 𝐜â𝐧𝐝 𝐣𝐨𝐚𝐜𝐚 ș𝐢 𝐦𝐮𝐳𝐢𝐜𝐚 𝐝𝐞𝐯𝐢𝐧 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐝𝐞𝐳𝐯𝐨𝐥𝐭𝐚𝐫𝐞

Pentru un copil, joaca nu este doar distracție. Este una dintre principalele modalități prin care descoperă lumea, învață să comunice și exersează abilități noi.

🎲 𝐋𝐮𝐝𝐨𝐭𝐞𝐫𝐚𝐩𝐢𝐚 folosește jocul într-un mod structurat, adaptat vârstei și nevoilor copilului. Prin joc pot fi susținute atenția, interacțiunea cu ceilalți, comunicarea, exprimarea emoțiilor, rezolvarea de probleme și diferite abilități motorii.
De exemplu, un joc simplu cu o minge poate însemna mult mai mult decât rostogolirea ei. Copilul poate exersa să aștepte, să urmărească o persoană, să anticipeze ce urmează, să ceară „încă” și să participe la un schimb de tip „eu-tu”.

🎵 𝐌𝐞𝐥𝐨𝐭𝐞𝐫𝐚𝐩𝐢𝐚 sau terapia prin muzică folosește muzica și elementele ei – ritmul, sunetele, cântecele și mișcarea – pentru atingerea unor obiective terapeutice. Copilul poate cânta, asculta, bate ritmul, folosi instrumente sau se poate mișca împreună cu terapeutul.
În funcție de copil și de obiective, activitățile muzicale pot fi folosite pentru a susține interacțiunea socială, atenția comună, comunicarea, exprimarea emoțională sau participarea la activități.

🌱 𝘐𝘮𝘱𝘰𝘳𝘵𝘢𝘯𝘵: 𝘯𝘶 𝘰𝘳𝘪𝘤𝘦 𝘫𝘰𝘢𝘤ă 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘭𝘶𝘥𝘰𝘵𝘦𝘳𝘢𝘱𝘪𝘦 ș𝘪 𝘯𝘶 𝘰𝘳𝘪𝘤𝘦 𝘢𝘤𝘵𝘪𝘷𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦 𝘤𝘶 𝘮𝘶𝘻𝘪𝘤ă 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘮𝘦𝘭𝘰𝘵𝘦𝘳𝘢𝘱𝘪𝘦. În terapie există obiective stabilite în funcție de nevoile copilului, iar activitățile sunt alese și adaptate pentru a lucra asupra acestor obiective.
Uneori, ceea ce pentru noi pare „doar joacă” sau „doar un cântecel” poate fi pentru copil o ocazie de a exersa o abilitate importantă într-un mod care are sens pentru el.

08/10/2026

𝐒𝐞𝐦𝐧𝐞 𝐭𝐢𝐦𝐩𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐨𝐭 𝐚𝐩ă𝐫𝐞𝐚 î𝐧 𝐚𝐮𝐭𝐢𝐬𝐦

Autismul nu arată la fel la fiecare copil. Unele dintre primele diferențe pot apărea în felul în care copilul se conectează cu ceilalți, își împarte atenția, folosește gesturile sau participă la joc.

CDC descrie câteva comportamente pe care părinții și profesioniștii le pot urmări pe măsură ce copilul crește. Prezența unuia dintre aceste semne nu înseamnă automat că un copil are autism, dar poate fi un motiv pentru a discuta dezvoltarea lui cu medicul.

👶 Î𝐧 𝐣𝐮𝐫𝐮𝐥 𝐯â𝐫𝐬𝐭𝐞𝐢 𝐝𝐞 𝟗 𝐥𝐮𝐧𝐢
Pot atrage atenția evitarea sau menținerea redusă a contactului vizual, lipsa răspunsului la nume și faptul că bebelușul nu exprimă prin mimică emoții precum bucuria, tristețea, furia sau surprinderea.

👋 𝐏â𝐧ă 𝐥𝐚 𝟏𝟐 𝐥𝐮𝐧𝐢
Putem observa dacă cel mic folosește puține gesturi sau deloc – de exemplu, nu face „pa-pa”. Alte semne pot fi lipsa jocurilor sociale simple, precum „bate palma”, dificultatea de a urmări gestul de indicare al altei persoane sau faptul că privește rar înainte și înapoi între o persoană și un obiect de interes.

🧸 𝐏â𝐧ă 𝐥𝐚 𝟐𝟒 𝐝𝐞 𝐥𝐮𝐧𝐢 (𝟐 𝐚𝐧𝐢)
Un semn de urmărit este dacă cel mic nu pare să observe atunci când o altă persoană este rănită sau supărată.

👧👦 𝐏â𝐧ă 𝐥𝐚 𝟑𝟔 𝐝𝐞 𝐥𝐮𝐧𝐢 (𝟑 𝐚𝐧𝐢)
Urmărim și interesul pentru ceilalți copii. Poate fi un semn de urmărit dacă un copil nu îi observă pe ceilalți copii și nu încearcă să li se alăture în joc.

🦸 𝐏â𝐧ă 𝐥𝐚 𝟒𝟖 𝐝𝐞 𝐥𝐮𝐧𝐢 (𝟒 𝐚𝐧𝐢)
Jocul imaginar devine tot mai important. Un semn de urmărit poate fi absența jocului în care copilul se preface că este altcineva – de exemplu, profesor, doctor sau supererou.

🎵 𝐏â𝐧ă 𝐥𝐚 𝟔𝟎 𝐝𝐞 𝐥𝐮𝐧𝐢 (𝟓 𝐚𝐧𝐢)
Poate atrage atenția dacă un copil nu cântă, nu dansează sau nu „joacă un rol” pentru a le arăta celorlalți ceea ce face.

Un singur comportament nu stabilește diagnosticul de autism. Copiii se dezvoltă diferit, iar aceste semne trebuie privite în contextul întregii dezvoltări. Totuși, dacă observați diferențe persistente în comunicarea socială, interacțiune sau joc, merită să le discutați cu medicul copilului.

În prezent se recomandă screening specific pentru autism la 18 și 24 de luni, iar evaluarea nu trebuie amânată până la aceste vârste atunci când există deja îngrijorări legate de dezvoltare.

📚 Surse: CDC – Signs and Symptoms of Autism Spectrum Disorder; American Academy of Pediatrics / HealthyChildren.org – 3 Early Signs of Autism in Children.

05/10/2026

𝐀𝐜𝐭𝐢𝐯𝐢𝐭ăț𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 î𝐧𝐭𝐫𝐞𝐚𝐠𝐚 𝐥𝐮𝐧ă – 𝐯â𝐫𝐬𝐭𝐚 𝟏𝟑 𝐥𝐮𝐧𝐢

La 13 luni, joaca nu trebuie să fie complicată. Multe dintre activitățile utile pot fi făcute în timpul rutinelor zilnice, cu obiecte pe care le avem deja în casă.

🗣️ 𝐋𝐢𝐦𝐛𝐚𝐣 ș𝐢 𝐜𝐨𝐦𝐮𝐧𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞
Am continuat să folosim cuvinte simple și gesturi în rutină: „apă”, „mâncăm”, „gata”, „ajutor”, „vino”, „afară”.
Am imitat sunetele pe care le face Clara și am așteptat să vedem dacă încearcă să le repete. Am introdus și jocuri foarte simple cu sunete, cm ar fi „CLAP-CLAP” când punem mingile în cutie.

👋 𝐉𝐨𝐜𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐢𝐦𝐢𝐭𝐚ț𝐢𝐞
Am făcut „pa-pa”, am bătut din palme și am imitat acțiuni simple: lovim două cuburi unul de altul, împingem o mașinuță sau punem un cub într-o găletușă.
Nu insist dacă nu imită. Îi arăt de mai multe ori și îi las timp să încerce.

👀 𝐀𝐭𝐞𝐧ț𝐢𝐞 𝐜𝐨𝐦𝐮𝐧ă
Ne-am jucat cu animale într-un mic „staul” și cu obiecte interesante pe care le privim împreună. Arăt obiectul, îl numesc și aștept să se uite când la obiect, când la mine.
Putem face asta cu aproape orice: o jucărie, o minge, o pisică pe stradă sau o mașină care trece.

🙈 𝐔𝐧𝐝𝐞 𝐚 𝐝𝐢𝐬𝐩ă𝐫𝐮𝐭 𝐣𝐮𝐜ă𝐫𝐢𝐚?
Am ascuns mingea după o pernă și am căutat-o împreună. Uneori am ascuns o jucărie care scoate sunete și am lăsat-o să descopere de unde vine sunetul.
Putem crește treptat dificultatea: întâi jucăria rămâne puțin vizibilă, apoi o ascundem complet.

⚽ 𝐉𝐨𝐜𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐳𝐨𝐥𝐯𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐛𝐥𝐞𝐦𝐞𝐥𝐨𝐫
Am pus o jucărie pe un prosop și am încurajat-o să tragă prosopul pentru a o apropia. Am pus obiecte în recipiente pe care trebuie să le deschidă sau să le răstoarne pentru a ajunge la ele.
Ideea este să îi ofer timp să încerce singură înainte să îi arăt soluția.

🎵 𝐉𝐨𝐜𝐮𝐫𝐢 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐥𝐞 ș𝐢 𝐜𝐮 𝐦𝐢ș𝐜𝐚𝐫𝐞
„Cucu-bau”, schimb de pălării, „Plăcinta”, „Micuțul păianjen”, avionul pe picioare și alte cântecele cu gesturi. Repetarea acelorași jocuri este utilă: copilul începe să anticipeze ce urmează și poate participa din ce în ce mai mult.

🧸 𝐉𝐨𝐜 𝐬𝐢𝐦𝐩𝐥𝐮 𝐧𝐨𝐮 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐥𝐮𝐧𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐚𝐬𝐭𝐚
Putem face un mic cort din două scaune și un cearșaf, în care citim sau ne jucăm cu o lanternă. Sau putem suspenda un balon ușor și încerca să îl atingem cu mâna ori cu o jucărie.

01/10/2026

🍎 𝐂𝐮𝐦 î𝐧𝐯𝐚ță 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥𝐮𝐥 𝐬ă 𝐦ă𝐧â𝐧𝐜𝐞? 𝐑𝐞𝐩𝐞𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐧𝐚ș𝐭𝐞𝐫𝐞 𝐥𝐚 𝟑 𝐚𝐧𝐢

A mânca nu înseamnă doar „a accepta mâncarea”. În primii ani, copilul învață treptat să își controleze capul și corpul, să folosească limba și maxilarul, să mestece, să bea din cană și să se hrănească singur.

Conform reperelor de alimentație și înghițire publicate de ASHA:

👶 𝟎–𝟑 𝐥𝐮𝐧𝐢
Bebelușul întoarce capul spre sân sau biberon și deschide gura. Se atașează la sân/tetină, suge și înghite.

🥄 𝟒–𝟔 𝐥𝐮𝐧𝐢
Începe să ducă mâinile și obiectele la gură. Poate sta susținut în scaunul de masă. Deschide gura când vede lingurița și începe să folosească limba pentru a deplasa mâncarea spre partea din spate a gurii.

🥑 𝟔–𝟗 𝐥𝐮𝐧𝐢
Începe să ia mâncarea cu degetele și să o ducă singur la gură. Încearcă să țină lingurița. Deplasează mâncarea prin gură cu limba și începe mișcările de mestecare cu maxilarul. Poate începe să bea din cană, chiar dacă mai varsă.

🍌 𝟗–𝟏𝟐 𝐥𝐮𝐧𝐢
Se hrănește cu degetele și poate ține lingurița. Mușcă dintr-o bucată mai mare de aliment și începe să mestece pe ambele părți ale gurii. În timpul înghițirii, închide buzele.

🥤 𝟏𝟐–𝟏𝟖 𝐥𝐮𝐧𝐢
Se hrănește singur cu mâna sau cu tacâmuri. Poate bea singur cu paiul și din cană deschisă, deși mai poate vărsa. Limba începe să deplaseze eficient mâncarea dintr-o parte în alta a gurii. Poate gestiona și alimente cu texturi combinate, cm ar fi un sandviș.

🍽️ 𝟏𝟖–𝟐𝟒 𝐥𝐮𝐧𝐢
Se hrănește singur cu degetele sau cu tacâmuri și bea dintr-o cană mică, cu foarte puține pierderi. Mestecă în mod constant pe ambele părți și poate deplasa mâncarea prin gură, mesteca și înghiți fără să o piardă din gură.

🥕 𝟐–𝟑 𝐚𝐧𝐢
Folosește lingura și furculița, deși uneori preferă încă degetele. Bea dintr-o cană deschisă fără să verse. Poate mesteca inclusiv alimente cu texturi mai dificile, fără să aibă în mod obișnuit episoade de gagging sau înec.

🌱 Și un lucru important: acestea sunt repere, nu termene-limită. Copiii se dezvoltă în ritmuri diferite. Faptul că un copil nu a atins un singur reper nu înseamnă automat că există o problemă. Dacă însă lipsesc mai multe abilități, copilul nu progresează sau pierde abilități pe care le avea deja, ASHA recomandă discutarea situației cu medicul și evaluarea alimentației și înghițirii de către un specialist.

🔗 Vezi aici toate reperele ASHA pentru alimentație și înghițire, de la naștere până la 3 ani:
https://www.asha.org/public/developmental-milestones/feeding-and-swallowing-milestones/

28/09/2026

𝐂𝐞 î𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧ă, 𝐝𝐞 𝐟𝐚𝐩𝐭, 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐢𝐫𝐞𝐚?

🗣️ Vorbirea pare simplă. Spunem un cuvânt și gata. În realitate, corpul trebuie să coordoneze mai multe lucruri în același timp.

Pentru a vorbi, folosim mai multe sisteme care lucrează împreună.

🌬️ 𝐑𝐞𝐬𝐩𝐢𝐫𝐚ț𝐢𝐚 oferă aerul necesar vorbirii. Dacă există dificultăți, copilul poate vorbi în propoziții foarte scurte sau vocea poate deveni tot mai slabă până termină ce are de spus.

🎵 𝐅𝐨𝐧𝐚ț𝐢𝐚 înseamnă producerea vocii. Aerul pune corzile vocale în mișcare și apare sunetul. Vocea poate fi, de exemplu, răgușită, foarte „aerată” sau încordată.

👄 𝐀𝐫𝐭𝐢𝐜𝐮𝐥𝐚𝐫𝐞𝐚 transformă sunetul în sunetele vorbirii. Limba, buzele și maxilarul trebuie să facă mișcări foarte precise. Uneori, anumite consoane sau vocale pot suna neclar.

👃 𝐑𝐞𝐳𝐨𝐧𝐚𝐧ț𝐚 contribuie la felul în care sună vocea atunci când sunetul trece prin gură și nas. Uneori, vorbirea poate suna prea nazal sau, dimpotrivă, insuficient de nazal.

🎶 𝐏𝐫𝐨𝐳𝐨𝐝𝐢𝐚 este ritmul și „melodia” vorbirii. Include viteza, pauzele, accentul și schimbările de ton. De exemplu, un copil poate vorbi neobișnuit de repede sau poate pune aproape același accent pe fiecare cuvânt.

Toate aceste sisteme se influențează între ele. De aceea, același lucru pe care îl auzim în vorbirea unui copil poate avea cauze diferite.

Dacă observați dificultăți persistente în felul în care copilul vorbește sau este înțeles, o evaluare la un logoped poate ajuta la identificarea zonei care creează dificultăți și a tipului de sprijin de care are nevoie.

24/09/2026

🧠 𝐂𝐨𝐩𝐢𝐥𝐮𝐥 î𝐧ț𝐞𝐥𝐞𝐠𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐝𝐞𝐜â𝐭 𝐬𝐩𝐮𝐧𝐞? 𝐋𝐢𝐦𝐛𝐚𝐣𝐮𝐥 𝐧𝐮 î𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧ă 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐜𝐮𝐯𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐞 𝐚𝐮𝐳𝐢𝐦

Limbajul are două laturi importante: limbajul receptiv și limbajul expresiv.

👂 𝐋𝐢𝐦𝐛𝐚𝐣𝐮𝐥 𝐫𝐞𝐜𝐞𝐩𝐭𝐢𝐯 este ceea ce copilul înțelege.

De exemplu, când îi spui „Adu-mi pantofii”, copilul trebuie să înțeleagă cuvintele și ce îi ceri să facă. Tot limbajul receptiv îl ajută să înțeleagă întrebări, povești și concepte precum „mare/mic”, „înainte/după” sau „sus/jos”.

💬 𝐋𝐢𝐦𝐛𝐚𝐣𝐮𝐥 𝐞𝐱𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐯 este felul în care copilul își comunică propriile idei, dorințe și sentimente.

Un copil mic poate spune „mai vreau lapte”. Mai târziu, poate povesti ce a făcut în parc sau ce s-a întâmplat la grădiniță. Limbajul expresiv nu înseamnă doar vorbire. Un copil poate comunica și prin semne, imagini sau AAC.

Cele două lucrează împreună în fiecare zi.

Dacă întrebi „Ce ai făcut în parc?”, copilul trebuie mai întâi să înțeleagă întrebarea și apoi să găsească o modalitate de a formula răspunsul.

Un copil poate avea dificultăți cu înțelegerea, cu exprimarea sau cu ambele. De aceea, este important să privim separat ce înțelege copilul și ce poate comunica.

21/09/2026

𝐀𝐜𝐭𝐢𝐯𝐢𝐭ăț𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 î𝐧𝐭𝐫𝐞𝐚𝐠𝐚 𝐥𝐮𝐧ă - 𝐯â𝐫𝐬𝐭𝐚 𝟏𝟐 𝐥𝐮𝐧𝐢

La 12 luni, joaca nu trebuie să fie complicată și nici să implice jucării scumpe. Uneori, o minge, o cutie, o eșarfă sau câteva obiecte din casă sunt suficiente pentru a crea activități interesante.

𝐉𝐨𝐜𝐮𝐫𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐥𝐢𝐦𝐛𝐚𝐣 ș𝐢 𝐜𝐨𝐦𝐮𝐧𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞

Am folosit cuvinte simple și gesturi în rutinele zilnice: „apă”, „mâncăm”, „gata”, „mai”, „vino” sau „ieșim afară”.

Ne-am uitat în albumul cu fotografii, am citit cărți cu gesturi și am cântat „Autobuzul” și „Bate vântul frunzele”.

Am exersat și mici conversații: Clara scoate un sunet, eu îl imit și aștept să văd dacă îmi răspunde.

𝐉𝐨𝐜𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐢𝐦𝐢𝐭𝐚ț𝐢𝐞

Am bătut din palme, am lovit două cuburi unul de altul, am împins mașinuțe și am pus obiecte în cutii.

Am făcut „bravo”, „pa-pa” și „bate palma”, lăsându-i timp să încerce și ea.

Nu i-am cerut să repete fiecare gest. I-am arătat, am așteptat și ne-am bucurat de orice încercare.

𝐉𝐨𝐜𝐮𝐫𝐢 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐥𝐞

Ne-am jucat „Cucu-bau” cu eșarfe, am făcut schimb de pălării și am repetat jocuri cu mișcări și cântecele.

Sunt momente în care ne privim, râdem, așteptăm reacția celuilalt și învățăm să ne jucăm împreună.

𝐔𝐧𝐝𝐞 𝐚 𝐝𝐢𝐬𝐩ă𝐫𝐮𝐭 𝐣𝐮𝐜ă𝐫𝐢𝐚?

Am ascuns mingea după o pernă și am căutat-o împreună. Am ascuns și jucării care scot sunete, pentru a vedea dacă le poate găsi.

Uneori am lăsat-o să vadă unde ascund obiectul, alteori am făcut o scurtă pauză înainte să îl căutăm.

Prin astfel de jocuri, copilul descoperă că obiectele continuă să existe chiar și atunci când nu le mai vede.

𝐉𝐨𝐜𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐳𝐨𝐥𝐯𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐛𝐥𝐞𝐦𝐞𝐥𝐨𝐫

Am pus o jucărie pe un prosop și am lăsat-o să descopere că o poate apropia trăgând materialul.

Am încercat și jocuri în care trebuia să tragă de o panglică pentru a ajunge la o jucărie, precum și recipiente pe care să încerce să le deschidă.

Nu i-am oferit imediat soluția. I-am lăsat timp să exploreze și am ajutat-o când a avut nevoie.

𝐉𝐨𝐜𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐮𝐳ă ș𝐢 𝐞𝐟𝐞𝐜𝐭

Am rostogolit mingi pe o rampă, le-am introdus în cutii și le-am aruncat într-un coș.

Ne-am jucat și cu o roată de apă.

Ideea este simplă: copilul face ceva și observă ce se întâmplă. Pune mingea pe rampă, iar mingea se rostogolește. Repetă și începe să anticipeze rezultatul.

𝐉𝐨𝐜𝐮𝐫𝐢 𝐬𝐞𝐧𝐳𝐨𝐫𝐢𝐚𝐥𝐞 ș𝐢 𝐝𝐞 𝐦𝐢ș𝐜𝐚𝐫𝐞

Am explorat texturi diferite, covorașe senzoriale, hârtie adezivă și mingi cu suprafețe interesante.

Am inclus și jocuri cu mișcări, precum „Plăcinta” și „Baba pe salon”, dar și activități la bazin.

Nu am urmărit să facem cât mai multe lucruri, ci să îi ofer ocazii variate de explorare.

16/09/2026

𝐂𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐥𝐢𝐭𝐞𝐫𝐚ț𝐢𝐚 𝐞𝐦𝐞𝐫𝐠𝐞𝐧𝐭ă? 𝐂𝐮𝐦 𝐨 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐦 𝐜𝐮𝐥𝐭𝐢𝐯𝐚 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐯â𝐫𝐬𝐭𝐞 𝐟𝐨𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐦𝐢𝐜𝐢?

La început, scopul nu este ca un copil să recunoască alfabetul sau să învețe să citească. Scopul este să descopere că sunetele, cuvintele, imaginile, cărțile, semnele și, treptat, literele au semnificație — iar această descoperire poate începe prin joacă încă din primii ani de viață.

Nu înseamnă să învățăm un bebeluș să citească și nici să facem „lecții” despre alfabet. La vârste mici, bazele citirii și scrierii se construiesc în primul rând prin joacă, limbaj, cărți și experiențele obișnuite de peste zi.

📖 𝐂𝐢𝐭𝐢ț𝐢 î𝐦𝐩𝐫𝐞𝐮𝐧ă
Cititul poate deveni o rutină zilnică, chiar și pentru câteva minute. Puneți câteva cărți la înălțimea copilului, ideal cu coperțile vizibile, astfel încât să le poată vedea și, treptat, să aleagă singur cartea pe care o dorește. Nu este nevoie să citiți întotdeauna textul de la început până la sfârșit: puteți privi imaginile, arăta, numi, imita sunete și vorbi despre ceea ce îl interesează pe copil. Nu uita de OWL (Observe, Wait, Listen - Observa, asteapta, asculta)

🔤 𝐅𝐚𝐜𝐞ț𝐢 𝐥𝐢𝐭𝐞𝐫𝐞𝐥𝐞 ș𝐢 𝐬𝐢𝐦𝐛𝐨𝐥𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐮𝐥 𝐥𝐮𝐢
Literele și cifrele pot apărea natural în viața de zi cu zi: pe haine, cuburi, puzzle-uri, magneți de frigider sau chiar paste alfabet. Nu este necesar să îi cereți să le memoreze — la început este suficient să le vadă, să le atingă și să se joace cu ele

✋ 𝐄𝐱𝐩𝐥𝐨𝐫𝐚ț𝐢 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐬𝐢𝐦ț𝐮𝐫𝐢
Literele pot fi apăsate în plastilină, trasate cu degetul în nisip sau făină ori explorate ca forme tridimensionale. Mai târziu, copilul poate face propriile urme și mâzgălituri cu creioane groase, cretă sau pensule, ștampile

🖼️ 𝐀𝐫ă𝐭𝐚ț𝐢-𝐢 𝐜ă 𝐢𝐦𝐚𝐠𝐢𝐧𝐢𝐥𝐞 ș𝐢 𝐬𝐢𝐦𝐛𝐨𝐥𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐦𝐢𝐭 𝐮𝐧 𝐦𝐞𝐬𝐚𝐣
Folosiți fotografii pentru persoane și activități familiare, priviți albume împreună și numiți ceea ce vedeți. Copilul începe treptat să descopere că o imagine poate reprezenta ceva din lumea reală. Folosiți poze reale pe care să le puneți pe cutii, rafturi sau chiar obiecte de mobilier

✏️ 𝐋ă𝐬𝐚ț𝐢 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥𝐮𝐥 𝐬ă 𝐯ă 𝐯𝐚𝐝ă 𝐟𝐨𝐥𝐨𝐬𝐢𝐧𝐝 𝐬𝐜𝐫𝐢𝐬𝐮𝐥
O listă de cumpărături, o felicitare sau numele copilului scris pe un desen sunt mici oportunități prin care acesta observă că ceea ce spunem poate fi reprezentat și prin scris

Prin joacă și experiențe de zi cu zi, construim treptat fundația pentru citirea și scrierea de mai târziu.

14/09/2026

𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐩𝐨𝐭 𝐟𝐢 𝐝𝐢𝐟𝐢𝐜𝐢𝐥𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐚𝐜ț𝐢𝐮𝐧𝐢𝐥𝐞 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐥𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐮𝐧 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥 𝐜𝐮 𝐚𝐮𝐭𝐢𝐬𝐦?

O interacțiune care nouă ni se pare simplă poate fi, de fapt, foarte complexă pentru un copil. În timp ce se joacă împreună cu altcineva, copilul trebuie să poată înțelege ce se întâmplă, să observe ce face celălalt, să urmărească gesturi și expresii, să înțeleagă limbajul, să își mute atenția între persoană și activitate și să găsească o modalitate de a răspunde.

Un mod foarte util de a înțelege toate aceste cerințe este modelul DO–WATCH–LISTEN–SAY. Iată ce înseamnă fiecare și cm poți ajuta:

👉 𝐃𝐎 – 𝐅𝐀𝐂
Copilul știe ce poate face cu obiectele și materialele din activitate: explorează, se joacă și participă la acțiune.
Î𝘯𝘢𝘪𝘯𝘵𝘦 𝘥𝘦 𝘢-𝘭 𝘪𝘮𝘱𝘭𝘪𝘤𝘢 î𝘯𝘵𝘳-𝘶𝘯 𝘫𝘰𝘤 𝘴𝘰𝘤𝘪𝘢𝘭, 𝘢𝘴𝘪𝘨𝘶𝘳ă-𝘵𝘦 𝘤ă 𝘢𝘤𝘵𝘪𝘷𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦𝘢 î𝘪 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘧𝘢𝘮𝘪𝘭𝘪𝘢𝘳ă: 𝘤𝘶𝘯𝘰𝘢ș𝘵𝘦 𝘰𝘣𝘪𝘦𝘤𝘵𝘦𝘭𝘦 𝘴𝘢𝘶 𝘫𝘶𝘤ă𝘳𝘪𝘪𝘭𝘦 𝘧𝘰𝘭𝘰𝘴𝘪𝘵𝘦 ș𝘪, 𝘢𝘵𝘶𝘯𝘤𝘪 𝘤â𝘯𝘥 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘤𝘢𝘻𝘶𝘭, ș𝘵𝘪𝘦 𝘥𝘦𝘫𝘢 𝘤𝘶𝘮 𝘴ă 𝘭𝘦 𝘧𝘰𝘭𝘰𝘴𝘦𝘢𝘴𝘤ă 𝘧𝘶𝘯𝘤ț𝘪𝘰𝘯𝘢𝘭. 𝘈𝘴𝘵𝘧𝘦𝘭, î𝘪 𝘷𝘢 𝘧𝘪 𝘮𝘢𝘪 𝘶ș𝘰𝘳 𝘴ă îș𝘪 î𝘯𝘥𝘳𝘦𝘱𝘵𝘦 𝘢𝘵𝘦𝘯ț𝘪𝘢 ș𝘪 𝘤ă𝘵𝘳𝘦 𝘱𝘢𝘳𝘵𝘦𝘯𝘦𝘳𝘶𝘭 𝘥𝘦 𝘫𝘰𝘢𝘤ă, 𝘯𝘶 𝘥𝘰𝘢𝘳 𝘤ă𝘵𝘳𝘦 î𝘯ț𝘦𝘭𝘦𝘨𝘦𝘳𝘦𝘢 𝘢𝘤𝘵𝘪𝘷𝘪𝘵ăț𝘪𝘪.

👀 𝐖𝐀𝐓𝐂𝐇 – 𝐏𝐑𝐈𝐕𝐄𝐒𝐂
Îl observă pe celălalt, îi urmărește acțiunile, imită, împarte atenția cu el și începe să participe la schimburi de tip „eu–tu”
𝘗𝘰ț𝘪 𝘴𝘱𝘳𝘪𝘫𝘪𝘯𝘪 𝘵𝘳𝘦𝘱𝘵𝘢𝘵 𝘢𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵ă 𝘢𝘣𝘪𝘭𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦 𝘰𝘧𝘦𝘳𝘪𝘯𝘥𝘶-𝘪, 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 î𝘯𝘤𝘦𝘱𝘶𝘵, 𝘰𝘱𝘰𝘳𝘵𝘶𝘯𝘪𝘵ăț𝘪 𝘥𝘦 𝘢 𝘴𝘦 𝘴𝘪𝘮ț𝘪 𝘤𝘰𝘯𝘧𝘰𝘳𝘵𝘢𝘣𝘪𝘭 î𝘯 𝘢𝘤𝘦𝘭𝘢ș𝘪 𝘴𝘱𝘢ț𝘪𝘶 𝘥𝘦 𝘫𝘰𝘢𝘤ă 𝘤𝘶 𝘢𝘭ț𝘪 𝘤𝘰𝘱𝘪𝘪, 𝘧ă𝘳ă 𝘢-𝘪 𝘤𝘦𝘳𝘦 𝘪𝘮𝘦𝘥𝘪𝘢𝘵 𝘴ă 𝘪𝘯𝘵𝘦𝘳𝘢𝘤ț𝘪𝘰𝘯𝘦𝘻𝘦 𝘥𝘪𝘳𝘦𝘤𝘵 𝘤𝘶 𝘦𝘪. Î𝘯𝘤𝘦𝘱𝘦 𝘤𝘶 𝘫𝘰𝘢𝘤𝘢 𝘱𝘢𝘳𝘢𝘭𝘦𝘭ă, î𝘯 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘤𝘰𝘱𝘪𝘪𝘪 𝘴𝘦 𝘫𝘰𝘢𝘤ă 𝘶𝘯𝘶𝘭 𝘭â𝘯𝘨ă 𝘤𝘦𝘭ă𝘭𝘢𝘭𝘵, 𝘧𝘪𝘦𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘤𝘶 𝘱𝘳𝘰𝘱𝘳𝘪𝘢 𝘢𝘤𝘵𝘪𝘷𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦. 𝘗𝘦 𝘮ă𝘴𝘶𝘳ă 𝘤𝘦 𝘤𝘰𝘱𝘪𝘭𝘶𝘭 𝘴𝘦 𝘴𝘪𝘮𝘵𝘦 𝘮𝘢𝘪 𝘤𝘰𝘯𝘧𝘰𝘳𝘵𝘢𝘣𝘪𝘭 ș𝘪 𝘱𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘳ă𝘮â𝘯𝘦 𝘪𝘮𝘱𝘭𝘪𝘤𝘢𝘵 î𝘯 𝘢𝘤𝘵𝘪𝘷𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦, 𝘱𝘰ț𝘪 𝘪𝘯𝘵𝘳𝘰𝘥𝘶𝘤𝘦 𝘵𝘳𝘦𝘱𝘵𝘢𝘵 𝘴𝘤𝘩𝘪𝘮𝘣𝘶𝘳𝘪 𝘴𝘪𝘮𝘱𝘭𝘦, 𝘱𝘳𝘦𝘤𝘶𝘮 î𝘮𝘱ă𝘳ț𝘪𝘳𝘦𝘢 𝘮𝘢𝘵𝘦𝘳𝘪𝘢𝘭𝘦𝘭𝘰𝘳 𝘴𝘢𝘶 𝘫𝘰𝘤𝘶𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘱𝘦 𝘳â𝘯𝘥.

👂 𝐋𝐈𝐒𝐓𝐄𝐍 – 𝐀𝐒𝐂𝐔𝐋𝐓/Î𝐍Ț𝐄𝐋𝐄𝐆
Începe să integreze ceea ce aude cu celelalte informații din situație: cuvinte, gesturi, expresii și alte indicii sociale
𝘗𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘱𝘢𝘳𝘵𝘦𝘢 𝘥𝘦 𝘓𝘐𝘚𝘛𝘌𝘕, 𝘢𝘫𝘶𝘵ă 𝘤𝘰𝘱𝘪𝘭𝘶𝘭 𝘴ă 𝘰𝘣𝘴𝘦𝘳𝘷𝘦 ș𝘪 𝘴ă 𝘳ă𝘴𝘱𝘶𝘯𝘥ă 𝘭𝘢 𝘮𝘦𝘴𝘢𝘫𝘦𝘭𝘦 𝘴𝘰𝘤𝘪𝘢𝘭𝘦 ș𝘪 𝘥𝘦 𝘤𝘰𝘮𝘶𝘯𝘪𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘢𝘭𝘦 𝘤𝘦𝘭𝘰𝘳𝘭𝘢𝘭ț𝘪 – 𝘨𝘦𝘴𝘵𝘶𝘳𝘪, 𝘦𝘹𝘱𝘳𝘦𝘴𝘪𝘪 𝘧𝘢𝘤𝘪𝘢𝘭𝘦, 𝘢𝘤ț𝘪𝘶𝘯𝘪 ș𝘪 𝘤𝘶𝘷𝘪𝘯𝘵𝘦. 𝘗𝘦 𝘮ă𝘴𝘶𝘳ă 𝘤𝘦 î𝘪 𝘥𝘦𝘷𝘪𝘯𝘦 𝘮𝘢𝘪 𝘶ș𝘰𝘳 𝘴ă 𝘳ă𝘴𝘱𝘶𝘯𝘥ă 𝘤𝘦𝘭𝘰𝘳𝘭𝘢𝘭ț𝘪, 𝘤𝘳𝘦𝘦𝘢𝘻ă 𝘵𝘳𝘦𝘱𝘵𝘢𝘵 ș𝘪 𝘰𝘱𝘰𝘳𝘵𝘶𝘯𝘪𝘵ăț𝘪 î𝘯 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘦𝘭 𝘴ă 𝘧𝘪𝘦 𝘤𝘦𝘭 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘪𝘯𝘪ț𝘪𝘢𝘻ă 𝘪𝘯𝘵𝘦𝘳𝘢𝘤ț𝘪𝘶𝘯𝘦𝘢.

💬 𝐒𝐀𝐘 – 𝐂𝐎𝐌𝐔𝐍𝐈𝐂
Răspunde, își exprimă intențiile și ideile și începe să inițieze interacțiuni. Iar „SAY” nu înseamnă neapărat vorbire: copilul poate comunica prin gesturi, privire, vocalizări, semne, AAC sau cuvinte.

Pentru unii copii cu autism, dificultatea nu este neapărat absența acestor abilități luate separat, ci integrarea lor și trecerea flexibilă de la una la alta în timpul unei interacțiuni.

𝐃𝐞 𝐚𝐜𝐞𝐞𝐚, 𝐚𝐭𝐮𝐧𝐜𝐢 𝐜â𝐧𝐝 𝐯𝐫𝐞𝐦 𝐬ă 𝐬𝐩𝐫𝐢𝐣𝐢𝐧𝐢𝐦 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐢𝐩𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐥ă, 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐢 𝐮𝐭𝐢𝐥 𝐬ă 𝐧𝐞 î𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛ă𝐦: Ș𝐭𝐢𝐞 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥𝐮𝐥 𝐜𝐞 𝐬ă 𝐟𝐚𝐜ă? Î𝐥 𝐨𝐛𝐬𝐞𝐫𝐯ă 𝐩𝐞 𝐜𝐞𝐥ă𝐥𝐚𝐥𝐭? Î𝐧ț𝐞𝐥𝐞𝐠𝐞 𝐦𝐞𝐬𝐚𝐣𝐞𝐥𝐞 𝐥𝐮𝐢? 𝐀𝐫𝐞 𝐨 𝐦𝐨𝐝𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐚𝐜𝐜𝐞𝐬𝐢𝐛𝐢𝐥ă 𝐝𝐞 𝐚 𝐫ă𝐬𝐩𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐝𝐞 𝐚 𝐢𝐧𝐢ț𝐢𝐚?

Uneori, împărțirea unei situații sociale complexe în componente mai mici ne ajută să înțelegem mult mai bine unde are nevoie copilul de sprijin. De asemenea pentru a învăța mai ușor aceste abilități joaca cu adultul, care este mult mai previzibil, ajută.

📚 Pentru mai multe informații: 🔗 https://products.brookespublishing.com/DO-WATCH-LISTEN-SAY-P1010.aspx (cartea este concepută ca o resursă pentru profesioniștii din domeniul sănătății și pentru alți specialiști implicați în evaluarea, monitorizarea și intervenția copiilor cu autism/spectru autist)

09/09/2026

𝐈𝐦𝐢𝐭𝐚ț𝐢𝐚 – î𝐧𝐚𝐢𝐧𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐮𝐯𝐢𝐧𝐭𝐞, 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐦 î𝐧𝐜𝐞𝐩𝐞 𝐜𝐮 𝐚𝐜ț𝐢𝐮𝐧𝐢

Imitația este una dintre modalitățile prin care copiii învață: observă ce face o altă persoană și încearcă, treptat, să reproducă acțiunea, gestul, sunetul sau cuvântul.

Dar dacă un copil nu imită încă sunete sau cuvinte, nu trebuie neapărat să începem direct cu „Spune mama!”, „Spune pa!” sau „Fă ca mine!”.

Putem porni de la lucruri mult mai simple.

Laura Mize, logoped (SLP), propune o ierarhie clinică practică a imitației, care poate fi folosită pentru a găsi un punct de plecare atunci când un copil are dificultăți în a imita verbal. Este un ghid practic, nu o scală standardizată de dezvoltare, iar copiii nu trebuie să parcurgă toate etapele în aceeași ordine.

De la simplu către mai complex, putem crea ocazii de joacă pentru:

🧸 𝐀𝐜ț𝐢𝐮𝐧𝐢 𝐜𝐮 𝐨𝐛𝐢𝐞𝐜𝐭𝐞 – batem într-o tobă, împingem mașinuța, rostogolim mingea, punem cuburi într-o cutie, construim un turn și îl dărâmăm

👋 𝐆𝐞𝐬𝐭𝐮𝐫𝐢 – facem „pa-pa”, aplaudăm, dăm „bate palma”, ridicăm brațele pentru „sus”

😛 𝐌𝐢ș𝐜ă𝐫𝐢 𝐚𝐥𝐞 𝐟𝐞ț𝐞𝐢 ș𝐢 𝐠𝐮𝐫𝐢𝐢 – facem fețe amuzante în oglindă, deschidem gura, scoatem limba, trimitem un pupic

🐮𝐒𝐮𝐧𝐞𝐭𝐞 î𝐧 𝐣𝐨𝐚𝐜ă – „muu”, „ham-ham”, „vroom”, „beep-beep”, un strănut sau un sforăit de jucărie

✨ 𝐄𝐱𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚ț𝐢𝐢 – „Wow!”, „Ups!”, „O-oh!”, „Yay!”. Sunt scurte, repetitive și pot fi integrate ușor în joacă

Mai târziu putem folosi rutine verbale foarte previzibile. Spunem de multe ori „Pe locuri, fii gata… START!”, iar când copilul cunoaște jocul, facem o mică pauză înainte de ultimul cuvânt. La fel putem proceda cu cântece și jocuri familiare.

Treptat apar oportunități pentru cuvinte funcționale precum „mai”, „gata”, „mama”, „minge”, „ajutor”, iar apoi pentru combinații scurte de cuvinte.

💡 𝘐𝘮𝘱𝘰𝘳𝘵𝘢𝘯𝘵: 𝘯𝘶 𝘵𝘳𝘢𝘯𝘴𝘧𝘰𝘳𝘮𝘢ț𝘪 𝘪𝘮𝘪𝘵𝘢ț𝘪𝘢 î𝘯𝘵𝘳-𝘶𝘯 𝘵𝘦𝘴𝘵. Modelați, jucați-vă, repetați și lăsați copilului timp să răspundă. Și o încercare aproximativă contează — nu trebuie să copieze perfect ceea ce face sau spune adultul.

Uneori, dacă un copil nu poate încă să imite un cuvânt, soluția nu este să îi cerem cuvântul de mai multe ori, ci să ne întrebăm: care este forma de imitație pe care o poate face acum și de unde putem construi mai departe?

Mai multe detalii în link:

Building Verbal Imitation in Late Talkers What’s the #1 skill that every late talker is missing? IMITATION! 1.Watch The Course 2.Purchase Individual PDF or Bundle Handouts 3.PDFs Downloads Are Sent To Your Email Inbox They don’t know how to imitate words… which is always linked to late talking...