15/06/2026
Despre comparatia cu altii
Cynthia Fleury
Să ne constituim întotdeauna în raport cu un altul înseamnă să ne slăbim subiectul, să-l facem dependent, să trăim într-un fel de panoramă al cărei prizonier vom deveni.
Înseamnă să trăim ca secundar, ca „valet”, ca cel care suportă consecințele, ca străin față de cauză. Și aceasta ne îmbolnăvește. Să te compari fără încetare sfârșește prin a te transforma într-o unitate de măsură sau mai degrabă prin a te determina să-ți secvențiezi ființa pentru a o putea compara cu cea a altuia, el însuși din start incomparabil pentru că este singular; dar voința de a ne compara trădează vidul care ne locuiește, teama de a nu fi nimic și, prin urmare, căutăm și comparăm pentru a ne asigura că suntem mai buni sau, dimpotrivă — ceea ce ne duce la un tip de alienare diferit, însă la fel de dăunător — că suntem inferiori; și iată cm totul devine insuportabil, atât de insuportabil încât va trebui să viciem valorile și să-l denigrăm pe celălalt pentru a ne invalida în această comparație care ne-a creat o imagine atât de proastă despre noi înșine.