23/06/2023
Preambul în viata mea: am pornit de acasa conform planului. Din punctul A (Slobozia) in punctul B ( Bucuresti). Pe când ma deplasam în autoturismul mamei Hyundai i20 pe autostrada, pac poc masina da semne de moarte. Avem norocul ajutate de toți sfinții și sfințisorii sa dam de un peco. Intram. Toată suflarea masculina se aduna, roieste în jurul mașinii, își da cu părerea, nimic. Masina tot moarta. Ambreiaj tare ca betonul, masina pare ca si-a castigat independenta și nu mai vrea sa asculte. Sunam tractarile ( masina încă în garantie) care se anunță în 3 h jumate. Mama începe sa intre in trepidații ca ea pierde excursia, pleacă microbuzul fără ea. Pe scurt, macel. Deodata o vaz la geamul unei mașini, își cauta transport. Își găsește niște oameni de buna credinta, un ea, un el și un câine care sa o ducă la Cernica și de acolo sa o ia o prietena. Eu mi-am luat cartea și o cafea din peco și l-am așteptat pe Godot cu platforma. Acum a venit....sunt intr-o masina înaltă, muncitoreasca cu nenea Dorel ( om bun și cu respect), fără aer condiționat ( "ca nu vrea doamna, baiatul de la service sa îmi facă și mie aerul") vorbim de necazurile vieții. Între timp piesa de teatru la care trebuia sa ajung...e departe de mine. Cică distracție începe la service.
NB. Totul era planificat cu atenție, pe ore, activitati. Și ce s-a intamplat? Soarta a vrut sa imi arate ca acest control d**a care suspinam atat, e doar o iluzie. Și știți ceva? M-a amuzat. E minunat când se termina cu bine. Ma îndrept spre service