Cristina Tamaș - Cabinet psihoterapie individuală și de cuplu

Cristina Tamaș - Cabinet psihoterapie individuală și de cuplu Cabinet individual de psihologie acreditat de Colegiul Psihologilor din România
Servicii:
- terapie de cuplu
- terapie individuală
- dezvoltare personală

Știi, în cuplu, aprecierea e mult mai importantă decât credem la prima vedere. Nu e doar un compliment aruncat, e felul ...
16/06/2025

Știi, în cuplu, aprecierea e mult mai importantă decât credem la prima vedere. Nu e doar un compliment aruncat, e felul în care spui: „Te văd. Te respect. Sunt recunoscător pentru tine.”
Și totuși, cât de des ne trezim că ne concentrăm doar pe ce nu merge, pe ce lipsește sau pe ce vrem să schimbăm la celălalt? Uităm să spunem ce ne place cu adevărat, ce funcționează, ce e bine.

Noi, ca oameni, avem nevoie să ne simțim apreciați. Când spui ce admiri la partenerul tău, nu îi faci doar un compliment, ci întărești legătura dintre voi. Creezi un spațiu mai sigur, mai cald, mai viu.

În terapia de cuplu, eu le cer partenerilor să înceapă fiecare ședință cu o apreciere. Pare un lucru mic, dar chiar schimbă complet tonul conversației:
🔸 „Mi-a plăcut cm ai fost lângă mine săptămâna asta.”
🔸 „Apreciez că ai avut răbdare cu mine.”

De ce facem asta? Pentru că acolo unde există recunoștință, se deschide și dorința de a asculta, de a colabora, de a reconstrui împreună.

Încurajez cuplurile cu care lucrez să facă un obicei și în viața de zi cu zi, să își ofere aprecieri unul altuia acasă. Nu trebuie să fie ceva nemaipomenit, mare sau perfect. Un gest văzut, un efort remarcat, un gând sincer.

𝐍𝐮 𝐭𝐨𝐭 𝐜𝐞 𝐭𝐞 𝐫𝐚̆𝐧𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐚𝐳𝐢 𝐞, 𝐝𝐞 𝐟𝐚𝐩𝐭, 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐚𝐳𝐢. De multe ori, reacțiile emoționale intense pe care le trăim în situaț...
29/04/2025

𝐍𝐮 𝐭𝐨𝐭 𝐜𝐞 𝐭𝐞 𝐫𝐚̆𝐧𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐚𝐳𝐢 𝐞, 𝐝𝐞 𝐟𝐚𝐩𝐭, 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐚𝐳𝐢. De multe ori, reacțiile emoționale intense pe care le trăim în situații aparent minore își au rădăcina în trecut — în experiențe care nu au fost procesate atunci când s-au întâmplat.
Multe dintre aceste trăiri își au originea în copilărie — în momente în care nu am avut spațiu să simțim, să exprimăm, să cerem ajutor. Poate că am învățat atunci că este mai sigur să tăcem, să ne controlăm emoțiile sau să ne punem nevoile pe pauză.
Astăzi, acele mecanisme încă funcționează, chiar dacă nu mai sunt utile. Iar unele emoții actuale reactivează răni vechi, nu pentru că prezentul este periculos, ci pentru că ceva din interiorul nostru încearcă să atragă atenția. E ca și cm o parte din noi spune: „Uită-te și la mine! Am rămas acolo.”
Asta nu înseamnă că ești „prea sensibil” sau „exagerezi”. Înseamnă că ești om și că sistemul tău nervos face ceea ce știe mai bine: te protejează. Dar când reacția e disproporționată față de stimul, e un semn că acolo există o poveste mai veche, nevindecată.
De aceea, lucrul cu emoțiile e important. Pentru că, atunci când înveți să recunoști ce simți, să înțelegi de ce reacționezi într-un anumit fel, capeți libertatea de a răspunde conștient — și nu de a reacționa automat, din rană.
🌱 Dacă simți că ai ajuns într-un punct în care vrei să explorezi ce se află în spatele reacțiilor tale, putem discuta într-un cadru sigur, empatic și profesionist.
Poți face o programare pentru o ședință individuală sau de cuplu pe 𝐭𝐞𝐫𝐚𝐩𝐢𝐞-𝐜𝐮𝐩𝐥𝐮.𝐫𝐨. 💖

„𝐍𝐞 𝐦𝐚̂𝐧𝐜𝐚̆𝐦 𝐞𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞” – 𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐜𝐫𝐞𝐢𝐞𝐫𝐮𝐥 𝐧𝐞 𝐜𝐞𝐫𝐞 𝐦𝐚̂𝐧𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐚𝐬𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐦𝐨𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐬𝐭𝐫𝐞𝐬?Săptămâna asta, două persoane no...
12/02/2025

„𝐍𝐞 𝐦𝐚̂𝐧𝐜𝐚̆𝐦 𝐞𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞” – 𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐜𝐫𝐞𝐢𝐞𝐫𝐮𝐥 𝐧𝐞 𝐜𝐞𝐫𝐞 𝐦𝐚̂𝐧𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐚𝐬𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐦𝐨𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐬𝐭𝐫𝐞𝐬?

Săptămâna asta, două persoane noi au venit în terapie plângându-se de mâncatul compulsiv. Le ascultam poveștile și îmi am amintit că și eu foloseam acest mecanism în trecut. Știu pe pielea mea cm e să te trezești după o seară de „răsfăț” cu un mix de vinovăție, rușine și promisiuni că „de mâine gata”. Dar mâine venea cu și mai mult stres… și ciclul continua.

A. a venit la terapie extenuată, frustrată si foarte furioasă pe ea: „În fiecare seară, după o zi grea, simt că nu mă pot opri din mâncat. Nu mi-e foame, dar parcă am nevoie de asta ca să mă liniștesc. Nu mă mai suport!”

𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐧𝐞 𝐦𝐚̂𝐧𝐜𝐚̆𝐦 𝐞𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞?
Mâncarea nu e doar combustibil pentru corp, ci și o sursă rapidă de alinare emoțională. Atunci când suntem stresați, triști, singuri sau copleșiți, creierul nostru caută soluții rapide pentru a ne face să ne simțim mai bine. Zahărul și grăsimile oferă o senzație rapidă de confort și relaxare, deoarece activează sistemele de recompensă ale creierului. Pe moment, avem impresia că „𝑡𝑜𝑡𝑢𝑙 𝑒 𝑖̂𝑛 𝑟𝑒𝑔𝑢𝑙𝑎̆”, dar efectul este de scurtă durată, iar nevoia emoțională rămâne nesatisfăcută.

De fapt, în spatele mâncatului emoțional stau nevoi neîmplinite:
🔹 𝐍𝐞𝐯𝐨𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐟𝐨𝐫𝐭 𝐬̦𝐢 𝐬𝐢𝐠𝐮𝐫𝐚𝐧𝐭̦𝐚̆ – mâncarea oferă o senzație de „𝑖̂𝑚𝑏𝑟𝑎̆𝑡̦𝑖𝑠̦𝑎𝑟𝑒” emoțională.
🔹 𝐍𝐞𝐯𝐨𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐨𝐥 – când viața pare haotică, mâncarea devine ceva la îndemână și predictibil.
🔹 𝐍𝐞𝐯𝐨𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐠𝐥𝐚𝐫𝐞 𝐞𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆ – ne „𝑎𝑛𝑒𝑠𝑡𝑒𝑧𝑖𝑒𝑚” disconfortul interior cu ceva plăcut și accesibil.

𝐏𝐫𝐨𝐛𝐥𝐞𝐦𝐚? Creierul nostru a învățat că mâncarea oferă alinare rapidă, așa că, în momentele de stres sau epuizare, ne îndrumă spre frigider ca soluție automată. În loc să gestionăm emoțiile direct, ajungem să le „acoperim” cu gustul și textura alimentelor care ne oferă confort temporar.

𝐄𝐱𝐢𝐬𝐭𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐚𝐥𝐭𝐞 𝐬𝐨𝐥𝐮𝐭̦𝐢𝐢! 🔥
Nu trebuie să rămâi blocat în acest cerc vicios. În terapie, putem găsi împreună alternative mai sănătoase pentru a gestiona stresul și emoțiile grele. Poate că nu poți controla valul de emoții, dar poți învăța să navighezi printre acele emoții fără să mai găsești mâncarea ca fiind unicul colac de salvare. ❤️

𝐒̦𝐭𝐢𝐚𝐢 𝐜𝐚̆…? 🤔Creierul nostru urăște 𝐢𝐧𝐜𝐞𝐫𝐭𝐢𝐭𝐮𝐝𝐢𝐧𝐞𝐚. De fiecare dată când nu are suficiente informații, preferă să compl...
05/02/2025

𝐒̦𝐭𝐢𝐚𝐢 𝐜𝐚̆…? 🤔
Creierul nostru urăște 𝐢𝐧𝐜𝐞𝐫𝐭𝐢𝐭𝐮𝐝𝐢𝐧𝐞𝐚. De fiecare dată când nu are suficiente informații, preferă să completeze golurile rapid, chiar și cu date inexacte, decât să tolereze anxietatea de a nu ști. Așa apar presupunerile – poveștile pe care ni le spunem despre ceilalți pentru a ne simți în siguranță.
𝐏𝐫𝐞𝐬𝐮𝐩𝐮𝐧𝐞𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐦𝐞𝐜𝐚𝐧𝐢𝐬𝐦𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐩𝐚̆𝐫𝐚𝐫𝐞. Mintea noastră procesează zilnic o cantitate uriașă de informații, iar pentru a nu fi copleșită, creierul grupează, simplifică și trage concluzii pe baza experiențelor trecute și a tiparelor deja învățate. Acest proces ne ajută să reacționăm rapid, dar vine cu un cost: riscăm să confundăm interpretările noastre cu realitatea.
De-a lungul timpului, mulți oameni au crezut că îi cunosc pe alții doar bazându-se pe presupuneri. „Știu ce gândește, nici nu trebuie să-mi spună!” sau „Îți dai seama din prima ce fel de om e” – sunt fraze pe care le auzim des. Dar adevărul este că, atunci când facem astfel de presupuneri, nu cunoaștem cu adevărat pe cineva, ci doar proiecțiile noastre despre acea persoană.
Mai mult, ca orice mecanism de apărare, presupunerile pot deveni un cerc vicios. Dacă ne temem de respingere, putem interpreta orice gest neutru ca pe o confirmare că cineva ne evită. Dacă ne așteptăm să fim criticați, vom percepe orice observație ca un atac. În plus, presupunerile noastre pot influența comportamentul celorlalți – dacă presupunem că cineva ne este ostil, vom acționa defensiv, ceea ce poate face cealaltă persoană să devină, la rândul ei, defensivă.
Așadar, cm scăpăm din capcana presupunerilor? Prin curiozitate și clarificare. În loc să presupunem, putem întreba. În loc să tragem concluzii rapide, putem asculta. 𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐚̆ 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐞 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐦𝐚𝐢 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐥𝐞𝐱𝐚̆ 𝐝𝐞𝐜𝐚̂𝐭 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬̦𝐭𝐢𝐥𝐞 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐢 𝐥𝐞 𝐬𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐜𝐫𝐞𝐢𝐞𝐫𝐮𝐥 𝐧𝐨𝐬𝐭𝐫𝐮. 💡

Address

Strada Ion Bãiulescu Nr 52, Sector 5
Bucharest
050221

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Cristina Tamaș - Cabinet psihoterapie individuală și de cuplu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Cristina Tamaș - Cabinet psihoterapie individuală și de cuplu:

Shortcuts

Share

Category