Cabinet Individual de Psihologie Radu Nicoleta

07/05/2026

Mai este considerată, de prin 1948 spune wikipedia, Mental health awareness month, o evidențiere a nevoii de a (ne) îngriji de sănătatea noastră psihică. Cartea Aici odihnețte amarul, Cynthia Fleury e o sursă de clarificări.

”CYNTHIA FLEURY: Tema îngrijirii [care] este aici esențială, cu condiția să nu o reducem la o compasiune superficială sau la un simplu discurs binevoitor. A avea grijă înseamnă în primul rând a susține condițiile de transformare a afectelor, a permite subiectului să nu rămână prizonier a ceea ce trăiește. Acest lucru este valabil pentru sine, pentru ceilalți, dar și pentru instituții. O societate care are grijă este o societate care permite indivizilor să nu se prăbușească în resentiment, oferindu-le spații de recunoaștere, de simbolizare, de responsabilitate. Îngrijirea [care], din această perspectivă, este o practică exigentă, care vizează menținerea deschisă a acestei posibilități de trecere: a face în așa fel încât amărăciunea să nu se cristalizeze, ci să devină un principiu de creștere a sinelui, iar nu de retragere.”

Textul colegei mele, pe care îl recomand, pune accent pe „amărăciunea” care ”ține de o experiență individuală și condiții colective – sociale, politice sau instituționale”, care iată, în mediul social românesc devine din ce în ce mai amară. Cînd devine amărăciunea resentimentul care definește profund societatea noastră? Cartea Aici odihnețte amarul, Cynthia Fleury e o sursă de clarificări.

”CYNTHIA FLEURY: Amărăciunea este în același timp profund individuală și indisolubil legată de colectiv. Ea își are rădăcinile în experiența intimă – cea a pierderii, a separării, a insatisfacției – dar este, de asemenea, modelată de condițiile sociale și politice. Atunci când instituțiile eșuează în a structura lumea comună, când inegalitățile, umilințele sau neajustările se multiplică, acestea reînvie și amplifică această amărăciune. Există, așadar, o circulație constantă între psihic și politic, în sensul că mediul sau condițiile socio-politice și economice pot fi alibiul perfect pentru a permite pulsiunii resentimentare să se desfășoare pe deplin.”

Filmul Father Mother Sister Brother, a doua recomandare, pune accentul pe experiența amară și deformatoare din mediul de creștere. (trailer aici: https://youtu.be/4QQPBo-MaKM?si=foj5cu3ZgUJ6aQCV)

”CYNTHIA FLEURY: Din punct de vedere psihanalitic nu înțeleg amărăciunea ca pe un simplu afect neelaborat sau ca pe o fixaţie traumatică. Ea poate, desigur, să fie legată de o rană inițială, de o fractură psihică, dar rămâne o emoție care poate fi traversată, transformată. Ceea ce distinge amărăciunea de resentiment este faptul că amărăciunea poate fi încă sublimată, deplasată, elaborată. Ea încă nu este închisă în ruminație. Rămâne un conţinut psihic deschis, susceptibil de a deveni creație, elaborare, ba chiar înțelegere.”

Postarea aceasta are menirea să arate că, între cele două medii există un spațiu de tranziție și de explorare care e uneori umbrit/ ascuns/ orbit de amărăciune și care, dacă e pus în lumină, desprins din suprapuneri, eliberat de constrîngeri, devine un spațiu în care reziliența, toleranța și adaptarea la viață se împletesc și ne ajută să trăim lumea, cu toate limitările, durerile și separările ce o însoțesc.

https://cafegradiva.ro/2026/05/psihanalista-cynthia-fleury-resentiment.html?fbclid=IwY2xjawRpRfRleHRuA2FlbQIxMABicmlkETBabUVUUFhKWUs0VzBnT2VXc3J0YwZhcHBfaWQQMjIyMDM5MTc4ODIwMDg5MgABHsvdtzaqtxq0IS6njopTT7B0PDZULMMWY-kCMM5LhgvXVy7jUIi2Dq37usAH_aem__ZkQlBluPNtOyUe5vcrCDA

Psihanalista Cynthia Fleury şi-a lansat la Bucureşti cartea Aici odihneşte amarul. Citiţi interviul realizat de Cafe Gradiva despre temele cărţii.

06/05/2026

Împreună cu IARPP și formatorul Daniela Luca, PhD într-o nouă experiență de cunoaștere și pregătire. Seminarul Suferințele tatlui, elemente de psihopatologie.

Acesta este un proiect drag mie, mă bucur că se întîmplă.

21 iunie, online via zoom, 11:30 - 14:30.

Înscrieri: https://iarpp.ro/suferintele-tatalui-elemente-de-psihopatologie-psihanalitica-a-paternitatii/

Deschidem înscrierile pentru seminarul de formare continuă Suferințele tatălui din 21 iunie 2026, online via zoom, alături de Daniela Luca, PhD, psihanalist, formator și supervizor SRP. Link-ul aici: https://iarpp.ro/suferintele-tatalui-elemente-de.../

Seminarul se adresează tuturor psihoterapeuților care lucrează cu persoane adulte sau copii de orice vîrstă.

”Paternitatea, considerată ca eveniment de viață, ca o profundă și dificilă transformare psihică și relațională, poate declanșa în bărbatul ce devine tată, o stare patologică, nașterea copilului fiind deci comparabilă cu un traumatism. „Patologia paternă” este oare o reacție pasageră, o apărare a Eului împotriva crizei psihice în care se află tatăl? Dat fiind că paternitatea produce o transformare identificatorie și obiectală, o bulversare pulsională, o reactivare a conflictelor timpurii, am putea afirma că stările psihopatologice paterne reprezintă ecoul actual al stărilor și conflictelor arhaice infantile și al complexului oedipian încă nerezolvat.”
Acest seminar e gîndit ca o lansare a temei paternității ce va fi dezvoltată într-o serie de seminarii în pregătire pentru 2027.

06/05/2026

Mă bucur că am reușit să duc la bun sfîrșit acest proiect. Cartea e deja în librării și pe site. Mă voi lăsa cuprinsă de contribuțiilor colegilor, co-autori, pe care îi voi citi cu curiozitate.

Alături de colegi din Asociația Insight, profesori și coordonatorul și inițiatorul acestui proiect, Simona Reghintovschi, ne-am întîlnit pe 27 februarie la Verona - Cărturești să discutăm pe marginea acestei cărți proaspăt apărută la Editura Trei.

”Basmul ca narativ despre creștere și maturizare”, pe fondul basmului Cele 12 fete de împărat, P. Ispirescu, este contribuția mea la perspectiva psihanalitică asupra basmului românesc.

Cultura populară, mult dinaintea poveștilor moderne, a văzut basmul ca un instrument viu de subiectivare a omului, făcînd ființarea mai tolerabilă.

Pentru studiu și lectură o găsiți aici: https://www.edituratrei.ro/carte/a-fost-odata-ca-niciodata/14489/?fbclid=IwY2xjawRoIh5leHRuA2FlbQIxMQBzcnRjBmFwcF9pZBAyMjIwMzkxNzg4MjAwODkyAAEeIGreqRXpd970xpTUCmethfH6xMjCeCQ8jQgvHF3jqeia8iGA9iiEZ_QMeFc_aem_xb0NOgNCyuvksyx_6lJrIA

Basmele românești reprezintă o constantă a copilăriei fiecăruia dintre noi. Ce copil nu a…

27/11/2025

Despre memorie, creier și celula umană.

17/09/2025

În 16 septembrie (2025) documentarul TATA a fost lansat în cinematografe. A rulat la Union, pe Ion Cîmpineanu. Cei de la scena9.ro au realizat o foarte frumoasă analiză, pe care o găsiți aici: https://www.scena9.ro/article/interviu-documentar-tata-lina-vdovii-radu-ciorniciuc

Documentarul este filmat în Italia, Republica Moldova şi România pe parcusul a 6 ani. Redă intimitatea unei relații tată – fiică, unde fiica este regizoarea însăși, iar tatăl o figură înstrăinată care îi cere ajutorul pentru a vorbi despre abuz, violență și traume. Istoria pornește din suferința prezentă a tatălui și descoperă un tipar transgenerațional de violență domestică.

Relevanța acestui demers este susținută de curentul social care străbate lumea fizică și virtuală, în prezent, și care șochează prin violență, nesiguranță, frică, abuz, agresivitate, furie.

Pentru ședințe și consiliere: https://nicoletaradu.ro/contact/

Un interviu cu documentariștii Lina Vdovîi și Radu Ciorniciuc despre noul lor film, „Tata”, o explorare intimă a relației dintre o fiică – regizoarea însăşi – pe cale să devină mamă, ce caută să se vindece de suferințele trecutului, și un tată înstrăinat.

26/08/2025

Episodul 1 - chatgpt, varianta gratuită

În ultimele luni am luat contact cu diferite știri, locale și internaționale, prin care aflam că unii oameni apelează la AI pentru a primi asistență psihologică pentru anumite situații cu care se confruntă. Un fel de psiholog sau psihoterapeut, AI crează un spațiu în care acești oameni își exprimă dificultățile și trăirile grele și caută soluții.

Vorbesc de cazul Jacob Irwin, care a dezvoltat o tulburare maniacală severă, pe un fond psihic destul de fragil – relatat de ZF (vedeți comentariu) și de cazul redat de The Atlantic (idem) în care un tînar a fost încurajat și pregătit cu instrucțiuni clare date de AI
să-și taie venele, alături de alte forme de auto-mutilare. A mai fost un caz, cu final nefericit, sinucidere, a cărui înregistrare jurnalistică am pierdut-o.
Într-o discuție am aflat despre o altă persoană, care, suferind după a doua despărțire la rînd, a renunțat la psihoterapeut, căci AI era o soluție mai bună, nu știu după ce criterii, căci nu discutam direct cu persoana în cauză.

Am întrebat chatgpt de ce crede că s-au întîmplat aceste cazuri. Răspunsul, așa cm se vede din capturi, vă las pe voi să trageți concluzii. ”AI is not designed to treat mental condition” pare să fie relevant.

Inițial m-a bucurat: ” It’s important to remember that AI tools are designed to assist, not replace, trained mental health professionals. If someone is experiencing severe mental distress or thoughts of self-harm or su***de, it is crucial to seek help from qualified mental health providers or contact emergency services immediately.” Totuși, încercînd să clarific cu AI de ce se întîmplă și cm putem evita astfel de situații, conversația s-a repetat cu aceeași frază, parcă discutam cu cineva care făcea copy-paste la un răspuns.

În plus, m-a surprins că a declarat că nu e familiar cu un caz larg mediatizat. Apoi, conversația s-a încheiat, spunîndu-mi că versiunea gratuită nu permite continuarea și că trebuie să mă abonez. De unde și întrebarea mea: de ce un om alege să plătească un AI pentru a-și rezolva o problemă medicală sau psihică și nu un psihoterapeut? Căci, nu, nu e mai ieftin. Și nici mai hrănitor și stimulant mental spre însănătoțire. Însă, i-am dat altă temă, să verific dacă chiar trebuie să plătesc și mi-a răspuns, chiar pe larg.

Deci, trebuie să plătesc doar cînd discutăm o temă incomodă? Cam la fel e și în terapie!

21/05/2025

Seria de proiecte cu repetiția anuală a fost de data aceasta un workshop pentru studenții facultății de medicină veterinară, dedicat riscurilor în plan psihic ale meseriei. Prevenția și igiena psihică, două instrumente pentru o sănătate mentală bună.

19/09/2024

Capacitatea de a confrunta situații, persoane sau propriile probleme ține de istoricul de creștere și dezvoltare emoțională. Anume, primele relații cu cei din jur sunt cele care dau formă și conținut felului în care vom aborda viața. Aici vorbim despre relații de muncă, însă acestea sunt determinate de profilul personal și întărite de acțiunile curente din viața personală de zi cu zi.

Psihoterapia, în mod special psihanaliza, e o metodă de dialog care aduce la lumină funcțiile pre-reflective ale minții (psihicului uman) și le transformă în abilități cognitiv-emoționale reflective, dezvoltînd conștientizarea de sine.

Mai jos, cîteva detalii suplimentare, utile în această perioadă:
Manifestarea la nivel subtil:
”Developmentally, recurring patterns of emotional interaction within the child-caregiver system give rise to principles (thematic patterns, meaning-structures, cognitive-emotional schemas) that shape subsequent emotional experiences, especially experiences of significant relationships. ”
Manifestarea automată/ mecanică:
”Ordinarily, we just experience our experiences; we do not reflect on the principles or meanings that shape them. ”
Manifestarea în planul real al vieții:
”These organizing principles show up in virtually every significant aspect of a person’s life—in one’s recurring relationship patterns, vocational choices, political commitments, interests, creative activity, fantasies, dreams, and emotional disturbances.”

Articolul lui Robert Stolorow în detaliu aici: https://www.psychologytoday.com/us/blog/rethinking-mental-health/201602/robert-stolorow-emotional-trauma-and-psychoanalysis?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTEAAR30g_Spv_b4yRHfwstBo95CnrxYiO9BlZEMuT-X7tXwmVt2HkR3k0j14zk_aem_imxWhAqLDpgQ3k_vv_ZEOQ

the future of mental health interview series continues with Robert Stolorow on emotional trauma and psychoanalysis