05/08/2026
Aud această frază în cabinet zilnic: “Nu îmi dați statine, nu vreau să îmi distrug ficatul”. Colega mea, Dr. Anca Tau, explică impecabil de ce acest mit este atât de rezistent - și ce spun de fapt ghidurile. Ce vreau să rețineți: statinele pot fi folosite în siguranță chiar și la pacienții cu steatoză hepatică (ficatul gras metabolic) - exact cei care se tem cel mai tare de ele.
Si astazi am auzit din nou aceeasi poveste… “Doamna doctor, nu iau statine. Mi-e frica sa nu imi distruga ficatul.”
Am ramas cateva secunde in tacere. Nu pentru ca intrebarea m-ar fi surprins. Ci pentru ca mi-am dat seama ca, uneori, cea mai dificila lupta din medicina nu este cu boala. Este cu povestile despre boala…
Exista o ciudatenie a mintii umane: o idee repetata suficient de des capata reputatia unui adevar. Nu pentru ca este adevarata, ci pentru ca ne-am obisnuit cu ea. Povestea cu “statinele distrug ficatul” este unul dintre cele mai bune exemple.
Realitatea este mult mai putin spectaculoasa. Da, statinele pot determina uneori o crestere usoara si tranzitorie a transaminazelor, mai ales la inceputul tratamentului. In schimb, afectarea hepatica severa este extrem de rara. Atat de rara, incat ghidurile ESC si AHA/ACC nu mai recomanda monitorizarea periodica de rutina a testelor hepatice la pacientii fara simptome sau fara boala hepatica activa. Se recomanda evaluarea inainte de initierea tratamentului, iar ulterior analize doar daca exista motive clinice.
Dar partea cea mai interesanta abia acum urmeaza.
In timp ce multi oameni evita statinele de teama sa nu isi afecteze ficatul, ghidurile actuale spun ca ele pot fi administrate chiar si pacientilor cu boala hepatica cronica stabila, inclusiv cu ficat gras metabolic (MASLD), iar la pacientii cu ciroza compensata, atunci cand exista o indicatie cardiovasculara clara, beneficiile depasesc de cele mai multe ori riscurile.
Mie mi se pare fascinant… Noi continuam sa ne temem de un medicament chiar si in situatii in care dovezile spun ca el poate fi folosit.
Si aici apare un paradox pe care il vad aproape zilnic. Protejam, uneori obsesiv, un organ despre care ne temem… si uitam sa il protejam pe cel care continua sa fie principala cauza de deces.
Ne sperie un efect advers exceptional. Dar un LDL crescut nu ne mai sperie…
Poate ca aceasta este una dintre cele mai mari provocari ale medicinei moderne. Am transformat concepte stiintifice complexe in sloganuri usor de retinut.
“Statinele distrug ficatul.”
Trei cuvinte.
Usor de memorat.
Greu de demontat.
Si poate ca cea mai dificila parte a meseriei de medic nu este sa prescrii un tratament. Ci sa ai curajul sa spui, atunci cand dovezile o cer, ca un lucru pe care l-am crezut ani de zile nu mai este adevarat.
Stiinta are un mare avantaj fata de convingeri. Nu se teme sa spuna: “Am invatat ceva nou.”
Poate ca si noi ar trebui sa avem, din cand in cand, acelasi curaj.
❤️Aceasta postare are scop informativ si educativ. Nu inlocuieste consultul medical si nu reprezinta recomandari individuale de tratament.
© Dr. Anca Tau- medic
Primar cardiologie
Acest material reprezinta continut original.