23/07/2026
BETONAȚI ȘI DEFRIȘAȚI... PÂNĂ CÂND?
Am urmărit cu profundă îngrijorare imaginile venite din Praid și, mai recent, din Bușteni. În doar câteva ore, locuințe au fost distruse, drumuri și poduri au cedat, iar oameni care au muncit o viață întreagă și-au văzut agoniseala înghițită de ape.
Primul impuls este să spunem că natura este vinovată. Avem însă datoria să ne întrebăm, cu luciditate: cât reprezintă forța naturii și cât reprezintă consecința propriilor noastre decizii?
În ce altă țară europeană se mai betonează excesiv albiile râurilor, se construiește până la limita cursurilor de apă și se defrișează versanți întregi, acceptându-se riscul unor asemenea consecințe?
De zeci de ani, îngustăm albiile râurilor, acoperim pământul cu beton și asfalt, reducem suprafețele împădurite și modificăm echilibrul natural al peisajului. Atunci când pădurea dispare și solul își pierde capacitatea de a absorbi apa, fiecare ploaie torențială se poate transforma într-o viitură cu efecte devastatoare.
Schimbările climatice sunt o realitate. Dimensiunea dezastrului depinde însă și de felul în care administrăm teritoriul. Natura poate amplifica fenomenele extreme. Omul le poate limita sau, dimpotrivă, le poate agrava.
Praid și Bușteni nu reprezintă simple tragedii locale. Ele sunt avertismente pentru întreaga Românie. Ce va urma?
De aceea trebuie să spunem răspicat:
• Opriți defrișările! Demarați urgent programe reale de împădurire, nu doar promisiuni și imagini de televiziune!
• Protejați pădurile României!
• Respectați cursurile naturale ale râurilor!
• Limitați betonarea excesivă a terenurilor și a malurilor!
• Construiți cu responsabilitate, pe baze științifice și cu respect față de natură!
O societate modernă se definește prin înțelepciunea de a conviețui cu natura, de a-i respecta legile și de a înțelege că adevăratul progres nu poate exista în absența echilibrului dintre dezvoltare și mediul înconjurător.
Astăzi vorbim despre Praid și Bușteni. Mâine poate fi orice alt oraș, orice alt sat. Poate fi oricare dintre noi.