22/09/2026
Moment scurt de psihoeducatie.
Am plecat de la cabinet….sunt in metrou, ma duc acasa. In metrou urca o doamna….vizibil tulburata….vorbeste singura, vorbeste tare, dintr-un punct tipa, se cearta cu cineva (probabil cu fantomele din trecutul ei)….este clar o doamna cu o tulburare psihica….poate fara medicatie, poate cu o medicatie care pur si simplu nu mai functioneaza…oricum decompensata vizibil….😞
M-am intristat si am inceput sa ma uit la ceilalti oameni….mereu sunt atenta la oameni, la reactiile lor (probabil defect profesional)….majoritatea oamenilor cu reactii sanatoase (zic eu), priviri pline de compasiune, dar NU indreptate catre dansa insistent…. umanitate si respect asta am vazut si simtit.
Totusi…..nu am putut sa nu observ in vagon si vreo 3-4 oameni care radeau, oameni carora ceva din interiorul lor le-a spus ca e potrivit sa rada…sau ceva din interior nu i-a oprit sa o faca.
Doua lucruri vreau sa spun.
1. M-am bucurat tare sa vad si reactii firesti, sanatoase, sa vad ca exista atat de multi oameni ce nu judeca, ce nu se uita ciudat, oameni ce nu rad si nu fac misto.
2. Pentru cei carora va vine sa radeti…va invit sa va opriti 1 minut si sa va intrebati ce se intampla in interiorul vostru?
Ce va face sa radeti? Ce simtiti? Ce pare simte omul din fata voastra? Ce altceva ati putea face voi?
Va invit la compasiune, respect, grija, empatie si umanitate pentru ceilalti (si pentru voi).🙏
Nimeni nu alege sa sufere de o tulburare psihica….cum nimeni nu alege sa sufere de cancer, nimeni nu alege sa sufere de o problema cardiaca si de nicio alta patologie fizica…nimeni nu alege….
Fiti blanzi si umani! Fiecare om are lupta lui de dus….
🙏