27/05/2026
Astăzi este Ziua Psihologului.
Scriu câteva cuvinte despre omul din spatele psihologului.
Omul căruia i se încredințează secrete și care trebuie să fie un profesionist etic, cu coloană vertebrală. Care nu are voie sub nicio formă să se folosească de puterea profesională pentru a face rău. Care trebuie să-și învingă proprii demoni, să-și lucreze propriile umbre, să-și facă formările, supervizările, terapiile personale, cursurile, pentru a fi competent și uman în fața clienților săi.
Omul care e martor la suferința umanității în forma ei cea mai fragilă și intimă, care uneori află povești de neimaginat (viața bate filmul, chiar și pe cele horror), dar care poate sta să asculte cu blândețe și să susțină vindecarea, regăsirea, reinventarea și transformarea clienților săi.
Omul care nu suportă când este întrebat ce sfaturi ar da în „situația X”, când se găsește la un suc cu prietenii. Omul căruia i se spune câteodată „nu-mi vine să cred că tu plângi sau că nu ai viața toată în ordine” sau „tocmai datorită pregătirii tale ar trebui să înțelegi de ce face asta și să-l accepți așa cm e”.
Omul care și el trece prin despărțiri, mutări, pierderi, schimbări de toate felurile, care a învățat sau învață cm să pună limite sănătoase în relațiile cu familia sau cu prietenii.
Om care uneori se simte singur, neglijat, trist, neînțeles sau prea puțin ascultat. Om care e discret și ține multe pentru el. Om care nu vrea să fie folosit pe post de psiholog în relații, om care poate simți furie, tristețe, neliniște, teamă, anxietate, revoltă, disperare, eșec, deznădejde, care poate greși și învăța din greșeli. Om care nu e înger, nu e zeu, nu e chintesența moralității, dar care merge la terapie și se tratează dacă îl doare ceva.
Omul care nu uită că este și el în primul rând om, iar mai apoi psiholog.
De asta un terapeut uman nu poate fi înlocuit niciodată cu un terapeut AI.
La mulți ani umani și imperfecți, dragi colegi!