17/09/2026
Cine are nevoie de TERAPIE când există pasta de coarne? 😂
Am descoperit astăzi că prepararea pastei de coarne poate fi un înlocuitor aproape perfect pentru o ședință de psihoterapie.
Terapie sistemică:
Durează atât de mult să scoți sâmburii, încât ai timp să-ți analizezi toate neamurile până la a treia generație. Ajungi să înțelegi dinamici familiale, alianțe, triangulări și, la un moment dat, să te gândești serios că poate ar fi cazul să te împaci cu mama/soacra/bunica… doar ca să vină să te ajute să termini mai repede. 😂
Terapie individuală:
În tot acest proces de preparare îți gestionezi foarte bine emoțiile, îți tolerezi frustrarea, îți exersezi răbdarea și îți reglezi sistemul nervos printr-un ritual repetitiv de: sâmbure- oftat- încă un sâmbure - „NU SE POATE” - și totuși continui .
La final, când te uiți la pasta din oală și apoi la borcanele pline, îți crește și încrederea în propriile forțe: „Dacă am reușit să scot toți sâmburii ăștia, pot să fac orice.” 😂
Și, sincer, pentru clienții mei de azi, faptul că am făcut pasta de coarne este chiar un avantaj. În timp ce mă luptam cu fiecare sâmbure, am avut timp berechet să dezbat în minte fiecare ședință, să întorc situațiile pe toate părțile și să-mi pun întrebări existențiale de tipul:
„Oare aici am intervenit bine?”
„Dar dacă…?”
„Și de ce mi-a spus asta tocmai acum?”
„Câți sâmburi mai am?!” 😅
Așadar, dragi clienți, să știți că dacă par foarte prezentă și profund conectată la ședințele de azi… pasta de coarne a lucrat deja în folosul vostru. 😂
P.S. Totuși, recomandarea oficială rămâne terapia. Pasta de coarne o păstrăm pentru fructe, frustrări și crize existențiale ocazionale. Și oricum coarnele se coc doar acum în septembrie. Ne mai auzim in noiembrie la măceșe;).