Psihoterapeut Ioana Vîlcu

Psihoterapeut Ioana Vîlcu Psihoterapeut&Psiholog clinician

14/08/2026

DINCOLO DE SIMPTOM
EP. 3 | Jane Fonda

Uneori, suferința arată bine.
Arată ca un corp fit.
Ca disciplină.
Ca succes.
Ca ambiție.
Ca o femeie care pare că are totul sub control.
Și tocmai de aceea poate trece atât de ușor neobservată.

Jane Fonda a fost, pentru milioane de oameni, imaginea frumuseții și a unui corp perfect. În același timp, s-a luptat cu bulimia timp de aproape 35 de ani.
Pentru că ceea ce vedem la exterior nu ne spune întotdeauna ce se întâmplă în interior.

Pentru că, dincolo de simptom, există întotdeauna o poveste.

Rămâi aici pentru următoarele episoade. 🤍

***Acest episod se bazează pe declarațiile publice ale persoanei și pe informații documentate.
Nu este o analiză psihologică sau un diagnostic retrospectiv.

12/08/2026

Știu. Psihoterapia e scumpă. Și da, cred că sănătatea mintală ar trebui să fie accesibilă tuturor, indiferent de venit.

Nu voi vorbi aici despre de ce costă terapia atât, despre costurile formării unui psihoterapeut sau despre cm ar trebui să arate, în general, accesibilitatea serviciilor de sănătate mintală.

Nu există o sumă „corectă” pe care să o investești în terapie.
Există suma pe care o poți susține fără ca terapia să devină încă o sursă de presiune în viața ta.

Psihoterapia nu înseamnă doar cât costă o ședință, ci și cât de sustenabil este pentru tine întregul proces.
Iar dacă alegi un terapeut pe care ți-l permiți doar pentru două-trei ședințe, s-ar putea ca, de fapt, să nu fie o opțiune accesibilă pentru tine.

În video îți arăt cm m-aș uita eu la lucrul ăsta.

Ieri, fiul meu m-a învățat cm să-ți faci prieteni.Cu două ore înainte, cunoscusem pe plajă o familie. Tudor se împriete...
10/08/2026

Ieri, fiul meu m-a învățat cm să-ți faci prieteni.

Cu două ore înainte, cunoscusem pe plajă o familie. Tudor se împrietenise deja cu fetița lor, pescuiseră împreună scoici și crabi, iar la un moment dat au hotărât că ar fi fain să mergem cu toții la restaurant.
Și am mers.

Pentru un introvert cu anxietate socială, ca mine, nu e chiar puțin lucru să mergi la cină cu niște oameni pe care i-ai cunoscut cu două ore înainte.
La restaurant, Tudor și-a mai făcut un prieten.
M-a împins să-i cer numărul mamei ca ei să se mai vadă în București.

Așa că l-am întrebat:
„Cum reușești să-ți faci prieteni atât de repede? Învață-mă și pe mine.”
Mi-a răspuns foarte simplu:
„Eu sunt Tudor. Îmi place să arunc cu pietre în mare și să mă cațăr. Vrei să fim prieteni?”
Și apoi mi-a explicat:
„Cu unii doar vorbesc, cu alții devin prieten. Și e ok.”
Atât.

Și m-am gândit cât de mult mi-ar plăcea să putem face și noi, adulții, asta.
Să merg la cineva și să spun:
„Eu sunt Ioana. Îmi plac pisicile, discuțiile faine și oamenii cu care pot să râd. Vrei să bem o cafea împreună?”

Fără să mă gândesc prea mult dacă e ciudat.
Fără să încerc să-mi dau seama dinainte dacă mă va plăcea.
Fără să transform un posibil „nu” într-o judecată despre mine.
Și am hotărât să lucrez la asta.

După aproape toată viața în care anxietatea socială m-a făcut să mă retrag, să evit și să mă gândesc prea mult înainte să merg spre oameni, am decis să fac lucrurile puțin diferit.
Să mă expun.
Să merg spre oameni.
Să inițiez.
Să accept și posibilitatea unui „nu”.

Pentru că poate că un „nu” înseamnă doar „nu”.
Iar un „da” poate fi începutul unei conexiuni foarte frumoase.
Avem mai multe de învățat de la copii decât credem.

Eu încă învăț să merg spre oameni cu frica de o mână și cu curajul de cealaltă. 🤍

07/08/2026

Poate fi greu să deschizi conversația. Poate ți-e teamă să nu rănești, să nu se închidă sau să nu spui „ceva greșit”.
Dar tăcerea nu este soluția.

Iată lucruri care pot face conversația mai sigură:

1. Nu ignora schimbările.
Retragerea, preocuparea tot mai mare pentru mâncare sau corp, schimbările în comportamentul alimentar sau în relația cu mișcarea pot fi semnale care merită luate în serios.

2. Vorbește cu ea și exprimă-ți îngrijorarea pentru ea.
Pentru sănătatea și starea ei, nu pentru felul în care arată.

3. Nu începe cu greutatea, corpul sau mâncarea.
Chiar dacă acestea sunt lucrurile pe care le observi, nu înseamnă că ele sunt și locul de unde trebuie începută conversația.

4. Începe cu relația. Începe cu conectarea.

5. Nu presupune ce simte sau ce i se întâmplă.
În loc să presupui sau să pui un diagnostic, fă-i loc să îți spună ea ce trăiește. 

6. Oferă-i sprijinul tău.
Inclusiv pentru a căuta și accesa ajutor specializat, ori pur și simplu, să fii alături de ea în procesul de a înțelege ce se întâmplă.

7. Nu tăcem. Nu ignorăm. Dar nici nu confruntăm.
Îngrijorarea poate fi exprimată cu blândețe, curiozitate și respect.

***Notă: Am folosit genul feminin pentru fluența textului, însă anorexia poate afecta persoane de orice gen.

06/08/2026

***Acest material nu este despre a diagnostica o persoană publică. Este despre cm vorbim atunci când credem că cineva ar putea suferi.

Folosesc discuțiile recente despre Ariana Grande nu pentru a analiza cazul ei, ci pentru a vorbi despre cm răspundem atunci când credem că vedem un posibil simptom la o persoană publică.

Poate că primul lucru pe care îl datorăm unui om despre care credem că suferă nu este un diagnostic. Ci compasiune.

Voi reveni în curând cu informații concrete despre cm poți aborda situația atunci când te temi că o persoană dragă se confruntă cu o tulburare de alimentație.

Am primit multe mesaje cu întrebări despre asta și cred că e important să vorbim mai mult despre cm putem fi alături de cineva fără să îl rușinăm, dar nici să ignorăm ceea ce vedem. 🤍

Rușinea are o regulă simplă: crește în tăcere.De aceea, atunci când ne este rușine, primul impuls este să ascundem. Să s...
04/08/2026

Rușinea are o regulă simplă: crește în tăcere.

De aceea, atunci când ne este rușine, primul impuls este să ascundem. Să spunem „nu e chiar atât de grav”, „o să treacă”, „mai bine nu află nimeni”.
Brené Brown, care a studiat rușinea și vulnerabilitatea timp de peste două decenii, vorbește despre un lucru esențial: rușinea are nevoie de secret, tăcere și judecată pentru a supraviețui.

În schimb, atunci când povestea noastră este întâmpinată cu empatie, nu cu critică, rușinea începe să-și piardă puterea.
Asta nu înseamnă că trebuie să le povestim tuturor prin ce trecem.
Înseamnă să găsim măcar un om sau un spațiu în care să putem spune:
“Mi-e greu.”
“Mi-e rușine.”
“Asta este povestea mea.”
Vindecarea nu apare pentru că cineva ne rezolvă problema.
Ci începe atunci când, pentru prima dată, nu mai suntem singuri cu ea.

Poate de aceea relația terapeutică poate fi atât de transformatoare. Nu pentru că terapeutul are toate răspunsurile, ci pentru că oferă un spațiu în care povestea poate fi spusă fără a fi întâmpinată cu rușine.
🤍 Uneori, primul pas spre vindecare nu este să te schimbi.
Este să îndrăznești să fii văzut.

Există o poveste despre tine pe care încă o porți în tăcere?
Nu trebuie să o scrii aici, dar sper să existe sau să găsești, un loc în care să o poți spune fără teamă și fāră rușine.

31/07/2026

DINCOLO DE SIMPTOM
EP. 2 | Taylor Swift

Ani la rând, Taylor Swift a crezut că este normal să-și judece corpul.

În Miss Americana, ea a vorbit despre cm fotografiile și comentariile din exterior au ajuns, în timp, să îi spună dacă arată „bine” sau „rău”, dacă ar trebui să mănânce sau nu și, mai ales, cm ar trebui să se simtă în propriul corp.

Când imaginea pe care o vezi în oglindă începe să fie dictată de felul în care ești privită de ceilalți, relația cu propriul corp poate deveni foarte ușor o relație de control, judecată și nesiguranță.

Pentru că, dincolo de simptom, există întotdeauna o poveste.

Rămâi aici pentru următoarele episoade. 🤍

***Acest episod se bazează pe declarațiile publice ale lui Taylor Swift, în special pe cele din documentarul Miss Americana.
Taylor Swift nu a declarat public că a primit un diagnostic de tulburare de alimentație. Reelul explorează relația descrisă de ea cu imaginea corporală și comportamentele alimentare, fără a formula un diagnostic.

30/07/2026

Nu toți oamenii cu anorexie sunt foarte slabi.

Greutatea corporală nu poate spune singură dacă cineva are sau nu o tulburare de alimentație.

În anorexia atipică, de exemplu, o persoană poate avea restricție alimentară, teamă intensă de îngrășare și o imagine corporală distorsionată, fără să fie subponderală.

De aceea, e important să privim dincolo de corp și dincolo de simptom.

Cu cât înțelegem mai bine, cu atât judecăm mai puțin. 🤍

În cabinet am cunoscut unii dintre cei mai faini oameni.Poate pentru că au avut curajul să se lase văzuți.Au venit cu vu...
28/07/2026

În cabinet am cunoscut unii dintre cei mai faini oameni.

Poate pentru că au avut curajul să se lase văzuți.
Au venit cu vulnerabilitate, cu autenticitate, fără măști.

Mă întreb cât de des ne ascundem în viața de zi cu zi de teama că nu vom fi acceptați sau plăcuți.

Pentru că atunci când ne ascundem cine suntem, nu evităm doar respingerea, pierdem și șansa de a atrage lângă noi oamenii care ne-ar plăcea exact pentru cine suntem.
Pierdem conexiunile reale.

Cred că oamenii devin cu adevărat frumoși în momentul în care nu mai încearcă să pară altcineva.
Iar în terapie am avut privilegiul să văd asta de nenumărate ori.

Mi-ar plăcea să avem mai des curajul să facem asta și în viața de zi cu zi.
Să ne lăsăm văzuți așa cm suntem.
Și să ne întâlnim unii cu alții în relații cu adevărat pline de sens.

28/07/2026

Știu. Știu. Nu vă place.

Ar fi mult mai ușor să ocolim durerea. Să o îngropăm în muncă, în mâncare, în sport, în control, în scroll, în orice ne face să nu o simțim.

Dar emoțiile pe care le evităm nu dispar. De cele mai multe ori, doar își schimbă forma.

Address

Strada Louis Blanc, Nr. 2 (Piața Victoriei)
Bucharest

Telephone

+40728087531

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Ioana Vîlcu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category