04/04/2025
Atunci când membrii familiei noastre au trăit traume imposibil de suportat sau au resimțit o vinovăție sau o durere copleșitoare, aceste sentimente pot deveni copleșitoare și pot depăși limitele capacității lor de a le gestiona sau înfrunta. Este o trăsătură a naturii umane: atunci când durerea devine prea intensă, oamenii au tendința să o evite. Însă, atunci când ne reprimăm emoțiile, fără să ne dăm seama, împiedicăm procesul de vindecare necesar, care ar putea duce la o eliberare naturală.
Uneori, durerea se adâncește și se ascunde adânc în interior până când găsește o cale de a se exprima sau o soluție. Această exprimare poate apărea frecvent în generațiile următoare și se poate manifesta din nou la suprafață prin simptome greu de înțeles.
În prezent, societatea noastră nu oferă multe opțiuni pentru a sprijini persoanele care poartă urmele traumelor familiale transmise din generație în generație. De obicei, aceștia se adresează unui medic, unui psiholog sau unui psihiatru, unde primesc medicamente, terapie sau o combinație între cele două. Deși aceste intervenții pot aduce o anumită ușurare, în general, ele nu duc la o rezolvare completă.
Dar nu toți avem traume deosebit de dramatice în istoria noastră familială. Totuși, evenimente precum moartea unui nou-născut, un copil dat spre adopție, pierderea casei sau chiar retragerea atenției mamei pot dărâma zidurile de sprijin și împiedica fluxul iubirii în familia noastră. Dacă devenim conștienți de sursa acestor traume, putem în sfârșit să depășim tipare familiale adânc înrădăcinate. Este important să observăm că nu toate efectele traumelor sunt negative.
În consecință, apar schimbările epigenetice, acele modificări chimice care se produc în celulele noastre ca urmare a unui eveniment traumatic. Conform lui Rachel Yehuda, scopul acestor schimbări este de a crește diversitatea modurilor în care reacționăm în fața stresului, ceea ce, după cm spune ea, este un lucru benefic.
Odată ce înțelegem semnificația schimbărilor biologice provocate de stres și traumă, Yehuda afirmă că „putem dezvolta un mod mai bun de a înțelege care sunt adevăratele noastre capacități și potențiale.” Privite din această perspectivă, traumele pe care le moștenim sau pe care le trăim direct nu creează doar o moștenire încărcată de suferință, ci pot contribui și la o moștenire de potențial și reziliență, de care generațiile viitoare pot beneficia.
Foto: Pinterest
