https://www.facebook.com/133175876552800/

Psihoterapeut Alexandra Haller

Home
Romania
Bucharest
Psihoterapeut Alexandra Haller

Directions

Psihoterapeut cu drept de liberă practică Cândva mi-am imaginat că psihoterapia vindecă și dezvoltă. Că ar crește oameni și ar schimba minți și comportamente.

Apoi i-am devenit la rându-mi client, am studiat-o, i-am devenit părtașă în practică, i-am permis să mă fascineze și să mă uimească, să o cred și să mă încred în ea. Mi-a devenit parteneră și am înțeles că ea nu vindecă, ci mijlocește destinația spre vindecare, stare de echilibru, vulnerabilitate. Cred mult în vulnerabilitate și în curajul de a fi vulnerabil, de a te deschide atât cât simți și cât poți la acel moment. În practica mea am descoperit că e ușor să te lași să fii, atâta timp cât ești ascultat, văzut, conținut. Serviciile pentru care mă poți contacta sunt:

• Psihoterapie individuală copil (7+), adolescent și adult
• Consiliere psihologică adult și adolescent
• Dezvoltare personală

Serviciile de psihoterapie și consiliere pot fi în cazuri de:

• managementul stresului, al furiei și al conflictelor
• gestionarea gândurilor și emoțiilor
• anxietate, stres, atacuri de panică, dispoziție depresivă
• stimă de sine scazută, devalorizare
• abuz fizic și/sau emoțional
• dificultăți de adaptare socio-profesională
• separare, abandon, divorț, doliu

11/08/2026

La începutul drumului meu, psihoterapia s-a simțit ca fiind o decizie de moment care mă va scăpa, poate chiar salva. Dar a fost și a devenit mai mult.

Psihoterapia a venit către mine ca un dar pe care mi l-am făcut și de care mă bucur și astăzi. Pentru care sunt recunoscătoare.

În anii de formare am descoperit că glasul meu are voie să existe și să fie auzit.
Prin intermediul psihoterapiei mi-am cerut autenticitatea și i-am dat voie să fie. Să se întâmple. Să aibă spațiu.

M-am găsit. Apoi m-am întâlnit.

Am înțeles semnificația întâlnirilor cu sens pe care am ajuns să le caut și dincolo de ușa cabinetului.

Am simțit vulnerabilitatea ca pe un act de curaj și forță.
Lacrimile ca fiind cuvinte nerostite. Trăiri încă nedeslușite.

Am înțeles că trupul nu e doar carne și oase. E viață. E grijă. E afecțiune. Este voce.
Privirile nu au mai fost goale.

Tăcerile nu au mai însemnat că nu ai ce să spui. S-au transformat în conectare.

Am învățat că îmbrățișările pot fi sincere și calde. Și că le pot oferi și eu în aceeași măsură.

Ca există contact sănătos cu mine însămi, dar și cu celălalt.

Am descoperit că sunt blândă, nu rea. Culmea!

Psihoterapia nu a fost pentru mine despre vindecarea care vine și pune capăt tuturor lucrurilor. A fost despre relație. Despre întâlnire.

Iar în goana zilnică, nesfârșită, mi-aș dori pentru fiecare dintre noi să găsim acel aici și acum pe care să îl putem trăi într-o relație cu sens.

10/06/2026

Pentru întrebările ce se lasă rostite
prin șoapte sau cu îndoială,
cu frică sau din furie,
din lipsă sau din prea mult.

Dacă ți-aș spune că mi-e greu sau că mă doare, m-ai crede?
Mi-ai spune să tac și să uit și să merg înainte? Să îmi treacă? Să îmi fi trecut deja?
Că nu a existat? Că nu a fost așa? Nu chiar așa? Ai nega? Sau ai vedea și tu?
Dacă ți-aș spune că nu știu, ai înțelege?
Dacă totuși aș ști, ar ajuta? La ce? Pentru ce?
Pentru mine? Pentru ce nu a fost? Sau pentru ce a fost?
De mi-aș plânge în palme, ce ai spune?
Dacă nu ți-aș spune ceva, ai pleca și m-ai lăsa? Sau ai sta? Ai rămâne și m-ai îmbrățișa? Ai putea? Dar ai vrea? Ai ști cum?
Oare?

Dacă îți arăt ce este în mine, vei rămâne?

21/05/2026

Blândețea e o formă de comunicare.
De relaționare.
De grijă.
De alinare.
De zâmbet.
De îmbrățișare.
De atingere.
De glăsuire.

E o formă de a fi.
De a ta arăta.
Sau de a tăcea.
Sigur de a asculta.

Și, dacă vei asculta suficient, vei auzi tăcerea celuilalt.
Iar uneori, tăcerea devine mai grăitoare ca vorba.

07/05/2026

« Tare ciudat că ne vedem numai exteriorul, deși aproape totul se întâmplă în interior.”
Băiatul, Cârtița, Vulpoiul și Calul, Charlie Mackesy

Adevărul e că ușurința cu care ne grăbim să vedem doar ce ne este aparent accesibil este o păcăleală. Exteriorul. Ce se arată.

Nu știu dacă ne este musai mai ușor, dar poate ne este mai comod sau favorabil.

Alegem să vedem în ceilalți lucruri care să ne justifice purtarea, reacția, credințele. Poate e asta. Poate e altceva.

Dar cm ar fi să ne oferim răgazul de a încerca să vedem și dincolo de ce se arată?
Am reuși oare să fim astfel mai atenți și la ceilalți, în timp ce ne observăm propriile emoții?

✨ În fiecare dintre noi există lucruri fragile, ascunse, contradictorii. În fiecare dintre noi există un interior. Ce alegem să vedem? 🤍

05/05/2026

Diminețile în cabinet îmi aduc claritate și un soi de energie care mă însuflețește, nu mă și consumă.

E locul meu de muncă, deși nu îl simt astfel.
Pentru mine e un spațiu în care mă aduc într-un fel care mă face să mă simt în siguranță aici, să fiu în relații cu sens, cu oameni care își dau voie să gândească și să simtă autentic, fără filtre și perdele.

Cu oameni care se caută printre mulți alți oameni în vârtejul vieții ce acoperă sau estompează emoțiile sincere, cele conforme cu realitatea interioară.
Aici suntem sinceri în noi și noi între noi.
Ne căutăm firescul de a fi, dezbrăcați de folii protectoare și oglinzi care deformează. Doar suntem.

Iar eu sunt recunoscătoare pentru asta. Mulțumesc! 🤍🛋️

10/03/2026

Poate e ceva din felul în care pică lumina.
Sau poate e ceva din ce rămâne în urma întâlnirilor de astăzi. A discuțiilor. A oamenilor care se caută. Și care caută să se întâlnească cu propriile trăiri. Cu adevărul lor. Cu propria confuzie. Sau cu claritatea.
E ceva ce se așterne în cabinet la final de zi. E liniște, dar nu e doar liniște.
E un soi de tăcere așezată în mine, un sentiment plăcut și nenumit.
E recunoștință față de tot ce îmi e permis să trăiesc și eu aici alături de oamenii care își aduc părți din ei. Să îi însoțesc în procese profunde. Cu sens pentru ei.
E bucurie.
Poate nu e doar despre cm pică lumina. E despre ce simțim în lumină.

18/02/2026

Există această dorință de a înțelege: de ce mi se întâmplă asta, de ce ajung să reacționez așa, de ce fac alegeri care nu îmi sunt benefice, de ce, cum, ce e asta?

E dorința cu care ne este mai ușor să mergem într-un cabinet de terapie, pentru că la început, “Vreau să înțeleg ca să pot schimba” are sens. Foarte mult sens.

Atunci când felul în care trăim se simte confuz, dezorganizat, parcă apărut de nicăieri sau trăit din inerție, uneori chiar copleșitor, e firesc să știm de ce. “De ce fac asta?”
Întrebarea devine o ancoră la care ne agățăm și la care nu putem renunța cu ușurință.

Doar că a înțelege are multe straturi și, poate contraintuitiv, ele nu sunt doar raționale. Cele mai prețioase straturi sunt cele care îți redau capacitatea de a simți, iar odată atinse, deschid un fel de curiozitate care te duce dincolo de înțelegerea cognitivă, care este mai la îndemână.

Apare dorința de a observa altfel, de a auzi, de a fi curios, de a te întreba cu mai multă blândețe până când răspunsurile pe care le accesezi încep să se simtă nu doar corecte logic, ci adevărate în corp.

E un parcurs care cere timp.
E de stat.
E de lucrat.
E de ascultat.
E mult de simțit și nu totul poate fi integrat deodată, ci în doze mici și în ritmuri potrivite.
Și se poate întâmpla ca lucrurile să devină și mai confuze înainte să se așeze, însă claritatea care vine după acest proces are o satisfacție diferită, mai profundă, pentru că nu e doar înțeleasă, ci e trăită.

16/02/2026

Sunt psihoterapeut centrat pe persoană și prin prisma practicii mele din cabinet primesc acces la tot ce se simte confuz sau cu greutate în omul din fața mea.
Primesc încredere și vulnerabilitate. Și îndoială și rezistență.
Îmi sunt exprimate emoții și îmi sunt arătate frământări.
Îmi sunt cerute răspunsuri și sfaturi. Propriile credințe și opinii.
Simt și eu. Trăiesc și eu. Mă întreb și mă gândesc. Stau și ascult. Privesc.
Ofer și primesc.
Pentru că terapia e despre relație. Întotdeauna. Iar terapeutul este parte din relație.
Pentru mine, relația terapeutică are nevoie de timp să se construiască, spațiu să se manifeste, resurse să fie susținută.
Eu sunt în cabinet în calitate de terapeut, iar a fi terapeut e despre bucuria de a fi parte dintr-o relație la care particip real, conștient, empatic, autentic.
E despre a primi și despre a însoți.

Poate că începutul e doar o conversație cu sens.

03/02/2026

Observ cu bucurie în procesele din cabinet apropierea timidă a oamenilor de propriile nevoi.
Puțini dintre noi suntem cu adevărat în contact cu ele în condițiile în care până nu demult poate ne spuneam că nu ne folosesc și că ne încurcă sau
ne întrebam cm arată și cm se simt
și
dacă nu cumva e greșit sau egoist să îmi doresc ceva pentru mine.

A-ți recunoaște că ai nevoi și a ți le numi nu este un act egoist și nici greșit.
Se poate să fi învățat din relațiile semnificative din viața noastră că atunci când nevoile ies la suprafață, ele sunt respinse, negate sau trecute cu vederea. Și, implicit, neîndeplinite. Iar în timp, poate am învățat să le tratăm exact cm au fost cândva tratate.

Și totuși, nevoile sunt firești.
Nu este nimic în neregulă cu ele. Trebuie doar să le permitem să fie.
Sa le vedem.
Să le recunoaștem.
Să ținem cont de ele.

29/01/2026

Poate nu știi ce este în neregulă, doar simți că ceva e prea mult. Sau prea gol. Ceva ce nu poți numi.
Că poate e o oboseală care nu poate fi reparată prin odihnă.
Că te enervezi prea repede sau că nu mai simți aproape nimic.

Multe dintre trăirile noastre nu vin direct în propoziții clare. Pot veni ca un nod în gât, o presiune în piept, iritare, gol în stomac, tăcere.
În terapie, începem exact de acolo. Din ceea ce nu e încă bine formulat.

Nu tot ce simți are încă cuvinte, dar tot ce simți are sens. Iar corpul tău știe asta.🤍

Address

Bulevardul I. C. Brătianu, Nr. 20
Bucharest

Website

facebook.com

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Alexandra Haller posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Want your practice to be the top-listed clinic in Bucharest?