Psih. Alex Caciuloiu

21/10/2026

20/10/2026

Cât timp mai poți avea grijă de ceilalți, lăsându-te pe tine la urmă?

Mă întâlnesc adesea, în cabinet, cu oameni care au învățat de timpuriu să fie atenți la nevoile celorlalți.

Să simtă când cineva este supărat. Să evite conflictele. Să nu dezamăgească. Să fie puternici, responsabili și mereu disponibili.

Și au devenit foarte buni la asta.

Doar că, undeva pe parcurs, au început să piardă contactul cu propriile nevoi.

Le este greu să spună „nu”, să ceară ajutor sau să aleagă ceva pentru ei fără să se simtă vinovați.

Uneori, în spatele acestor dificultăți se află experiențe vechi, din relații în care iubirea, acceptarea sau siguranța păreau să depindă de cât de bine reușeau să se adapteze.

În grupurile IoPT, explorăm tocmai aceste legături dintre experiențele noastre timpurii și felul în care ne trăim viața astăzi.

Prin Metoda Intenției, într-un cadru de lucru atent și respectuos, poți începe să înțelegi mai bine ce se întâmplă în interiorul tău, ce ai avut nevoie atunci și ce ai nevoie acum.

Fiecare participant își păstrează propriul ritm și libertatea de a alege cât dorește să exploreze.

📅 21 noiembrie 2026 | Grup IoPT Open 📍 București

Dacă te regăsești în aceste rânduri și simți că a venit momentul să acorzi mai multă atenție propriei persoane, te invit să participi.

Poți veni cu o intenție personală de lucru sau poți participa în rol de rezonanță.

Uneori, înțelegerea propriei povești începe atunci când îți dai voie să fii atent și la tine.

Pentru detalii și înscrieri, îmi poți scrie în privat.

Alex Căciuloiu
Psihoterapeut specialist | EMDR | IoPT

19/10/2026

"Mi-e teamă că, dacă încep terapia, o să se deschidă lucruri pe care nu le mai pot controla.”

Am întâlnit de multe ori această teamă la oamenii care se gândesc să înceapă un proces terapeutic.

Unii știu că au trecut prin experiențe dureroase, dar au învățat să meargă mai departe fără să se mai apropie de ele. Alții simt că există ceva din trecut care încă îi afectează, însă se tem că, odată ce vor începe să vorbească despre asta, emoțiile vor deveni prea intense.

Și înțeleg această teamă.

Uneori, controlul a fost singura modalitate prin care ai reușit să faci față unor experiențe pentru care, la momentul respectiv, nu aveai suficient sprijin.

Iar ideea de a renunța la el, chiar și într-un cabinet de psihoterapie, poate fi înfricoșătoare.

Unul dintre lucrurile pe care le consider esențiale în lucrul cu trauma este respectarea ritmului fiecărui om.

În cei peste 18 ani de experiență în psihoterapia traumei, am învățat cât de important este să nu grăbesc un proces doar pentru că știu că există experiențe dureroase care au nevoie de atenție.

Mai întâi, vreau să înțeleg cm ai reușit să faci față până acum, ce te ajută să te simți în siguranță, ce se întâmplă în corpul tău atunci când apar emoții intense și de ce ai nevoie pentru a putea rămâne prezent în propriul proces.

Vom construi împreună resurse, vom învăța să recunoaștem semnalele de suprasolicitare și vom căuta modalități prin care să poți explora experiențele dureroase fără să te simți copleșit.

Vor exista momente în care cel mai important lucru pe care îl putem face este să încetinim.

Pentru mine, un proces terapeutic profund are nevoie de suficientă siguranță încât să poți începe să te apropii de ceea ce ai evitat multă vreme, fără să fii nevoit să te forțezi.

Uneori, o parte importantă a terapiei este chiar experiența de a descoperi că poți spune „nu sunt pregătit”, „e prea mult” sau „am nevoie să ne oprim” și că aceste limite vor fi respectate.

Cred că și de aici poate începe schimbarea: dintr-o relație în care ai mai mult spațiu să simți, să alegi și să descoperi ce ai nevoie.

alexcaciuloiu.ro/contact

17/10/2026

Astăzi ne-am întâlnit din nou într-un grup Open de psihoterapie IoPT – Metoda Intenției.

De fiecare dată când pregătesc un astfel de grup, mă gândesc la cât de mult curaj este nevoie pentru a veni într-un spațiu în care începi să te întâlnești cu părți din tine pe care poate le-ai ignorat, le-ai ascuns sau ai învățat să le protejezi ani întregi.

În grupurile IoPT, mă impresionează mereu felul în care experiențele personale ajung să rezoneze cu ale celorlalți. Uneori, o emoție exprimată de cineva ne ajută să recunoaștem ceva din propria poveste. Alteori, simplul fapt de a fi prezent și de a observa poate aduce o perspectivă nouă asupra propriei experiențe.

Pentru mine, ca terapeut, unul dintre cele mai importante lucruri este să creez și să susțin un spațiu în care fiecare persoană să își poată explora experiența în ritmul propriu, cu respect, siguranță și fără presiunea de a ajunge undeva anume.

Sunt recunoscător pentru încrederea oamenilor care aleg să participe la aceste întâlniri și pentru responsabilitatea pe care mi-o oferă de a-i însoți în procesele lor.

Fiecare grup îmi reamintește cât de important este să avem ocazia să ne ascultăm cu adevărat, să ne înțelegem experiențele și să descoperim ce avem nevoie astăzi.

Mulțumesc tuturor celor care au ales să fie parte din întâlnirea de astăzi! 🤍

15/10/2026

Mă gândesc adesea la oamenii care ajung în cabinetul meu după ani în care au încercat să se înțeleagă, au citit, au analizat, au făcut poate și terapie, dar continuă să se simtă blocați în aceleași reacții, emoții sau tipare relaționale.

În experiența mea, înțelegerea este importantă, dar nu întotdeauna suficientă pentru ca schimbarea să se producă.

Aici intervine felul în care eu înțeleg și practic psihoterapia.

Aduc în proces experiența acumulată în peste 18 ani de lucru cu trauma, metode terapeutice care permit explorarea experiențelor emoționale profunde, dar și ceva ce consider la fel de important: prezența mea ca om.

Sunt atent la ceea ce îmi povestești, dar și la ceea ce simți, la reacțiile corpului tău, la emoțiile care apar între noi și, uneori, la lucrurile pentru care încă nu ai cuvinte.

Îți ofer structură, claritate și ghidaj, dar și răbdare, căldură și un spațiu în care să te poți apropia de experiențele dificile în ritmul tău.

Nu cred în grăbirea procesului terapeutic. Cred în importanța unei relații în care să te simți suficient de în siguranță pentru a explora inclusiv acele părți din tine pe care ai învățat să le ascunzi sau să le controlezi.

Pentru mine, psihoterapia înseamnă să lucrăm împreună astfel încât ceea ce descoperi despre tine să poată deveni, treptat, o schimbare pe care o simți și în viața de zi cu zi. Și asta consider esențial într-un proces terapeutic profund.

Dacă simți că ai înțeles multe despre tine, dar încă îți este greu să schimbi ceea ce trăiești, te invit să descoperi perspectiva mea.

alexcaciuloiu.ro/contact

13/10/2026

Cât de des renunți la ce simți sau la ce ai nevoie, doar ca să nu dezamăgești pe cineva?

Poate că la serviciu ești cea care se descurcă mereu. Îți asumi responsabilități, găsești soluții și rareori spui că nu mai poți.

Iar în relațiile personale, ai grijă la ce spui, eviți conflictele și de multe ori preferi să taci decât să riști să superi sau să pierzi pe cineva.

Te-ai obișnuit atât de mult să fii atentă la ceilalți, încât uneori nici nu mai știi ce îți dorești tu.

Și poate că, undeva în spatele tuturor acestor lucruri, există o teamă: „Dacă aș spune ce simt cu adevărat, m-ar mai accepta?”

Uneori, această teamă are legătură cu rușinea.

Poate ai crescut într-un mediu în care ai fost criticată, în care emoțiile tale nu prea aveau loc sau în care ai simțit că trebuie să fii cuminte și să nu deranjezi ca să fii iubită.

Așa ai învățat să te adaptezi, să nu ceri prea mult și să pui nevoile celorlalți înaintea nevoilor tale.

Doar că, în timp, toate acestea devin obositoare.

Ajungi să ai grijă ca toată lumea să fie bine, în timp ce tu te simți tot mai singură și mai puțin înțeleasă.

În psihoterapie, poți începe să înțelegi de ce îți este atât de greu să spui ce simți, să pui limite sau să accepți că cineva ar putea fi nemulțumit de tine.

Și poți învăța, treptat, să ai mai multă încredere în tine și în propriile nevoi, fără să trăiești permanent cu teama că vei fi respinsă.

Gândește-te cât timp și câtă energie consumi încercând să nu dezamăgești pe nimeni. Și cât de mult ar conta pentru tine să nu mai trăiești așa.

alexcaciuloiu.ro

# iopt

12/10/2026

De ce îți este atât de greu să primești un compliment?

„Ce bine arăți astăzi!” „Ai făcut o treabă foarte bună.” „Îmi place mult felul în care gândești.”

Și tu răspunzi: „Ah, nu e mare lucru.” „Am avut noroc.” „Putea să iasă mai bine.” „Exagerezi.”

Poate că, în timp, ai învățat să primești mai ușor critica decât aprecierea.

Să observi imediat ce ai greșit, ce lipsește, ce mai trebuie îmbunătățit. Să fii atent/ă la așteptările celorlalți. Să demonstrezi că meriți.

Iar când cineva te vede cu admirație sau căldură, ceva din tine se încordează.

Poate apare rușinea. Poate neîncrederea. Poate nevoia de a minimaliza complimentul înainte să ajungă prea aproape.

Pentru multe persoane care au învățat să fie competente, autonome și să nu deranjeze, a primi poate fi mai vulnerabil decât a oferi.

Un compliment nu vorbește doar despre ceea ce faci bine. Uneori, el atinge și întrebarea: „Pot să fiu văzut/ă și să rămân în siguranță?”

Iar răspunsul nu se construiește doar prin a-ți repeta că meriți. Se poate construi, treptat, prin experiențe în care ești văzut/ă, acceptat/ă și nu trebuie să demonstrezi nimic.

Data viitoare când primești un compliment, încearcă ceva simplu:

Nu-l explica. Nu-l respinge. Nu-l întoarce imediat.

Spune doar: „Mulțumesc.”

Și observă ce se întâmplă în tine.

Poate fi un gest mic. Dar pentru unii dintre noi, a învăța să primim este o schimbare importantă.

Dacă simți că îți este greu să primești apreciere, să ai încredere în tine sau să te simți suficient/ă, putem explora împreună ce se află în spatele acestui mecanism, într-un cadru terapeutic sigur și cu pași clari.

Uneori, schimbarea începe atunci când nu mai trebuie să demonstrezi că meriți să fii văzut/ă.

06/10/2026

Uneori, cel mai bine despre terapie vorbesc cei care au trecut prin ea.

Am ales câteva feedbackuri reale primite de la oameni cu care am lucrat. Fiecare experiență este diferită, dar poate vei recunoaște ceva din povestea ta.

Dacă te întrebi cm ar putea arăta pentru tine un astfel de proces, te invit să descoperi mai multe pe site.

👉 Intră pe alexcaciuloiu.ro și vezi dacă ceea ce găsești acolo rezonează cu tine.

Poate următorul pas începe cu puțină curiozitate.

05/10/2026

Știi că ești în siguranță. Dar corpul tău nu pare să știe asta.

Nu există un pericol real.
Și totuși, tresari la un mesaj.
Îți faci scenarii.
Observi imediat schimbarea tonului cuiva.
Verifici lucrurile încă o dată.
Îți este greu să te relaxezi.

Poate te întrebi:
„De ce mă simt așa, dacă știu că sunt bine?”

Pentru că mintea poate înțelege siguranța mai repede decât o poate simți corpul.

Dacă ai învățat cândva să fii mereu atentă, să anticipezi reacțiile celorlalți, să nu greșești sau să te descurci singură, e posibil ca această vigilență să fi rămas cu tine.

Nu ești „prea sensibilă”.
Nu exagerezi.
Reacția ta are o istorie.

Iar în terapie poți începe să o înțelegi și, treptat, să înveți cm se simte siguranța atunci când nu mai trebuie să fii permanent în gardă.

Tu poți să știi că ești în siguranță, dar să nu o simți?

alexcaciuloiu.ro

30/09/2026

„Copacii ne învață ce frumos este să dai drumul lucrurilor.”

În terapie, vorbim mult despre asta.

Despre cât de greu poate fi să renunți la ceva ce ai cunoscut mult timp, chiar și atunci când știi că nu îți mai face bine.

Uneori e vorba despre o relație. Alteori, despre nevoia de a controla totul, despre vinovăție, despre dorința de a fi pe placul tuturor sau despre o versiune mai veche a ta de care încă te agăți.

Și nu, „a da drumul” nu înseamnă să nu-ți mai pese.

Înseamnă să accepți că unele lucruri nu mai sunt în mâinile tale.

În terapie, înveți să faci diferența dintre ceea ce poți schimba și ceea ce ai nevoie, pur și simplu, să lași să fie.

Și poate că asta este una dintre cele mai grele forme de grijă față de tine: să nu mai ții cu forța de ceea ce te doare.

Toamna ne amintește că și desprinderea poate fi firească. 🍂