04/02/2021
Ca la război…cu tine ȋnsuţi
Odată demult, trăia un băiat care, la fel ca toţi băieţii, mai făcea uneori greşeli. Dar spre deosebire de ceilalţi băieţi, ori de câte ori i se întâmpla lui să greşească, îşi dădea în cap cu un ciocan. Loviturile erau foarte dureroase şi în plus lăsau cucuie care arătau urât. Când se ducea la şcoală, ceilalţi îl întrebau: "Ce-ai păţit?” El le răspundea: "M-am lovit în cap cu un ciocan". "Dar de ce?" mai era întrebat. Insă băia¬tul nu ştia de ce se lovea.
Uneori i se întâmpla să se lovească şi la şcoală. De exemplu, stătea în bancă, făcea o greşeală la extemporalul de la matematică şi imediat îşi dădea una în cap cu ciocanul. Sau altădată când se enerva că a făcut ceva nepotrivit, îşi trăgea iarăşi una cu ciocanul. Nu-şi ierta absolut nimic când realiza că a greşit, pentru că după părerea lui, copiii nu trebuiau să facă greşeli niciodată pe de o parte, iar pe de altă parte copiii (mai aies el) trebuiau să fie perfecţi totdeauna. Credea că nu merită doi bani şi se dispreţuia foarte tare când eşua. Se ura pur şi simplu.
Dacă se întâmpla să facă lucruri pe care ceilalţi îi spuneau să nu le facă (el singur fiind de acord că nu trebuia să le fi făcut), din nou se lovea cu ciocanul în cap. Nu-şi dădea seama deloc că toţi copiii cresc şi învaţă făcând uneori lucruri care n-ar trebui să le facă. Aceasta este ceva normal.
Băiatul despre care vorbim, încerca şi altfel să-şi facă rău. De exemplu, atâta îl tot necăjea pe fratele său, până ce acesta se enerva şi îi trăgea un pumn. Odată din această cauză i s-a spart un dinte, iar altădată i s-a rupt nasul. Pe lângă cucuiele pe care şi le făcea singur, aceste lovituri l-au făcut sa arate jalnic de pocit, aşa că într-un târziu s-a hotărât: "Trebuie să fac ceva ca să termin cu toate astea".
Aşa că a apelat la psihologul şcolii, zicându-i: "Am fost lovit în cap cu un ciocan".
Specialistul l-a întrebat: " O, bietul de tine! Dar cine ţi-a făcut aşa ceva?
"Eu singur mi-am facut-o şi m-am săturat să mă tot lovesc în cap cu ciocanul " a răspuns băiatul.
" Stai să-ţi văd mai bine cucuiele."
Băiatul i-a arătat aici unul, acolo altul, dincolo altul mai mare. Apoi a văzut nasul rupt, dintele spart şi toate celelalte urme de lovituri. "Arăţi de parcă ai fi fost la război".
Băiatul a ascultat cu luare aminte, s-a gândit un minut, iar apoi a răspuns: "Păi cred că am şi fost la un fel de război cu mine însumi. De fiecare dată când fac câte o greşeală, mă enervez aşa de tare pe mine însu¬mi încât simt nevoia să-mi dau cu un ciocan în cap! De câte ori sunt supărat fac acest lucru şi nu spun nimănui. Uneori, deşi ştiu că fratele meu mă poc¬neşte dacă nu-i dau pace, îl necăjesc ca să-l fac să mă pocnească. Insă în ultima vreme m-am plictisit să mă doară peste tot când mă scol dimineaţa ".
Psihologul a reflectat, iar apoi a răspuns:
"Cred că îţi faci rău lovindu-te pentru că nu ȋţi înţelegi greşelile. Îţi imaginezi că pentru a fi bun nu trebuie să faci nici o greşală, că nu tre¬buie să vorbeşti cu altcineva despre ceea ce simţi şi nu trebuie să te enervezi. Toate ideile astea pe care tu le ai, sunt exagerate. Este ca şi cm ai avea ideea că 2 + 2 = 5. Ai învăţat să crezi în ceva eronat. Aşa că va trebui să te dezveţi. Adevărul pe care trebuie să-l înveţi este că ORICINE POATE SĂ GREŞEASCĂ, mai ales copiii. Alt adevăr este şi că A AVEA DIFERITE SENTIMENTE ESTE FOARTE NORMAL. Ba este chiar folositor să spui şi altora ce simţi, mai ales dacă eşti supărat, nervos, gelos, jignit sau ai alte sentimente despre care simţi nevoia să vorbeşti. Dar cel mai important lucru pe care trebuie să-l înveţi, este SA TE IERŢI ŞI PE TINE ÎNSUŢI ŞI SĂ NU TE DISPRETUIESTI CÂND FACI UNELE GREŞELI".
Băiatul a început sa se gândească şi la acestea, dar a răspuns. "Sigur că e uşor de spus, dar cm pot să-mi schimb cu adevărat părerile? Cum să gândesc în alt fel decât gândesc acum?"
"Felul de a gândi se poate schimba. Tot aşa şi felul în care te împaci cu tine însuţi" A răspuns psihologul. Faptul că tu crezi că a face greşeli este un lucru aşa de grav, este o idee care poate fi corectată, schim¬bată. O să-ţi dai seama că a ţine la tine însuţi, a nu te dispreţul, a fi împă¬cat cu tine însuţi, este ceva foarte important, iar a face câteodată greşeli nu are nimic de-a face cu acest lucru".
Băiatul dorea foarte mult în sinea lui să nu se mai urască pe el însuşi din cauza greşelilor, să nu se mai dispreţuiască sau să nu-şi mai facă rău pedepsindu-se pentru că le făcuse. Aşa că a ascultat recomandarea psihologului şi şi-a schimbat felul de a gândi. La început i-a fost foarte greu. Gândurile vechi i se furişau ȋn secret în minte şi erau greu de prins. Numai că şi băiatul era deştept şi avea multă răbdare, aşa că n-a trecut multă vreme până când a reuşit să prindă toate gândurile care erau greşite şi-i făceau rău. In plus, el a început să exerseze modalitătile de gândire raţională.
Când a reuşit, a fost mult mai fericit. De exemplu, atunci când era furios, nu se mai lovea cu ciocanul în cap, ci pur şi simplu le spunea celor din jur că este furios. Când era trist pur şi simplu le spunea celorlalţi că e trist, iar când făcea geşeli, era mai îngă¬duitor şi nu se supăra aşa de tare pe el însuşi. Ca să înveţe şi să exerseze mai uşor noile gânduri, băiatul îşi spunea adesea: '"Oricine face greşeli. Asta-i normal" Dacă se întâmpla să facă ceva ce n-ar fi trebuit să facă, îşi zicea: "Asta-i o lecţie de ţinut minte. Altădată n-o să mai fac. Oricine poate greşi. Altfel nu poţi învaţă ce este bine să faci".
Vă închipuţi că exersând mereu noile gânduri, în scurt timp băiat¬ul a devenit printre cei fericiţi de prin împrejurimi. Pe zi ce trecea se simţea din ce în ce mai bine, pentru că reuşea tot mai mult să se împace cu el însuşi. Era de asemenea absolut extraordinar faptul că băiatul care altă¬dată era plin de cucuie şi vânătăi, care avea nasul şi un dinte spart, a încetat să-l mai sâcâie pe fratele său, care a încetat să-l mai pocnească.
Pentru că se schimbase aşa de mult, de atunci, de câte ori zărea un ciocan, îşi aducea aminte că este firesc pentru oricine să mai facă unele greşeli. Ba a păstrat chiar în camera lui un ciocan care să-i amintească să fie mai îngăduitor cu el însuşi, dar mai ales să-i reamintească faptul că a nu fi împăcat cu tine însuţi este de fapt printre cele mai mari cea mari greşeli.
Sempronia Filipoi
