Psiholog Cristina Dumitrașcu

Call Directions Website

Psiholog Cristina Dumitrașcu Psiholog clinician si psihoterapeut CBT. Interventii personalizate in neurodezvoltare.

Un adolescent cu TSA sau ADHD nu vine la scoala cu intentia de a fi dificil. Vine cu un sistem nervos care proceseaza to...
16/09/2026

Un adolescent cu TSA sau ADHD nu vine la scoala cu intentia de a fi dificil. Vine cu un sistem nervos care proceseaza totul diferit si cu speranta ca azi va fi mai usor decat ieri.
O sala de clasa aglomerata, cu zgomot de fond, cu tranzitii rapide intre activitati si cu asteptari implicite pe care toti ceilalti par sa le inteleaga de la sine, poate fi un mediu extrem de solicitant pentru un adolescent neurodivergent, chiar si intr-o zi buna.

Ce traieste el acolo:
Suprastimularea senzoriala. Zgomotul, lumina, mirosurile, miscarea din jurul lui consuma energie cognitiva reala, energie care la ceilalti colegi ramane disponibila pentru lectie.
Dificultatea de procesare a instructiunilor verbale. O cerinta spusa rapid, cu mai multi pasi, poate genera blocaj complet, nu pentru ca nu asculta, ci pentru ca sistemul lui de procesare are nevoie de mai mult timp sau de o alta forma de prezentare.
Neintelegerea sociala. Glumele, dinamica grupului, regulile implicite ale interactiunilor dintre colegi, toate acestea necesita un efort de decodare constienta pe care ceilalti il fac automat.

Ce face diferenta ca profesor:
O instructiune clara, spusa rar, cu un singur pas pe rand. O avertizare inainte de tranzitie: „peste doua minute trecem la urmatoarea activitate". Evitarea ironiei sau a sarcasmului, care sunt frecvent interpretate literal. Un moment de contact vizual calm inainte de a pune o intrebare directa in fata clasei.
Lucrurile mici nu sunt mici pentru un adolescent care isi foloseste toate resursele doar ca sa fie acolo.

Daca esti parinte si recunosti situatii din ce ai citit, distribuie. Poate ajunge unde trebuie.

Ieri am scris despre gândurile pe care copiii ajung să le creadă despre ei înșiși.Și m-am gândit apoi… noi, adulții, oar...
15/09/2026

Ieri am scris despre gândurile pe care copiii ajung să le creadă despre ei înșiși.
Și m-am gândit apoi… noi, adulții, oare cm vorbim cu noi?
Pentru că și noi avem zile în care ne spunem „puteam mai bine”, „nu am făcut suficient”, „ceilalți se descurcă mai bine decât mine” sau „ar fi trebuit să știu”.

Și, de multe ori, lucruri pe care nu le-am spune niciodată unui copil le spunem fără nicio ezitare propriei persoane.

Prin profesia mea am învățat să fiu atentă la cuvintele pe care le folosesc cu oamenii din fața mea, dar încă învăț să fiu la fel de atentă și la cele pe care mi le spun mie.

Să îmi dau voie să nu fac totul perfect, să am zile în care nu îmi ies toate, să mă răzgândesc, să obosesc, să cer ajutor și să nu transform fiecare greșeală într-o concluzie despre cine sunt.
Poate că uneori avem nevoie să ne vorbim nouă exact așa cm am vorbi unui om drag: cu mai multă răbdare, mai multă blândețe și puțin mai puțină judecată.

Pentru că vocea pe care o auzim cel mai des, până la urmă, este a noastră.

9/90 🤍

Cand copilul tau spune „nu sunt bun de nimic", primul reflex este sa il contrazici. Sa ii enumeri toate lucrurile la car...
14/09/2026

Cand copilul tau spune „nu sunt bun de nimic", primul reflex este sa il contrazici. Sa ii enumeri toate lucrurile la care se pricepe. Sa ii demonstrezi ca greseste.
Iar el te asculta, da din cap, si continua sa creada acelasi lucru.

Nu pentru ca este incapatanat. Ci pentru ca pentru el, acel gand nu este o opinie. Este un fapt. Construit din zeci de momente mici in care a incercat si nu i-a iesit, in care a simtit ca toti ceilalti inteleg ceva ce el nu intelege, in care a auzit, direct sau printre randuri, ca ar putea mai mult daca ar vrea.
Gandurile automate negative nu apar din senin. Se construiesc in timp, din experienta repetata, si ajung sa functioneze ca un filtru: mintea adolescentului retine automat dovezile care confirma gandul si le filtreaza pe cele care il contrazic. De aceea lista ta cu realizarile lui nu il convinge. Mintea lui are deja o lista mai lunga in directia cealalta.
Ce il ajuta cel mai mult nu este argumentul, ci intrebarea. „De unde crezi ca vine acest gand?" sau „Cand l-ai simtit prima data?" deschid o conversatie pe care contraargumentele o inchid.
Iar daca observi ca gandul „nu sunt bun de nimic" apare frecvent, ca il auzi in situatii foarte diferite, ca vine insotit de retragere, de refuzul de a mai incerca lucruri noi sau de o oboseala pe care nu o explica nimic concret, acesta este momentul in care merita sa cauti ajutor profesionist.

Copilul tau nu dramatizeaza. El descrie lumea asa cm o vede. Si cu ajutorul potrivit, aceasta perspectiva se poate schimba.

Scrie-mi daca recunosti ceva din ce ai citit.

8/90 🤍

Exista o diferenta intre un copil care vrea sa faca lucrurile bine si un copil care nu poate preda tema pana nu e perfec...
11/09/2026

Exista o diferenta intre un copil care vrea sa faca lucrurile bine si un copil care nu poate preda tema pana nu e perfecta. Prima este o calitate. A doua este o povara.
Un copil cu perfectionalism dezadaptativ nu sta la birou pentru ca e harnic. Sta pentru ca nu poate pleca. Reface acelasi rand de trei ori pentru ca primul nu arata exact cm trebuie. Plange sau se infurie cand face o greseala mica pe care tu abia o observi. Uneori nici nu incepe tema pentru ca stie deja ca nu va iesi perfect si mai bine nu incearca deloc.

Aceste comportamente nu sunt capricii. Sunt semnale ale unui sistem emotional care a invatat ca eroarea este inacceptabila. Iar aceasta convingere nu vine de nicaieri, ea se construieste in timp, din mesaje subtile despre performanta, din comparatii, din reactii ale adultilor la greselile mici.
Ce nu ajuta in aceste momente: „lasa asa, e bine" spus in graba, pentru ca el nu crede si simte ca nu esti atent. Sau presiunea de a termina rapid, care amplifica anxietatea.

Ce ajuta: sa stai langa el fara sa preiei controlul. Sa normalizezi greseala cu calm, nu cu entuziasm fortat. „Si eu gresesc uneori. Trece" spus simplu face mai mult decat o lectie despre perfectionism.

Daca recunosti acest tipar acasa, scrie-mi.

09/09/2026

Parintii care ma intreaba ce fac cu adolescentii in cabinet se asteapta la un anumit raspuns.

De obicei ii surprind.

Si cu cat sunt mai surprinsi, cu atat inteleg mai bine de ce functioneaza.

Daca ai un adolescent care incepe un an scolar nou si simti ca ar avea nevoie de un spatiu in care sa se pregateasca pentru ce urmeaza, scrie-mi.

A inceput scoala. Si daca dimineata asta a fost grea, sa stii ca nu esti singurul parinte care a inchis usa cu emotii am...
07/09/2026

A inceput scoala. Si daca dimineata asta a fost grea, sa stii ca nu esti singurul parinte care a inchis usa cu emotii amestecate.

Sa ai un copil cu ADHD sau autism inseamna ca fiecare inceput de an vine cu un bagaj pe care altii nu il vad. Intrebarile din vara care nu au primit raspuns. Speranta ca anul acesta va fi altfel. Teama ca nu va fi. Oboseala din anii trecuti pe care o duci cu tine, chiar si cand zambesti la poarta.
Copilul tau a intrat azi intr-un spatiu nou, cu oameni noi sau vechi cu asteptari noi, cu un program pe care inca nu l-a digerat. Poate ca a mers bine. Poate ca nu. In ambele cazuri, a facut tot ce a putut.

La fel ca tine.😊

Daca simti ca acest an aduce cu el dificultati pe care nu le poti gestiona singur, anxietate, refuz scolar, dezreglari emotionale, sentimentul ca ceva nu merge asa cm ar trebui, nu astepta sa se agraveze.

Primele saptamani de scoala sunt cel mai bun moment pentru a cere ajutor, tocmai pentru ca lucrurile inca nu s-au consolidat in tipare greu de schimbat.💚

Prima zi de scoala. Copilul tau este palid, nu mananca, spune ca il doare burta. Tu esti deja in intarziere si nu stii c...
04/09/2026

Prima zi de scoala. Copilul tau este palid, nu mananca, spune ca il doare burta. Tu esti deja in intarziere si nu stii ce sa spui.

Ce iese primul, din reflex si din grija, este de obicei ceva de genul: „O sa fie bine, nu e nimic, toti trec prin asta." Sau: „Haide, esti mare, nu mai fi asa." Sau, cu toata dragostea din lume: „Uita-te cat de entuziasmat e colegul tau."
Toate acestea inchid conversatia inainte sa inceapa. Nu pentru ca ar fi spuse cu rea intentie, ci pentru ca transmit, fara sa vrei, ca ce simte el in acel moment este o problema de rezolvat rapid, nu o stare care merita sa fie auzita.
Ce ajuta arata mai simplu decat crezi.

„Stiu ca e greu dimineata asta. Are sens sa te simti asa." O propozitie. Atat. Nu o promisiune ca va fi bine, nu o comparatie cu ceilalti, nu o solutie. Doar recunoasterea a ce traieste.
„Ce anume te ingrijoreaza cel mai mult?" il invita sa puna cuvinte pe ceva vag si difuz, si de multe ori, odata numit, devine mai mic.
„Ai trecut prin prima zi si anul trecut. Stiu ca e greu la inceput." Ii amintesti o resursa pe care o are deja, fara sa minimizezi ce simte acum.
Iar daca nu stii ce sa spui, o mana pusa pe umar si tacerea ta prezenta fac mai mult decat zece propozitii bine intentionate.

Anxietatea copilului tau in dimineata asta nu este un esec al tau ca parinte. Este un semnal ca are nevoie sa fie auzit inainte de a fi trimis in lume.

02/09/2026

O sa spun ceva care deranjeaza multi parinti: „daca ai vrea ai putea" este una dintre cele mai nefolositoare lucruri pe care le poti spune unui adolescent cu ADHD.

Stiu ca vine din frustrare. Stiu ca ai vazut ca poate cand vrea. Dar ceea ce arata ca lipsa de vointa este, de foarte multe ori, o dificultate reala de initiere, de organizare, de estimat cat dureaza ceva, de mentinut atentia pana la final. O realitate neurologica pe care critica singura nu o rezolva.
Un adolescent care stie perfect ce are de facut si tot nu incepe are nevoie de o structura diferita. Responsabilitatea se construieste prin strategie, si asta este mult mai greu de implementat decat o critica, dar produce rezultate reale.

Daca recunosti aceasta situatie acasa, scrie-mi.

„Uite-l pe colegul tau, el merge la scoala fara nicio problema." O fraza spusa din grija, cu speranta ca va motiva. In r...
31/08/2026

„Uite-l pe colegul tau, el merge la scoala fara nicio problema." O fraza spusa din grija, cu speranta ca va motiva. In realitate, face exact opusul.

Creierul unui copil anxios nu aude in aceasta fraza un indemn la curaj. Aude o confirmare: ca ceva este gresit la el. Ca ceilalti pot, iar el nu. Ca diferenta dintre el si restul este vizibila si importanta pentru tine.
Comparatia cu alti copii activeaza rusine, nu motivatie. Iar rusinea nu impinge spre actiune, blocheaza. Un copil care se simte deja coplesit de o situatie si afla in plus ca este singurul care se simte asa are mai putine resurse sa mearga inainte, nu mai multe.

La adolescentii cu ADHD sau TSA acest mecanism este amplificat. Multi dintre ei au deja un istoric lung de momente in care au simtit ca sunt diferiti, ca nu tin pasul, ca reactiile lor nu se potrivesc cu ale celorlalti. Fiecare comparatie adauga un strat peste o convingere care se construieste de ani de zile.
Ce poti spune in locul comparatiei:
„Stiu ca pentru tine e mai greu decat pentru altii. Si asta nu e vina ta."
„Ma intereseaza ce simti tu, nu cm se descurca altii."
„Hai sa vedem ce te-ar ajuta pe tine, nu ce functioneaza pentru colegul tau."
Copilul tau nu are nevoie sa fie comparat cu nimeni ca sa stie ca poate. Are nevoie sa simta ca tu il vezi pe el, exact asa cm este.

Daca simti ca anxietatea copilului tau depaseste ce poti gestiona acasa, scrie-mi.

Address

Bucharest

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Cristina Dumitrașcu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category