16/09/2026
Un adolescent cu TSA sau ADHD nu vine la scoala cu intentia de a fi dificil. Vine cu un sistem nervos care proceseaza totul diferit si cu speranta ca azi va fi mai usor decat ieri.
O sala de clasa aglomerata, cu zgomot de fond, cu tranzitii rapide intre activitati si cu asteptari implicite pe care toti ceilalti par sa le inteleaga de la sine, poate fi un mediu extrem de solicitant pentru un adolescent neurodivergent, chiar si intr-o zi buna.
Ce traieste el acolo:
Suprastimularea senzoriala. Zgomotul, lumina, mirosurile, miscarea din jurul lui consuma energie cognitiva reala, energie care la ceilalti colegi ramane disponibila pentru lectie.
Dificultatea de procesare a instructiunilor verbale. O cerinta spusa rapid, cu mai multi pasi, poate genera blocaj complet, nu pentru ca nu asculta, ci pentru ca sistemul lui de procesare are nevoie de mai mult timp sau de o alta forma de prezentare.
Neintelegerea sociala. Glumele, dinamica grupului, regulile implicite ale interactiunilor dintre colegi, toate acestea necesita un efort de decodare constienta pe care ceilalti il fac automat.
Ce face diferenta ca profesor:
O instructiune clara, spusa rar, cu un singur pas pe rand. O avertizare inainte de tranzitie: „peste doua minute trecem la urmatoarea activitate". Evitarea ironiei sau a sarcasmului, care sunt frecvent interpretate literal. Un moment de contact vizual calm inainte de a pune o intrebare directa in fata clasei.
Lucrurile mici nu sunt mici pentru un adolescent care isi foloseste toate resursele doar ca sa fie acolo.
Daca esti parinte si recunosti situatii din ce ai citit, distribuie. Poate ajunge unde trebuie.
