Psiholog Cristina Dumitrașcu

Psiholog Cristina Dumitrașcu Psiholog clinician si psihoterapeut CBT. Interventii personalizate in neurodezvoltare.

12/08/2026

Daca ai un adolescent cu ADHD sau autism si simti ca ati incercat de toate si totusi ceva tot nu merge, vreau sa iti spun ceva.

De cele mai multe ori problema nu este ca adolescentul tau nu vrea sa se schimbe. Este ca nimeni nu l-a ajutat inca sa inteleaga cm functioneaza el.

Asta fac eu in cabinet. Nu incerc sa il fac sa se comporte ca ceilalti. Lucrez cu el sa isi inteleaga propriile reactii, sa stie ce il epuizeaza, ce il blocheaza si ce il ajuta cu adevarat.
Iar rezultatul nu este un adolescent „reparat". Este un adolescent care se cunoaste.
Daca te regasesti in ce am spus, scrie-mi in privat.

„Gandeste pozitiv." „Nu te mai gandi la lucruri rele." „Fii recunoscator pentru ce ai."Sunt printre cele mai frecvente s...
10/08/2026

„Gandeste pozitiv." „Nu te mai gandi la lucruri rele." „Fii recunoscator pentru ce ai."
Sunt printre cele mai frecvente sfaturi pe care le primesc copiii si adolescentii cand trec printr-o perioada grea. Si sunt, din pacate, printre cele mai contraproductive.
Cand ii spui unui copil anxios sa nu se mai gandeasca la ce il ingrijoreaza, creierul lui face exact opusul. Cercetarile arata ca incercarea activa de a suprima un gand sau o emotie ii creste intensitatea, nu o reduce. Este acelasi mecanism prin care, daca iti spun sa nu te gandesti la un elefant roz, primul lucru care iti apare in minte este un elefant roz.
Un copil caruia i se spune in mod repetat sa fie pozitiv, sa nu dramatizeze, sa vada partea buna, nu invata sa gestioneze emotiile dificile. Invata sa le ascunda. Si emotiile ascunse nu dispar, ele acumuleaza si revin mai tarziu, mai intense si mai greu de gestionat.

Ce functioneaza este aproape opusul acestui reflex. Un copil care aude „inteleg ca esti speriat, are sens sa te simti asa" are sansa sa proceseze ce simte, sa tolereze acea stare si sa treaca prin ea. Un copil caruia i se spune „nu mai fi asa" invata ca emotiile lui sunt o problema, nu o informatie.
Validarea emotiei nu inseamna sa esti de acord ca situatia este catastrofala. Inseamna sa recunosti ca ce simte copilul tau este real si are sens, inainte de a cauta solutii.

Acesta este si unul dintre principiile de baza cu care lucrez in cabinet cu adolescentii cu anxietate, ADHD si TSA.

Unul dintre primele lucruri pe care le intreb cand un parinte imi descrie un adolescent care „s-a schimbat" este cm doa...
07/08/2026

Unul dintre primele lucruri pe care le intreb cand un parinte imi descrie un adolescent care „s-a schimbat" este cm doarme. Raspunsul spune foarte multe.
Somnul la adolescenti este reglat diferit decat la adulti, ritmul biologic se schimba in pubertate si adormitul tarziu este partial o realitate fiziologica. Dar exista o diferenta intre un adolescent care adoarme greu si se trezeste cu greu si un adolescent care doarme 12 ore si tot obosit este, care nu se poate ridica din pat dimineatile chiar si cand vrea, care doarme in weekend pana d**a-amiaza si seara tot nu poate adormi.

Aceasta a doua imagine nu descrie lene. Descrie un sistem nervos suprasolicitat care incearca sa se regleze prin singurul mecanism pe care il mai are la dispozitie.
Modificarile de somn sunt printre primele semnale vizibile ale unei dificultati emotionale reale. Apar inaintea schimbarilor de dispozitie evidente, inaintea retragerii sociale, inaintea scaderii notelor. Un adolescent cu depresie incipient, cu anxietate cronica sau cu un nivel de stres pe care nu il verbalizeaza va arata mai intai in somn.

Ce merita urmarit acasa: un adolescent care doarme semnificativ mai mult decat de obicei fara sa fi avut o perioada intensa, care se trezeste fara energie indiferent de cat a dormit, care are un program de somn complet inversat fata de cel de acum cateva luni sau care spune ca este obosit imediat d**a ce s-a trezit.
Cand acest tipar dureaza mai mult de doua saptamani, merita o conversatie cu un specialist.

Daca recunosti ceva din ce ai citit, scrie-mi.

xista o convingere pe care o aud des de la parintii cu care lucrez: ca nu e momentul lor. Ca mai intai copilul, ca ei po...
05/08/2026

xista o convingere pe care o aud des de la parintii cu care lucrez: ca nu e momentul lor. Ca mai intai copilul, ca ei pot sa mai astepte, ca altii au situatii mai grele si nu ar trebui sa se planga.

Aceasta convingere este una dintre cele mai costisitoare pe care le poate avea un parinte.

A cere ajutor pentru tine nu inseamna ca iti neglijezi copilul. Inseamna exact opusul. Un parinte care functioneaza la limita capacitatii sale emotionale, care duce singur o greutate pe care nu o verbalizeaza nimanui, care se culca epuizat si se trezeste la fel, nu are mai mult de oferit a doua zi doar pentru ca a ales sa nu ceara ajutor. Are mai putin.
Stiu ca primul pas este greu. Nu pentru ca parintii nu ar vrea sa se simta mai bine, ci pentru ca a merge la psiholog pentru tine, nu pentru copil, inseamna sa recunosti ca si tu ai nevoie. Iar aceasta recunoastere vine adesea cu vinovatie, cu teama de a parea slab sau cu intrebarea daca ceea ce simti este suficient de serios ca sa merite atentie.

Este suficient de serios. Oboseala cronica este suficient de serioasa. Sentimentul ca faci totul mecanic este suficient de serios. Distantarea emotionala fata de copilul tau, chiar daca il iubesti, este suficient de serioasa.

Primul pas nu trebuie sa fie mare. Poate fi doar un mesaj.

Aproape orice parinte simte vinovatie uneori. Dar exista o vinovatie care nu trece, care revine zilnic, care gaseste mer...
03/08/2026

Aproape orice parinte simte vinovatie uneori. Dar exista o vinovatie care nu trece, care revine zilnic, care gaseste mereu un motiv nou si care, indiferent ce faci, iti spune ca nu e suficient.

Parintii copiilor cu TSA sau ADHD o cunosc bine. Vine d**a o zi in care ai tipit cand nu trebuia. D**a o sedinta la scoala in care ai aflat ceva ce credeai ca stii deja. D**a o seara in care copilul tau a plans si tu nu ai stiut ce sa faci. Vine si cand nu s-a intamplat nimic anume, doar asa, ca un fond constant care te insoteste.
Vinovatia normala apare, transmite un semnal, si lasa loc unei schimbari. Vinovatia cronica nu functioneaza asa. Ea nu te ajuta sa faci ceva diferit, te tine blocat intr-o poveste despre cine esti ca parinte, o poveste in care raspunsul este mereu acelasi: nu esti suficient de bun.
Acest tip de gand recurent, persistent, care rezista oricarei dovezi contrare, este unul dintre primele semnale ale unei dificultati emotionale reale. La parintii care cresc copii cu nevoi complexe, el apare d**a luni sau ani de epuizare acumulata, d**a prea multa responsabilitate dusa singur si prea putine momente in care cineva i-a intrebat cm sunt ei.

Gandul „sunt un parinte rau" nu descrie realitatea. Descrie nivelul tau de epuizare. Si acesta merita atentie, nu ignorat pana trece.

Stii ca ceva nu e in regula, dar de fiecare data cand aduci vorba despre psiholog, adolescentul tau inchide conversatia ...
31/07/2026

Stii ca ceva nu e in regula, dar de fiecare data cand aduci vorba despre psiholog, adolescentul tau inchide conversatia inainte sa inceapa.

Este una dintre cele mai frecvente situatii cu care vin parintii la mine — nu vin cu adolescentul, vin singuri, pentru ca adolescentul nu vrea sa auda.

▶Cel mai comun reflex este sa insisti sau sa explici de ce ar fi bine. Cu cat argumentele sunt mai multe, cu atat rezistenta creste. Un adolescent care simte ca este impins spre ceva va folosi toata energia pe care o are ca sa reziste — chiar daca undeva stie ca are nevoie de ajutor.
▶Al doilea reflex este sa faci din asta o problema urgenta si vizibila. „Trebuie sa mergi, nu mai pot sa te vad asa" pune o presiune pe care adolescentul o va simti ca vinovatie sau ca atac, si va inchide si mai tare.
▶Ce functioneaza mai bine este o conversatie scurta, fara miza aparenta: nu „trebuie sa mergi la psiholog", ci „am vorbit cu cineva care lucreaza cu adolescenti, mi s-a parut interesant ce face — ai vrea sa stii mai multe?". Curiozitatea deschide usi pe care presiunea le incuie.

Primul pas corect, de multe ori, este ca tu sa vii primul. Sa intelegi ce se intampla, sa primesti cateva instrumente pentru acasa si sa construiesti impreuna cu mine o punte catre adolescentul tau — la ritmul lui.

Daca esti in aceasta situatie, scrie-mi.

Sunt saptamani in care adolescentul tau doarme mult, sta in camera, nu are chef de nimic si tu nu stii daca e oboseala n...
29/07/2026

Sunt saptamani in care adolescentul tau doarme mult, sta in camera, nu are chef de nimic si tu nu stii daca e oboseala normala sau ceva mai mult.

Oboseala de d**a un semestru greu, d**a examene, d**a o perioada intensa are un ritm: trece d**a cateva zile de odihna, apare pofta de mancare, de iesit, de vorbit. Corpul isi revine si se vede.

Exista insa o oboseala care ramane si d**a vacanta, si d**a weekend, si d**a nopti lungi de somn. O oboseala in care lucrurile care ii faceau placere — un joc, o serie, muzica, un prieten — nu mai au acelasi efect. In care dimineata este la fel de grea ca seara. In care raspunsurile sunt scurte, privirea este undeva in alta parte si zambetul apare din ce in ce mai rar.
Aceasta nu este lene si, de cele mai multe ori, nici macar nu este o faza. Este un semnal pe care corpul si mintea il trimit impreuna, iar ca parinte poti sa il observi inainte ca adolescentul tau sa il poata numi.

Daca recunosti ceva din ce ai citit, scrie-mi.

27/07/2026

Lucrez cu adolescenti cu ADHD si autism si primul lucru pe care il spun familiei este ca nu suntem aici sa schimbam cine este copilul vostru.

Un adolescent neurodivergent nu are nevoie sa fie reparat, sa fie mai linistit sau sa se comporte ca ceilalti. Are nevoie de un spatiu in care sa inteleaga cm functioneaza el, cm simte, ce il epuizeaza, ce il face sa se blocheze, de ce unele zile sunt atat de grele fara un motiv vizibil pentru cei din jur.
In cabinet lucram ca el sa poata pune cuvinte pe ce traieste, sa stie ce are nevoie si sa poata cere asta. Nu sa devina altcineva, ci sa se cunoasca mai bine pe cel care deja este.

Daca simti ca adolescentul tau are nevoie de un astfel de spatiu, scrie-mi.

Data viitoare cand simti ca tensiunea creste, incearca asta inainte sa reactionezi.Opreste-te si descrie situatia exact ...
24/07/2026

Data viitoare cand simti ca tensiunea creste, incearca asta inainte sa reactionezi.
Opreste-te si descrie situatia exact asa cm este — concret, fara sa adaugi nimic. Nu „totul merge prost", ci „am primit un email critic de la seful meu la ora 17:00."
Apoi urmareste ce se intampla in interior: care este primul gand care apare?

„Inseamna ca sunt incompetent." Ce simti imediat d**a? Anxietate, rusine, furie. Ce faci? Inchizi laptopul, nu te mai poti concentra, te invrti cu acelasi gand toata seara.

Acest lant se produce in cateva secunde si de cele mai multe ori nici nu il observi — pentru ca esti deja la capat lui.

Urmatorul pas este sa te opresti la acel prim gand si sa il intrebi: este singurul mod in care pot vedea situatia asta? „Am primit un feedback critic" poate insemna si „cineva a observat ce fac si crede ca pot face mai bine." Acelasi email, alt gand — si ce simti se schimba imediat.
Exercitiul acesta are nevoie de practica. Mintea revine automat la varianta mai sumbra, pentru ca asa a functionat mult timp. Dar cu cat il exersezi mai des, cu atat devine mai usor sa prinzi acel moment de pauza dintre ce se intampla si cm reactionezi.

Daca vrei sa inveti cm sa aplici asta in situatiile concrete din viata ta, scrie-mi.

Ai observat vreodata ca in momentele de stres, mintea ta ruleaza acelasi gand de zeci de ori, fara sa ajunga undeva?Exis...
22/07/2026

Ai observat vreodata ca in momentele de stres, mintea ta ruleaza acelasi gand de zeci de ori, fara sa ajunga undeva?

Exista o diferenta importanta intre a analiza o situatie si a rumina asupra ei. Analiza produce o concluzie, un plan, o directie. Ruminatia produce doar mai mult stres — acelasi gand, in bucla, cu aceeasi intensitate emotionala de fiecare data cand revine.

In terapia cognitiv-comportamentala, unul dintre primii pasi este tocmai aceasta diferentiere: inveti sa recunosti momentul in care mintea a trecut din analiza in bucla repetitiva. Semnalul este simplu — daca te gandesti la acelasi lucru de mai mult de cateva minute fara sa ajungi la nimic nou, ruminatia a preluat controlul.
Tehnica opririi gandurilor repetitive porneste de la constientizare. Nu poti redirectiona ceva ce nu ai observat inca. Primul pas este sa numesti ce se intampla — „acesta este un gand repetitiv, nu o analiza utila" — si aceasta simpla etichetare creeaza deja o distanta cognitiva intre tine si continutul gandului.

Urmatorul pas este redirectionarea intentionata a atentiei — catre ceva concret, prezent, senzorial. Nu pentru a evita problema, ci pentru a intrerupe bucla si a permite sistemului nervos sa iasa din starea de alerta in care ruminatia il mentine.
In lucrul cu adolescentii si cu adultii care trec prin perioade de stres intens, aceasta tehnica este adesea primul instrument pe care il exersam impreuna — pentru ca produce o schimbare vizibila rapid si construieste increderea ca mintea poate fi, intr-adevar, redirectionata.

Address

Bucharest

Telephone

+40 741 319 016

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Cristina Dumitrașcu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category