19/07/2026
Încheieri care nasc începuturi – sensul psihologic al riturilor de trecere
În cartea lui Jonathan Haidt, The Anxious Generation, m-am oprit cu atenție specială și cu simpatie asupra problematizării riturilor de trecere. Pentru că mereu am privit fascinat cm diverse popoare din diverse culturi au înteles, implicit și instictiv, nevoia trasării unor direcții, nevoia însoțirii individului în fața marilor praguri. Nașterea. Maturizarea. Comuniunea dragostei. Moartea.
În locul aici de față, în timpul aici de față, consider că societății noastre, urbane și moderne, îi lipsește un set de rituri și ritualuri care să ajute și să însoțească trasnformările aduse de adolescență.
Adolescența cere o transformare vizibilă. Adolescența este o transformare vizibilă. Nu doar un proces biologic, ci unul psihologic și social. Vorbește despre maturizarea creierului, dar și despre o definire mai clară a spațiului mental. Despre ce contează și ce este demn de valorizat în raport cu sine, în raport cu lumea externă. Tânărul punctează la capitolele gândire critică și logică complexă, autocontrol, conștiință etică, maturizare emoțională. Pe plan social, mediul este dinamic- avans academic, schimbări economice, ajustări ale dinamicii de familie, ale rolurilor și responsabilităților.
Cam asta ar fi teoria. În practică, mulți tineri resimt dificultăți in a urma pașii. Pașii prescriși, ceruți și impuși, pașii livrați gata de a fi urmați. Transormările sunt dificil de interiorizat, iar pentru ca acestea să fie mai ușor de asimilat cred că necesită ajutorul riturilor de trecere. Putem include în această categorie petrecerile de majorat ori ceremoniile de absolvire. Însă cred că este nevoie de un proces mai individualizat, personalizat, cu mai mult accent pus pe dimensiunea simbolică, pe fazele ritualice și pe acțiunile active ale protagonistului. În cartea mai sus amintită, găsesc prielnice în a oferi coerență, cele 3 faze ale riturilor – separarea de familie și de obiceiurile perioadei care stă să se încheie; tranziția- ghidarea spre provocări și încercări; reîncorporarea - primirea salutară ca nou membru în comunitatea adulților.
Pe lângă spațiul de accesare a unor schimbări identitare, spațiul riturilor de trecere este un loc de validare, unde tinerii pot primi, din partea adultului, mesaje de tipul “Îți recunosc creșterea” , “Te văd și te respect”, “Îți apreciez maturizarea”, “Ai devenit mai responsabil”, “Comunitatea are nevoie de tine”. Aici, în virtutea acestor practici, tânărului i se deschid ferestrele permisivității și oportunităților, dar si ușa responsabilității. “Acum poți si tot acum răspunzi de faptele tale”. Este o trecere marcantă și clar definită înspre un alt nivel de contribuție, grijă, asumare a consecințelor.
În vidul ritualic existent al societății moderne, tinerii îți creează propriile ritualuri. În jocul social, atât băieții cât și fetele încearcă să își împlinească această lipsă. Este un risc ridicat ca acest fapt să se producă într-o maniera mai puțin calculată, dezorganizată, haotică. Consumul de stupefiante, agresivitatea și autoagresivitatea, umilirea psihologică și fizică, comportamente extreme si periculoase pot fi asociate cu bravada, dorința de departajare și singularitate, nevoia de autonomie, de a fi văzut și de a aparține. Pentru că ceea ce tinerii caută este ca trecerea lor să fie trăită, vizibilă, marcantă si cu greutate, iar dacă adulții nu o ajută înspre această împlinire, grupul social o va înlesni, natural, impulsiv, după propriile reguli.
Poate că familia și comunitatea au capacitatea de a se opri puțin în fața adolescenței pentru a o oglindi și pentru a crea ritualuri noi. O călătorie inițiatică a baiatului cu tatăl, a fetei cu mama, o conversație solemnă și profundă, un proiect important și tranzitiv, o ceremonie simbolică pot avea o reală contributie și un cuvânt de spus. Un cuvânt valoros care să însoțească o întreagă viață.
