Living Psychology

Call Directions Website Contact the practice

Living Psychology Terapie pentru o viata fericita! Consiliere si psihoterapie
Neurofeedback
Brain Mapping

12/10/2026

Ți-ai promis vreodată că nu vei fi ca părinții tăi și, într-o seară obosită, te-ai auzit vorbind exact cu vocea lor? Nu ești un părinte slab și nu ți-a lipsit voința. Ce am trăit în copilărie nu se păstrează doar ca amintire, ci ca reflex, învățat de corp cu mult înainte să avem cuvinte. Cât suntem liniștiți, alegem. Când suntem la capătul puterilor, creierul se întoarce pe drumul cel mai vechi pe care îl cunoaște. Să înțelegi asta nu te scutește de responsabilitate, dar îți ia rușinea de pe umeri, iar fără rușine se poate lucra. Acesta e primul episod din seria despre familie. Mâine vorbim despre o seară obișnuită, la teme. Până atunci, spune-mi în comentarii ce ai jurat că nu vei repeta.

11/10/2026

Aproape nimic din ce facem acasă nu e întâmplător, iar asta e, de fapt, o veste bună. De 25 de ani ascult familii în cabinet și am văzut de atâtea ori cm un ton, o tăcere sau un fel de a iubi trece de la o generație la alta fără ca cineva să-l fi ales cu adevărat. Așa că în următoarele trei luni vă invit într-o serie, episod cu episod. În octombrie vorbim despre părinți și copii, în noiembrie despre cuplu, iar în decembrie despre familia mare, cea de la masa de sărbători. Nu o să găsiți aici liste rapide, ci mecanismele din spate, cu tot ce știm astăzi despre creier. Primul episod apare luni. Până atunci, scrieți-mi în comentarii ce ați vrea să înțelegeți despre familia voastră, pentru că unele dintre întrebări vor deveni episoade.

03/10/2026

De ce repetăm același tipar, deși știm exact ce ar trebui să facem altfel? Asta e întrebarea cu care am deschis miercuri Beyond Behaviour – The Hidden Dynamics Experience.

Am avut în sală psihoterapeuți și specialiști HR, oameni care lucrează zi de zi cu schimbarea și, de multe ori, cu rezistența la ea. Am vorbit despre ce se află dincolo de comportamentul vizibil: de ce alegem din nou relații care ne rănesc, de ce ne autosabotăm exact când lucrurile încep să meargă bine, de ce un om poate înțelege perfect ce i se întâmplă și totuși să rămână pe loc. Văd asta în cabinet de ani de zile: insight-ul singur nu schimbă nimic dacă dinamica din spatele lui rămâne nevăzută.

Ce m-a bucurat cel mai mult a fost că nu am rămas la teorie. Am vrut ca fiecare om din sală să poată observa și experimenta aceste dinamici pe pielea lui, iar energia din cameră mi-a confirmat că a meritat.

Și e doar începutul. Pregătim un workshop pentru cei care au plecat cu gândul „vreau să înțeleg mai mult”, și un webinar online pentru cei care nu au putut ajunge, prin care deschidem pentru prima dată experiența asta către un public mai larg.

Uneori schimbarea nu începe când te chinui mai tare să-ți modifici comportamentul. Începe când reușești să vezi ce a rămas, până atunci, invizibil.

02/10/2026

Cel mai greu lucru la burnoutul omului de lângă tine e că de multe ori nu-l vezi. Tocmai pentru că îl vezi în fiecare zi.

Când trăim în aceeași casă, schimbările mici ne scapă. Ne luăm cu serviciul, cu copiii, cu tot ce avem de dus, și ajungem să fim mai puțin atenți la partenerul nostru decât ne-am dori. Un prieten care îl vede o dată la două săptămâni observă imediat cearcănele și fața trasă. Noi, cei de lângă, observăm adesea târziu. Iar asta nu ne face parteneri răi, ne face oameni.

Dacă simți că omul tău nu mai e el, începe cu o întrebare simplă: ce simți și de când simți așa? Ajută-l să-și dea seama unde se află, pentru că de aici pornește totul. Și nu duce singur sau singură povara asta. Cere ajutor, de la familie, de la cineva care îi ajunge mai ușor la suflet, de la un specialist. Atenția ta, sprijinul tău și faptul că ai spus cu voce tare ce vezi pot fi primul pas spre a ieși de acolo.

Tu când ți-ai dat seama că cineva drag ție era epuizat? Scrie-mi în comentarii, iar dacă ai pe cineva care trece acum prin asta alături de partenerul lui, trimite-i clipul.

„E o țeapă.” Am auzit fraza asta de zeci de ori în cei opt ani de când lucrez cu neurofeedback. Și de fiecare dată mi s-...
30/09/2026

„E o țeapă.” Am auzit fraza asta de zeci de ori în cei opt ani de când lucrez cu neurofeedback. Și de fiecare dată mi s-a părut o întrebare foarte bună.

De aceea am dedicat noului clip de pe canalul meu de YouTube exact acestei îndoieli. Nu am vrut să-ți vând neurofeedback-ul. Am vrut să-ți spun ce este, de unde vine și ce spun studiile.

Episodul întreg va fi pe canalul meu de YouTube, Aida Ivan | Living Psychology, duminică.

Iar până îl vezi, spune-mi în comentarii ce ai auzit tu despre neurofeedback. Ce te-a făcut sceptic sau, dimpotrivă, curios? Citesc tot, și cele mai bune întrebări devin episoade.

27/09/2026

Uneori burnoutul nu arată ca o prăbușire. Arată ca un om care doarme pe canapea în fiecare seară și se trezește la fel de obosit.

La început, semnele sunt mici și ușor de pus pe seama unei perioade mai grele. Partenerul tău are mai puțină energie, mai puțin chef, mai puțină răbdare. Se implică mai puțin, se concentrează greu, sare mai repede la tine pentru lucruri mărunte. Renunță la ce îi făcea plăcere, la grădină, la tenis, la hobby-ul lui de suflet, și de multe ori nici nu știe să-ți spună de ce. Pur și simplu nu mai poate. Doarme mult, dar prost, și se trezește mai obosit decât s-a culcat. Cu timpul, toate astea se adâncesc, până când sistemul ajunge să funcționeze pe avarie: nu se mai poate odihni, nu mai poate lua decizii, nu mai face față nici celor mai simple lucruri.

Dacă te recunoști în ce scriu aici, nu e lene și nu e lipsă de iubire. E un corp și un creier care au dus prea mult, prea mult timp. Iar vestea bună e că burnoutul prins din timp se poate trata, cu sprijin potrivit și cu ajutor specializat.

Trimite clipul acesta cuiva care trebuie să-l vadă, sau poate chiar persoanei de lângă tine. Uneori e mai ușor să începi discuția așa.

Cei mai mulți oameni care vin la mine epuizați nu arată epuizați. Merg la serviciu, au grijă de familie, răspund la tele...
26/09/2026

Cei mai mulți oameni care vin la mine epuizați nu arată epuizați. Merg la serviciu, au grijă de familie, răspund la telefon, și tocmai de aceea nimeni nu observă nimic, nici măcar ei.

În 25 de ani de psihoterapie am văzut de nenumărate ori același tipar: omul funcționează, dar sistemul lui nervos e de mult timp în alertă. Somnul nu mai repară, răbdarea se termină mai repede, iar odihna ajunge să pară o vină. Sfârșitul lui septembrie e de obicei momentul în care se simte cel mai tare, pentru că vacanța s-a terminat, ritmul a revenit și rezervele sunt deja goale.

Dacă te-ai regăsit în slide-uri, să știi că nu e o slăbiciune de caracter. E un semnal pe care corpul și creierul tău ți-l trimit de ceva vreme. Iar dacă semnele durează sau se adună, merită să vorbești cu un specialist. Nu trebuie să aștepți să te prăbușești ca să ceri ajutor.
Pe canalul meu de YouTube încep o serie de episoade în care explic pe larg ce se întâmplă în creier atunci când nu mai putem să ne oprim. Te aștept acolo.

Spune-mi în comentarii care dintre cele patru semne e cel mai familiar pentru tine, și trimite postarea cuiva care „încă funcționează”.

25/09/2026

RO: Patru cărți pe care le recomand mereu, colegilor, părinților și oricui mă întreabă ce citesc. Și, la final, o veste despre cartea mea. Prima e „Cum se schimbă oamenii” de Daniel Siegel, pentru că explică ceva ce văd zilnic în cabinet: de ce schimbarea e uneori atât de grea și de ce durează mai mult decât ne-am dori. Și, sincer, orice carte de Siegel vă iese în cale, luați-o. A doua e „Corpul nu uită” de Bessel van der Kolk, una dintre cele mai citite cărți despre traumă, care arată cât de mult din ce am trăit rămâne în corp, chiar și atunci când mintea încearcă să treacă mai departe. Pentru părinți, dar și pentru colegii terapeuți care abia încep să lucreze cu copiii, recomand „Inteligența emoțională a copiilor” de Lawrence Shapiro. Iar pentru o minte care vrea să fie pusă la treabă, „Gândire rapidă, gândire lentă” de Daniel Kahneman, o carte care te îmbogățește intelectual, dar și emoțional, și o să vedeți de ce. Cât despre cartea mea, e la editură chiar acum. Vă țin la curent, promit. Pe care dintre ele ai citit-o deja? Și ce carte mi-ai recomanda tu mie? Scrie-mi în comentarii și salvează postarea pentru următorul drum la librărie.

Cea mai frecventă întrebare pe care o primesc despre neurofeedback nu e „funcționează?”. E „adică aparatul ăla îmi citeș...
24/09/2026

Cea mai frecventă întrebare pe care o primesc despre neurofeedback nu e „funcționează?”. E „adică aparatul ăla îmi citește gândurile?”.
Nu. Și cred că merită explicat calm, pentru că de aici pornesc aproape toate neînțelegerile. Creierul funcționează electric, iar un EEG ascultă ritmurile activității lui, la fel ca investigația pe care o face orice neurolog și care se folosește în spitale din 1924 încoace. Ce se vede acolo nu sunt gânduri, ci tipare: dacă un creier rămâne, seara, în turația de la prânz, de exemplu. Ce nu se vede, în schimb, e la fel de important. Nu se vede ce nu vrei să spui. Și nu se vede un diagnostic, pentru că un diagnostic se pune printr-o evaluare clinică, în care harta e o piesă din puzzle, nu verdictul.
Am făcut peste o mie de astfel de evaluări și, dacă e ceva ce am învățat, e că partea grea nu e să obții datele. E să le așezi lângă povestea omului din fața ta.
Pregătesc acum un episod întreg despre neurofeedback, unul lung, în care spun și partea care nu ne convine nouă, celor care lucrăm cu el. Așa că te întreb direct: ce ți-ar plăcea să lămuresc acolo? Scrie-mi în comentarii — cele mai bune întrebări intră în episod. 🤍

23/09/2026

Nu ai deficit de atenție. Ai un creier întrerupt la fiecare trei minute, care nu mai apucă niciodată să intre în priză. Concentrarea profundă nu pornește instant, are nevoie de câteva minute bune ca să se instaleze, iar când ești întrerupt nu pierzi cele treizeci de secunde ale întreruperii, pierzi tot drumul de întoarcere. Multitasking-ul, neurologic vorbind, nu există: ce faci de fapt e comutare rapidă între sarcini, și fiecare comutare costă. De aici senzația de la finalul zilei că ai muncit enorm și n-ai terminat nimic. Ce funcționează e simplu până la banal: douăzeci și cinci de minute cu telefonul în altă cameră, nu pe masă cu fața în jos. Și încă ceva, ca să fim corecți unii cu alții: dacă atenția ta s-a prăbușit brusc în ultimele luni, de obicei nu e ADHD, e anxietate sau epuizare. Sunt lucruri diferite și au soluții diferite.

Address

Strada General Salmen Dimitrie 1 Bis Ap 2 Interfon 2
Bucharest
021371

Opening Hours

Monday 09:00 - 20:00
Tuesday 09:00 - 20:00
Wednesday 09:00 - 20:00
Thursday 09:00 - 20:00
Friday 09:00 - 20:00
Saturday 09:00 - 17:00

Telephone

+40721800956

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Living Psychology posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Living Psychology:

Share

Category