23/03/2026
ADHD la copii și adolescenți
Una dintre afecțiunile pe care o întâlnesc cel mai des la copiii cu care lucrez este Perturbarea activității și atenției.
Deși diagnosticul se pune în general după vârsta de 7 ani, simptomele apar înainte de această vârstă.
Majoritatea copiilor ajung la cabinet pentru evaluare psihologică la recomandarea cadrelor didactice încă din primul an de școală.
Ce este important de știut, este că atunci când vorbim de ADHD nu vorbim de lipsă de voință sau de un copil needucat, ci vorbim de o diferență de funcționare a creierului care influențează: atenția, controlul impulsurilor, funcționarea executivă, reglarea emoțională.
Cum se manifestă ADHD?
Daca vorbim de ADHD predominant neatent, se manifesta prin:
• lipsa atentiei la detalii;
• greșeli fără intenție;
• pare că nu ascultă ce li se spune;
• uită lucruri;
• dificultăți în a termina lucrurile pe care le încep;
• probleme pe partea de organizare;
• pierd lucruri;
• sunt usor de distras;
• sunt visători, se pierd în gânduri.
Dacă vorbim de ADHD predominant Hiperactiv - impulsiv, se manifestă prin:
• agitație psiho-motorie;
• dificultate de a sta liniștiți;
• vorbesc prea mult;
• îi întrerup pe ceilalți;
• intervin în conversații sau jocuri;
• nu pot face lucrurile în liniște.
Dacă sunt îndeplinite criterii din ambele tipuri de ADHD, vorbim despre ADHD combinat.
Cauzele ADHD
Ce se află în spatele simptomelor?
Nu există o singură cauză pentru ADHD.
Sunt implicați factori genetici, factori biologici și factori de mediu.
Deseori aud în cabinet unul dintre părinți spunând: "când eram copil, și eu eram la fel. Nu puteam să stau liniștit într-un loc" sau "îmi era greu să mă joc în liniște" sau "nu aveam răbdare" sau "eram mereu cu mintea în altă parte".
În ceea ce privește funcționarea neurobiologică, este implicat cortexul prefrontal, responsabil de planificare și control.
Apar dificultăți în inhibiția comportamentală, căutarea de stimulare (sistemul dopaminergic funcționează diferit) și reglare emoțională dificilă.
Factorii de mediu nu cauzează ADHD, dar pot influența severitatea.
Mediul haotic, inconsistența parentală, stresul, presiunea parentală, lipsa structurii pot amplifica simptomele.
Ce nu ajută?
Nu ajută:
• etichetele: ești leneș, nu îti pasă;
• pedepsele repetate;
• explicațiile lungi;
• mesajele de genul: concentrează-te, fii atent, stai liniștit.
La ce trebuie să fim atenți?
• care sunt situațiile care îi declanșează emoții intense.
De exemplu, unii copii se regleaza emoțional prin intermediul telefonului. Este foarte posibil, ca atunci cand parintele vine si pune limita sau restrictioneaza accesul la activitatea prin intermediul căreia copilul se linistea, acesta să reacționeze impulsiv. Nu o face pentru ca este un copil rău, un copil needucat, ci pentru că are dificultăți în a-și controla reacțiile.
• cm putem evita amplificarea nelinistii și tensiunii.
Dacă ne raportăm la exemplul de mai sus, putem stabili împreună o limită de timp pe care să-l petreacă făcând lucrul respectiv, apoi să-l anuntăm cu câteva minute înainte de a i se termina timpul. E important ca noi, părinții să ne ascultăm copiii, să încercăm să-i înțelegem, să le explicăm pe înțelesul lor de ce avem nevoie de o măsură în tot ce facem.
Ce poate fi de folos?
• regulile simple;
• sarcinile clare;
• miscarea controlată (activități fizice - cresc dopamina si ajută la reglarea emoțională);
• să rămânem calmi și să-l ajutăm să se liniștească;
• să-i validăm emoțiile (reduce escaladarea conflictelor);
• spatiu de studiu fără factori care să-l distragă.
De multe ori, dificultățile cu care se confruntă copilul sau adolescentul îi afectează activitatea școlară și rezultatele academice, relațiile de familie și uneori viața de acasă.
Rolul nostru, al părinților, educatorilor, cadrelor didactice, psihologilor, psihoterapeuților nu este "să schimbăm copilul", ci să-l ajutăm să funcționeze cât mai bine în lumea în care trăiește.
Cum putem face asta?
Asigurându-ne că doarme suficient (somnul este esențial în regenerarea aparatului neurologic sensibil al vigilenței și atenției), că are o alimentație echilibrată, un program previzibil, reguli simple și clare, consecințe logice, nu pedepse, ajutor pe partea de reglare emoțională (exerciții de respirat, pauze), accent pe efort, nu doar pe rezultat, evidențierea reușitelor, oferirea de alternative pentru ecrane (plimbări în parc, ieșiri cu prietenii, citit, jocuri în familie) și, poate cel mai important aspect, să ne gestionăm noi emoțiile, astfel încât ei să se regleze după noi.
Foto: Pinterest
