Oana Tenea - Psihoterapeut

Oana Tenea - Psihoterapeut Psihoterapeut cognitiv-comportamental pentru adulți;
Psiholog clinician;
Psihoeducație pentru s

Inspired by the speakers, enriched by the conversations and grateful for the connections. A few moments from the ISTT Co...
31/05/2026

Inspired by the speakers, enriched by the conversations and grateful for the connections. A few moments from the ISTT Conference 2026 in Thessaloniki.

Uneori, cea mai dureroasă lipsă de susținere vine chiar din familie.Nu doar că nu cred în tine.Dar nici nu te aleg.Tu eș...
10/05/2026

Uneori, cea mai dureroasă lipsă de susținere vine chiar din familie.

Nu doar că nu cred în tine.
Dar nici nu te aleg.

Tu ești acolo.
Muncești. Înveți. Construiești. Te implici.
Îți iubești profesia.

Dar când cineva din familie are nevoie exact de ceea ce faci tu…
apelează la altcineva.

Pe tine te iau peste picior.
Te ironizează.
Îți minimizează munca.
Îți vorbesc despre profesia ta ca și cm ar fi un hobby drăguț, nu ceva construit cu seriozitate.

Și doare.
Doare mai ales pentru că nu e vorba doar despre profesie.

E vorba despre mesajul ascuns:
„Nu avem încredere în tine.”
„Nu te vedem suficient de bun(ă).”
„Nu te luăm în serios.”

Iar o parte din tine începe să se întrebe:
„Dacă nici familia mea nu crede în mine… atunci cine o va face?”

Dar adevărul este că mulți oameni cresc în familii care nu știu să valideze ceea ce nu înțeleg.
Mai ales când alegi un drum diferit, vizibil, emoțional sau creativ.

Uneori, familia nu îți vede valoarea pentru că ar însemna să accepte că te-ai transformat într-un om pe care nu îl mai pot controla, defini sau micșora.

Și atunci aleg ironia.
Minimalizarea.
Compararea.
Sau indiferența.

Dar lipsa lor de susținere nu este măsura valorii tale.

Să nu uiți asta:
Faptul că nu te recomandă ei…
nu înseamnă că nu ești bun(ă) în ceea ce faci.

Uneori, oamenii care te văd cel mai greu sunt chiar cei care te cunosc de prea mult timp în versiunea ta veche.

Când ai învățat că trebuie să fii mereu disponibil(ă)?Și ce crezi că s-ar întâmpla dacă n-ai mai fi?Răspunsul întârziat ...
05/05/2026

Când ai învățat că trebuie să fii mereu disponibil(ă)?
Și ce crezi că s-ar întâmpla dacă n-ai mai fi?

Răspunsul întârziat nu înseamnă lipsă de respect.
Oboseala nu înseamnă slăbiciune.
Nevoia de spațiu nu înseamnă respingere.

Uneori, cel mai sănătos lucru pe care îl poți face
este să nu mai fii „acolo” pentru toată lumea.

Ci, în sfârșit, pentru tine. 🤍

Sunt momente în care ți se întâmplă lucruri bune: crești, îți merge mai bine, ești mai liniștit(ă), mai așezat(ă).Și, în...
30/04/2026

Sunt momente în care ți se întâmplă lucruri bune: crești, îți merge mai bine, ești mai liniștit(ă), mai așezat(ă).
Și, în loc să simți bucurie împărtășită… apare o distanță.

Nu se mai entuziasmează cu tine.
Nu mai întreabă.
Sau simți o răceală subtilă pe care nu ți-o poți explica.

Adevărul inconfortabil este că nu toți oamenii știu să fie lângă tine când îți este bine.
Pentru unii, binele tău le atinge propriile frustrări, comparații sau răni nevindecate.

Și atunci:
– se retrag
– minimizează
– sau, uneori, rămân… dar nu mai sunt cu adevărat acolo

E ușor să o iei personal.
Dar, de cele mai multe ori, nu este despre tine.

Este despre:
🔸 cât pot ei să ducă din binele altcuiva
🔸 cât de împăcați sunt cu propria viață
🔸 cât spațiu au pentru bucuria care nu le aparține

Asta nu înseamnă că trebuie să te micșorezi.
Sau să ascunzi ce ți se întâmplă bun.

Înseamnă, poate, să vezi mai clar:
cine poate să crească alături de tine
și cine poate rămâne doar într-o versiune mai mică a ta.
Și să alegi în consecință.

Să fii prezent pentru familia în care te simți uneori epuizat.Să împaci tradițiile cu propriile nevoi.Să cumperi cadouri...
09/12/2025

Să fii prezent pentru familia în care te simți uneori epuizat.
Să împaci tradițiile cu propriile nevoi.
Să cumperi cadouri pentru toată lumea, chiar dacă nu mai ai energie, timp sau bucurie reală în a alege.
Să pari fericit(ă), deși în interior poate există dor, vinovăție sau oboseală.

Adevărul?
Nimeni nu primește un premiu pentru „cel mai perfect Crăciun”.
Și nu e nevoie să demonstrezi nimic nimănui.

Poți să lași anul acesta spațiu pentru:
✨ relații care te așază, nu te storc
✨ cadouri cu sens, nu cu presiune
✨ întâlniri alese, nu impuse
✨ un pic de liniște în locul a „încă un drum”

Crăciunul nu e un examen.
E o oportunitate de a-ți asculta limitele și de a crea un sărbătorit mai blând, care să te includă și pe tine.

Uneori, este o fugă de singurătate.Alteori, un mod de a amorți rușinea, anxietatea, frica.Sau o încercare disperată de a...
05/12/2025

Uneori, este o fugă de singurătate.
Alteori, un mod de a amorți rușinea, anxietatea, frica.
Sau o încercare disperată de a simți că valorezi ceva.

Adevărul dureros?
Când s*xualitatea devine exces, adesea lipsește conexiunea.
Și corpul strigă, în felul lui, că are nevoie de siguranță, limite și înțelegere.

Hipers*xualizarea este adesea înțeleasă greșit.
Nu e despre „nu se poate controla”, „vrea prea mult” sau „e obsedat/ă”.
În profunzime, fenomenul apare des ca un mecanism de reglare emoțională, un fel de a gestiona durerea, nesiguranța, anxietatea sau lipsa de validare.

Pentru mulți oameni, s*xualitatea devine un loc în care:
• se simt văzuți pentru câteva clipe,
• scapă de gânduri apăsătoare,
• își amorțesc rușinea,
• se simt valoroși doar prin reacția celuilalt.

Hipers*xualizarea nu e despre plăcere.
E despre evitare. Despre nevoia de conexiune reală mascată sub intensitate.
E un „strigăt” al corpului pentru siguranță, limite și vindecare.

Dacă te regăsești în asta, nu înseamnă că e ceva „greșit” cu tine.
Înseamnă că există o durere care merită ascultată, nu judecată.

Întrebări pentru reflecție:
– Ce emoții încerc să evit atunci când caut s*x?
– Ce simt înainte? Dar după?
– Ce parte din mine are nevoie de înțelegere, nu expunere?

Uneori dorul doare fizic. Alteori doar apasă încet, ca un val tăcut.Adevărul e acesta:nu treci prin etape, ci revii la e...
05/12/2025

Uneori dorul doare fizic. Alteori doar apasă încet, ca un val tăcut.

Adevărul e acesta:
nu treci prin etape, ci revii la ele, iar și iar.
Și e normal.

Doliul înseamnă iubire care nu mai are unde să se ducă.
Și încet, încet, înveți să îi găsești un loc în tine.
Doliul nu se „rezolvă”. Nu se încheie la șase luni sau un an.
E mai degrabă un proces în care înveți să trăiești cu absența și cu dorul care apare în valuri.

Unii oameni se sperie când revin brusc la negare sau furie. Dar asta nu înseamnă că fac ceva greșit, înseamnă doar că iubirea lor încă își caută locul.

Doliul nu este o linie dreaptă. E o pendulare între durere și mici momente de prezență, sens, viață.
Și fiecare revenire în durere e o dovadă a atașamentului.

Dacă treci prin doliu, ai voie să nu fii „puternic(ă)” azi.
Ai voie să îți fie dor.
Ai voie să îți fie greu.
Ai voie să ceri ajutor.

Pe termen lung, nu „treci peste”, ci integrezi. Iar ceea ce rămâne, de obicei, este felul în care dragostea continuă să te modeleze.

Relațiile cu familia extinsă sunt rareori simple.Când fratele sau sora ta intră într-un cuplu, relația ta cu ei nu mai e...
04/12/2025

Relațiile cu familia extinsă sunt rareori simple.
Când fratele sau sora ta intră într-un cuplu, relația ta cu ei nu mai este doar „a voastră”. Apare o dinamică nouă, un alt sistem, alte sensibilități.

Aici intră în scenă loialitățile invizibile:
acele gesturi mici, concesii, tăceri sau adaptări pe care le faci nu neapărat pentru cumnat(ă), ci pentru a nu pierde legătura cu fratele tău/sora ta.

E un mecanism profund uman:
– vrei pace
– vrei acces
– vrei continuitate
– vrei să păstrezi podul, chiar dacă nu îți place traficul de pe el

Problema apare când faci asta cu prețul tău:
când te suprasoliciti, când accepți nejustificat, când îți pui limitele pe „mute” ca să nu iasă tensiune.

Compromisurile pot fi sănătoase.
Autoanularea, însă,niciodată.

Poți menține legătura cu familia fără să te pierzi.
Poți avea respect, dar și limite.
Poți fi prezentă, fără să fii disponibilă la nesfârșit.

Loialitatea față de ceilalți nu trebuie să o excludă pe cea față de tine.
Asta este fundația relațiilor de familie care chiar rezistă.

Cel mai greu nu sunt sfaturile nepotrivite. Cel mai greu e să-ți fie judecat copilul de cineva care nu știe cm e să fii...
03/12/2025

Cel mai greu nu sunt sfaturile nepotrivite. Cel mai greu e să-ți fie judecat copilul de cineva care nu știe cm e să fii părinte.
Există un tip de durere pe care doar părinții o cunosc:
când cineva fără copii îți judecă copilul ca și cm l-ar înțelege mai bine decât tine.

Când ți se spune cm „ar trebui să fie”, cm „ar trebui să se comporte”,
când gesturile lui sunt analizate, criticate sau comparate,
ceva în tine se strânge.

Nu pentru că nu suporți critica.
Ci pentru că în joc este copilul tău, inima ta, munca ta zilnică, efortul tău nevăzut.

Prietenii fără copii nu sunt răi.
Doar că uneori uită ceva esențial:
tu ești acolo, prezent,
tu vezi tot,
tu porți responsabilitatea și dragostea.
Ei nu.

Și uneori, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să pui o limită blândă:
„Te aud. Dar doar eu știu ce e potrivit pentru copilul meu.”

✨ Dacă ai simțit vreodată asta, ești în locul potrivit.

Adicțiile nu încep cu un viciu.Încep cu o durere.Uneori sunt singurul mod pe care îl găsim ca să reducem suferința, să l...
03/12/2025

Adicțiile nu încep cu un viciu.
Încep cu o durere.

Uneori sunt singurul mod pe care îl găsim ca să reducem suferința, să liniștim emoții greu de dus sau să umplem un gol interior.
Vindecarea începe când începem să privim dincolo de comportament și spre ceea ce cere, de fapt, atenție.
Ce parte din tine cere, de fapt, alinare?
Fiecare adicție are o poveste în spate. Și nicio poveste nu e rușinoasă.


Address

Psihoterapeut Oana Țenea, Calea Dorobanților 116/122
Bucharest
010565

Opening Hours

Monday 09:00 - 19:00
Tuesday 09:00 - 19:00
Wednesday 09:00 - 19:00
Thursday 09:00 - 19:00
Friday 09:00 - 17:00

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Oana Tenea - Psihoterapeut posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share