Psiholog Raluca Ghiga

30/07/2026

Împărtășim cu voi o veste care ne bucură enorm! 💛

Clinica Alegria este în Top 15 în clasamentul Global Clinic Rating (GCR) dedicat clinicilor de sănătate mintală.

🤔 Ce înseamnă acest lucru?

Înseamnă că feedbackul primit de la pacienții noștri ne-a adus printre cele mai apreciate clinici de sănătate mintală din lume.

Din 2012, GCR clasifică spitale și clinici din întreaga lume, pe specialități medicale, folosind o metodologie complexă, independentă și transparentă, pentru a ajuta pacienții să facă alegeri informate. Ratingul este calculat pe baza recenziilor publice verificate ale pacienților și a datelor relevante pentru performanța clinicilor disponibile public, fără date primite de la unități medicale.

În spatele acestui rezultat se află medici, psihologi, psihoterapeuți și logopezi care, zi de zi, aleg să își facă meseria cu profesionalism, răbdare și empatie.

Faptul că o clinică din România se află astăzi în Top 15 mondial este o onoare, dar și o responsabilitate imensă.

În fiecare zi, oamenii care ne trec pragul ne oferă cel mai valoros lucru pe care îl pot dărui: încrederea lor. Astăzi, această încredere primește și o recunoaștere internațională. Mulțumim tuturor celor care au avut și continuă să aibă încredere în noi!

👉 https://gcr.org/rankings/mental-health-clinics

📍Clinica Alegria | București, Sector 4
📱021 9033

23/06/2026

Anxietatea, depresia, suferința și urmele lăsate de traumă nu sunt întotdeauna vizibile. Nici rănile care vin din familii disfuncționale, din relații care au durut, din dor, pierdere sau doliu.
Bunătatea, în schimb, se vede.
Se vede în felul în care vorbești cu cineva, în răbdare, în grijă, în gesturile mici.

Bunătatea ne ajută la vindecare pentru că alimentează speranța. Tot ea ne ajută să ducem mai ușor ceea ce nu se vede pe frunțile noastre.

20/05/2026

Copiii văd cm te porți cu oamenii și asta e peste orice morală ținută acasă.

Copiii văd dacă îți ceri scuze, după ce ai ridicat tonul sau dacă adultul are mereu dreptate.

Copiii învață să salute, văzându-ne pe noi cm intrăm într-un magazin, într-un lift sau într-o sală de așteptare.

Copiii ne văd la cumpărături, cm vorbim cu persoana de la casă, câtă răbdare avem.

Copiii văd unde ne aruncăm țigara. Pe geam, pe jos, la coș sau în geantă până găsim un coș.

Copiii văd cm reacționăm în trafic și cm vorbim despre ceilalți oameni.

Copiii aud cm vorbim despre oameni după ce închidem telefonul.

Copiii văd dacă spunem „te rog”, „mulțumesc” și „scuze”.

Copiii văd dacă ne ținem de cuvânt sau promitem lucruri doar ca să închidem o discuție.

Copiii văd cm ne purtăm când suntem obosiți sau nervoși.

Copiii văd dacă le cerem să lase telefonul, în timp ce noi răspundem la mesaje, când ei ne povestesc ceva.

Copiii văd cm ne purtăm cu bunicii, cu vecinii, cu oamenii strazii, cu oamenii care nu ne pot oferi nimic în schimb.

Copiii învață mult mai puțin din ce le spunem și mult mai mult din ce văd.

Mereu alături de tine,
Gabriela ✨

27/04/2026

18/04/2026

Cum vedem îmbătrânirea părinților - iată o temă de interes pentru pacienți aflați la vârste adulte, dintre care mulți sunt, la rândul lor, părinți. Fragilizarea fizică și emoțională a omului la vârste înaintate e dureroasă pentru membrii familiei, însă, dincolo de eventuale aspecte administrative sau medicale, mai există un risc adeseori ignorat sau chiar neluat în calcul. Cuplul longeviv pe care îl numești „părinții mei” devine uneori (nu întotdeauna, e drept) un sistem închis, care respinge ajutorul („ne descurcăm foarte bine, nu-ți face griji”), își normalizează haosul („ce să facem, e normal la bătrânețe”), și, nu în ultimă instanță, își protejează status quo-ul. Când părinții se întorc către criza de cuplu, iar copiii vor să intervină și să ajute, dar nu au acces dincolo de ceea ce uneori se percepe ca un zid, copiii devin observatori lucizi și lipsiți de control sau având control limitat.

Observ în cabinet această preocupare a pacienților aflați în a 4a sau a 5a decadă de viață, un amestec de nedumerire, furie, vinovăție, neputință, la care prea des se adaugă întrebări mai degrabă filozofice cu privire la propria existență. Durerea față de suferința celor dragi se împletește cu frica față de propriul viitor. Copilul adult se confruntă cu soluții refuzate, este martor neputincios la o suferință evitabilă, caută sens și luciditate în fața declinului.

Uneori, părinții nu ne învață doar ce să facem, dar și ce să evităm, și ambele sunt în mod egal moștenire.

Cum te poziționezi în fața fragilității părintelui tău? Și ce poți face pentru a-ți da tu șanse la o bătrânețe lucidă, cooperantă și pe cât posibil autonomă?

În psihoterapie poți învăța să gestionezi emoții, găsești sprijin, înțelegere și acceptare. Uneori, cel mai matur gest față de familie este să începi prin a avea grijă de tine.

03/04/2026

Uneori, nu mai e despre a repara. Ci despre a putea merge mai departe.
În unele relații, rămânem mai mult decât ne face bine. Nu pentru că nu vedem. Ci pentru că sperăm. Sperăm că, dacă mai încercăm puțin, dacă mai avem răbdare,
dacă mai spunem o dată ce simțim…lucrurile se vor așeza.
Dar există momente în care nu mai e despre efort. Ci despre cât din tine se pierde, încercând să ții ceva în viață.
Iar a merge mai departe nu înseamnă că nu ți-a păsat.
Înseamnă că, la un moment dat, începi să ai grijă și de tine.

01/04/2026

Nu toate problemele de cuplu vin din lipsa iubirii. Uneori vin din lucruri nespuse...sau spuse prea târziu.

Tu când alegi să vorbești despre ce te deranjează?

30/03/2026

Mă întâlnesc tot mai des, în cabinet, cu ideea că onestitatea în cuplu nu e atât de simplă pe cât pare.
În cuplu, nu e că nu vorbim. Ci că nu spunem ce contează cu adevărat....
Onestitatea în cuplu nu e doar despre adevăr, ci despre curajul de a te arăta sincer, zi de zi.

Cât de ușor îți este să fii sincer(ă) în relația ta?

29/03/2026

O lecție profundă despre ataşament, înțelegere şi iubire de la dr. Menis Yousry, ale cărui prelegeri şi interviuri le urmăresc cu acelaşi entuziasm de fiecare dată când am ocazia❤