Psihoterapeut Ema Jaga

Directions

Psihoterapeut Ema Jaga Adevarata grijă de sine înseamnă să îmi construiesc o viață de care să nu fiu nevoit/ă să fug în mod constant.

05/10/2026

Dacă vrei să vezi doar răul dintr-un om, sigur vei reuși să-l găsești. Îi vei observa greșelile, slăbiciunile, reacțiile nepotrivite și toate lucrurile care îți confirmă ceea ce ai ales deja să crezi despre el.

Dar cu ce te ajută?

Felul în care îl privim pe celălalt spune multe și despre noi. Când căutăm cu orice preț defectele unui om, poate încercăm să ne protejăm de dezamăgire, de vulnerabilitate sau de posibilitatea de a fi răniți din nou.

A vedea și binele nu înseamnă să negi răul. Nu înseamnă să justifici comportamente care te-au rănit și nici să rămâi într-o relație care îți face rău. Înseamnă doar să poți privi un om în întregime, cu părțile lui bune și cu cele dificile, cu rănile lui, cu limitele lui și cu alegerile lui.

Atunci când reduci un om la cea mai rea parte a lui, nu îl înțelegi mai bine. Doar îți îngustezi propria perspectivă.

A fost o mare bucurie să mă întâlnesc cu femei puternice si frumoase la conferința "Cine sunt eu într-o societate trauma...
03/10/2026

A fost o mare bucurie să mă întâlnesc cu femei puternice si frumoase la conferința "Cine sunt eu într-o societate traumatizată."
Le sunt recunoscătoare pentru deschidere și pentru aceasta zi minunata împreună.

Dacă nu aveți încă planuri pentru weekend, am o idee frumoasă pentru voi!Pe 3 octombrie, la Hanul Manuc, ne întâlnim la ...
30/09/2026

Dacă nu aveți încă planuri pentru weekend, am o idee frumoasă pentru voi!

Pe 3 octombrie, la Hanul Manuc, ne întâlnim la o zi dedicată nouă, femeilor. O zi cu întrebări, conștientizări, conversații și exerciții care ne pot ajuta să ne înțelegem mai bine.

„Cine sunt eu într-o societate traumatizată?”
cu Psihoterapeut Ema Jaga, în parteneriat cu De Meserie Femeie.

O zi despre tiparele pe care le repetăm, nevoia de validare, relații, limite, alegeri și despre cm să ne întoarcem puțin mai mult către noi.

📍 Hanul Manuc, București
📅 3 octombrie 2026
⏰ 11:00–18:00
🎟️ 330 lei

Pentru înscrieri și detalii:
📲 Mihaela Lazăr: +40 763 017 968 (WhatsApp)
📲 Ema Jaga: +40 729 842 766 (WhatsApp)

28/09/2026

Ieri în parc, un bunic și-a pălmuit nepoțica de nici 3 anișori. Ce facem in astfel de situații? Ce le explicăm copiilor noștri?

Eu aș încerca să țin minte o regulă: intervin pentru siguranța copilului, nu ca să câștig o ceartă cu adultul.

Dacă se întâmplă chiar în fața mea
M-aș apropia suficient cât să fiu auzită și aș spune calm, dar foarte ferm: „Vă rog să nu o loviți. Nu este in regula ce faceți.”

Dacă adultul răspunde agresiv „E nepoata mea!”, „Nu te privește!”, „Îmi educ copilul cm vreau!” nu aș intra în dezbatere:

„Înțeleg că este copilul din familia dumneavoastră. Totuși, nu este în regulă să loviți un copil.” Și atât. Nu trebuie să-l convingem de nimic. Oricum e clar ca e ceva stricat acolo și nu o sa repar eu acum.

Dacă pare că urmează să o lovească din nou

Aș fi mai directă: „Opriți-vă, vă rog. Copilul este speriat.” Dacă situația devine violentă sau copilul pare în pericol, aș cere ajutorul celorlalți adulți și, dacă este necesar, aș suna la 112.

Nu m-aș pune fizic între ei decât dacă există un pericol imediat și nu există altă cale de a proteja copilul, pentru că o confruntare fizică între adulți poate escalada rapid.

Iar copilul meu? Copiii mei?
Dacă sunt lângă mine și au văzut totul, după ce situația s-a terminat m-aș apleca la nivelul lor și le-aș spune."
„Ai văzut că domnul a lovit fetița. Nu a fost în regulă. Uneori adulții fac lucruri greșite când sunt foarte supărați, dar nu este voie să lovim oamenii.”
Apoi:
„Dacă cineva te lovește sau te sperie, vii la mine și îmi spui. Nu trebuie să rezolvi tu singur.”

Asta transmite simultan trei lucruri foarte importante: sa lovești nu este normal, copilul meu este în siguranță cu mine și nu trebuie să răspundă violenței prin violență.

Faptul că un părinte spune calm „Nu este în regulă să lovești un copil” în fața propriului copil poate fi una dintre cele mai valoroase lecții pe care i le oferă.

26/09/2026

Este simplu ca bună ziua să mă bucur pentru succesul celorlalți?

Mă întreba zilele trecute o prietenă dacă mie îmi vine întotdeauna lejer sentimentul de bucurie atunci când aud despre reușitele celorlalți. Răspunsul, pe scurt, este: depinde.

Îmi vin în minte două întâmplări: momentul în care una dintre bunele mele prietene s-a mutat definitiv din România și momentul în care o altă prietenă a rămas însărcinată.

Sigur că acesta este cursul vieții. Sigur că m-am bucurat pentru succesul profesional al prietenei care a plecat. Sunt îndrăgostită până peste cap de bebelușul celeilalte prietene. Dar nu mi-a fost ușor să accept pierderile.

Pentru că, odată cu schimbările lor, am pierdut și relația cu ele în forma în care mă obișnuisem. Și am plâns. Și mi-a fost dor. Nu întotdeauna este simplu ca bună ziua să ne bucurăm pentru succesul celorlalți.

Dacă luăm alte exemple, în afara celor de mai sus: o reușită la un examen, un câștig financiar, o vacanță departe, o idee de afacere care prinde contur, putem recunoaște că uneori apare invidia, alteori gelozia sau sentimentul că noi nu suntem suficient de buni.

Avem impresia că ceilalți sunt mai capabili. Că se descurcă mai bine. Că lor le iese, iar nouă nu. Emoțiile pe care le simțim atunci când ne uităm la reușitele celorlalți nu sunt dușmanii noștri. Sunt mesaje. Ne arată ce ne dorim, ce ne lipsește, ce ne doare, unde ne comparăm și, uneori, unde avem nevoie să ne uităm cu mai multă blândețe la noi.

De aceea, cred că merită să ne uităm atent la ceea ce simțim. Atunci când începem să facem pace cu noi înșine, devine din ce în ce mai ușor să ne bucurăm sincer și pentru ceilalți.

Când am devenit mamă, lucram de mulți ani cu femei, multe dintre ele mame, și credeam că știu ce urmează. Nu știam. M-am...
25/09/2026

Când am devenit mamă, lucram de mulți ani cu femei, multe dintre ele mame, și credeam că știu ce urmează.

Nu știam.

M-am trezit cu un corp obosit, schimbat, umflat, cu dureri de toate felurile.

Mintea mea (cea care până atunci fusese locul meu de siguranță) era haotică, copleșită, plină de griji și vinovăție. Și în tot acest haos, țineam în brațe ceva ce mă umplea de tot ce poți simți mai bun și mai frumos. Contradicția asta e greu de dus.

În terapie, aud des: „Ar trebui să fiu mai fericită, de ce nu sunt?” Sau: „Uită-te la mine, nici nu mă mai recunosc...” Și așa este. Maternitatea vine cu iubire, da, dar și cu pierdere. Pierderea identității de dinainte. Pierderea controlului. Pierderea conexiunii cu sine.

Studiile spun că una din cinci femei trece prin tulburări de sănătate mintală în perioada aceasta. Depresie, anxietate, burnout. Și nu se prea vorbește despre asta.

Vindecarea, atât fizică cât și psihică, e un drum lung. Nu se întâmplă peste noapte. Nu vine doar cu odihnă, ceaiuri sau creme. Vine cu acceptare, cu sprijin, cu a vorbi sincer, cu momente de tristețe și cu reînvățarea blândeții față de propria persoană.

Nu e o realitate pentru totdeauna. Trece.
Dar până trece..nu-i deloc ușor.

24/09/2026

Cearta nu este ceva rău

Mulți cred că dacă se ceartă cu cineva drag, înseamnă că nu se mai iubesc sau că relația e stricată. Nu e așa. Cearta este un fel prin care oamenii își spun ce simt, ce îi doare, ce nu le place. Dacă nu ne certăm niciodată, înseamnă ori că ținem în noi supărările, ori că nu ne pasă destul. Cearta e un semn că relația e bună și că ne pasă unul de celălalt.

Important e cm ne certăm.
Dacă începem să țipăm, să jignim, să ne aducem aminte de toate greșelile din trecut, atunci nu mai e ceartă, e război. Și în război nu câștigă nimeni. Se strică și mai tare lucrurile. O ceartă bună înseamnă să spui ce te doare, dar cu calm. Să asculți și tu ce zice celălalt, nu doar să vrei să ai dreptate.

Uneori ne enervăm tare. E normal. Dar înainte să răspunzi urât, respiră. Spune ce simți, nu ce e greșit la celălalt. De exemplu, în loc să spui „Tu niciodată nu mă asculți!”, poți spune „Mă simt singură când nu mă bagi în seamă.”

Cearta bună apropie oamenii. E ca o curățenie. Scoți afară ce nu e bine, ca să poți trăi mai liniștit înăuntru. Dacă învățăm să ne certăm fără răutate, ne vom înțelege mai bine. Realtiile noastre vor fi mult mai sănătoase.

22/09/2026

Câteva adevăruri mai greu de digerat:

1. Unii oameni nu pun preț pe reciprocitate în forma în care o percepem noi.

2. Este greu să acceptăm că altora le este bine în absența noastră. Tocmai pentru că nouă înșine nu ne este bine cu noi.

3. Unele relații au un termen de valabilitate. Se termină înainte să ne dorim noi.

4. Să crești, să evoluezi, înseamnă, de multe ori, să suferi mai întâi. Nu este întotdeauna ușor.

5. Uneori, le facem bine oamenilor cu forța și, în felul acesta, le facem rău.

6. Este imposibil să te placă toată lumea.

7. Invidia ascunde, de multe ori, multă admirație.

8. Lucrurile nu ies mai bine doar pentru că te stresezi mai tare.

9. Când te uiți prea mult la celălalt, nu îți mai rămâne timp să te uiți la tine.

10. Nu este treaba altora să ne facă fericiți. Este responsabilitatea noastră să ne construim propria fericire.

11. Nu poți controla ceea ce fac ceilalți. Nu este dreptul tău să o faci și, uneori, încercarea de a-i controla înseamnă să-i abuzezi.

21/09/2026

Am început să trăiesc pe bune în ziua în care am realizat că aproape tot ce făceam, făceam ca și cm aș fi fost în pericol.

Eram mereu în alertă. Mă trezeam tensionată, reacționam exagerat la lucruri mici, controlam tot ce puteam, oboseam repede și nu-mi dădeam seama de ce.

Mult timp, corpul meu a trăit într-o stare de supraviețuire. Fără să-mi dau seama, luam decizii din frică, vorbeam cu oamenii cu garda sus, munceam ca să „nu greșesc”, nu ca să mă bucur. Mă protejam deși nu mai eram demult în pericol.

Am învățat că nu trebuie să-mi demonstrez mereu ceva. Că pot să mă opresc. Că sunt în siguranță acum.

Treaba asta n-a venit dintr-o dată. A fost (și este) un proces. Dar acum știu să recunosc când reacționez din teamă. Și știu că nu mai e nevoie.

20/09/2026

Cât din ceea ce numești „eu” îți aparține?
Cât din tine poartă poveștile celor care au venit înaintea ta?

Frica, nevoia de control, dificultatea de a avea încredere, felul în care iubești, în care te raportezi la familie, la bani, la siguranță sau la propria valoare nu apar oricum.

Suntem formați de experiențele noastre, de lumea în care ne-am născut și de oamenii care ne-au crescut.

Traumele colective se transmit prin povești, lucruri nespuse, comportamente, relații și feluri de a supraviețui. Iar ceea ce generațiile dinaintea noastră au trăit își poate lăsa amprenta asupra felului în care noi trăim astăzi.

Moștenim, desigur și resurse: reziliență, curaj, creativitate, capacitatea de a construi, de a iubi și de a merge mai departe.
Ce ai primit de la cei dinaintea ta?
Ce ai transformat?
Ce faci fără să-ți dai seama?
Și ce alegi să nu mai transmiți mai departe?

Pe 3 octombrie, te invit la conferința:
„Cine sunt eu într-o societate traumatizată?”

O întâlnire despre traumă colectivă, moștenire transgenerațională, identitate și felul în care istoria unei societăți ajunge să fie parte din poveștile noastre personale. Despre trecut, dar mai ales despre libertatea de a decide ce facem cu ceea ce am primit.

Address

Bucharest

Opening Hours

Monday 12:00 - 20:00
Tuesday 12:00 - 20:00
Wednesday 12:00 - 20:00
Thursday 12:00 - 20:00
Friday 12:00 - 20:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Ema Jaga posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category