Psiholog Bucuresti Violeta Popa

Psiholog Bucuresti Violeta Popa Bandler, 2006
Formare Master Practitioner, trainer Cristian Raducan, certificare R.
(1)

Psihoterapeut & sexolog certificat • Lucrez cu anxietate, traume, relații, performanță mentală • Sesiuni individuale, cuplu, familie & grup • Spațiu
sigur pentru vindecare, echilibru emoțional și reconectare cu sinele autentic Studii/Educatie:
Membru in "Asociatia de Hipnoterapie si Psihoterapie Cognitiv-Comportamentala" 2007
Colaborator in cadrul Institutului National de Medicina Aeronautica si

Aerospatiala - Psiholog clinician
Universitatea Bacau - "Facultatea de Ştiinţe ale mişcării, sportului şi sănătăţii" - Departamentul de Studii Postuniversitare şi Formare Continuă
Studii de Masterat – "Psihologia sportului de performanţă" 2006 - 2008
Absolventa a Universitatii "Titu Maiorescu" Bucuresti - 2007 - licentiata in psihologie

Specializari in:

Certificare in Metoda Silva, Terapia Sinelui
Formare in LGBT, Psihologie Sportiva, Sexterapie, Cuplu si Familie

Analiza personala 2005-2007 prin Societatea de Psihoterapie Experientiala din Romania-coordonat de d-na Iolanda Mitrofan
Formare personala 2006-2007 prin Asociatia de Hipnoterapie si Psihoterapie Cognitiv-Comportamentala
Formare NLP Practitioner, trainer Cristian Raducan, certificare R. Bandler, 2007
Psiholog clinician cu drept de libera practica in cadrul Asociatiei "Psiho Belladona", 2008
Psiholog cu drept de libera practica in psihologia muncii si organizationala
Psiholog cu drept de libera practica in psihologia transporturilor
Psiholog cu drept de libera practica in psihologia Apararii Nationale

Uneori oamenii cred ca dependenta de mancare inseamna doar pofta.Dar nu este despre foame.Este despre frica.Frica aceea ...
10/06/2026

Uneori oamenii cred ca dependenta de mancare inseamna doar pofta.

Dar nu este despre foame.

Este despre frica.

Frica aceea profunda pe care corpul o poarta de ani intregi.
Frica de abandon.
Frica de respingere.
Frica de a nu fi suficient.
Frica de a pierde controlul.
Frica de a simti.

Si atunci corpul incepe sa se contracte.

Respiratia nu mai curge liber.
Expiratia devine scurta, blocata, grabita.
Pieptul se strange.
Diafragma se tensioneaza.
Stomacul devine un loc unde se aduna toate emotiile nespuse.

Pentru ca omul care traieste in frica nu respira complet.

El supravietuieste.

Iar atunci cand expiratia este blocata…
corpul ramane intr-o stare continua de alerta.

Ca si cm pericolul nu a trecut niciodata.

Si exact in acel moment se activeaza memoria emotionala a durerii.

Toate amintirile neplacute.
Toate umilintele.
Toate respingerile.
Toate momentele in care te-ai simtit singur(a), neiubit(a), neimportant(a).

Corpul le tine minte pe toate.

Nu doar mintea.

De aceea uneori omul deschide frigiderul nu pentru ca ii este foame…ci pentru ca incearca sa umple o agitatie interioara pe care nu o poate explica.

Mancarea devine o mangaiere rapida.
O sedare emotionala.
O iluzie de siguranta.

Cateva minute de liniste…
intr-un ocean de tensiune.

Dar d**a aceea apare vinovatia.
Rusinea.
Autocritica.

Si ciclul continua.

Frica produce contractie.
Contractia blocheaza respiratia.
Respiratia blocata mentine corpul in alerta.
Alerta reactiveaza durerile trecutului.
Iar omul cauta ceva care sa-l calmeze rapid.

Mancarea.

Poate de aceea unele persoane nu au nevoie doar de dieta.
Au nevoie sa invete din nou sa respire.
Sa simta siguranta in propriul corp.
Sa-si permita sa elibereze emotii tinute ani intregi in piept, in stomac, in g*t.

Pentru ca adevarata vindecare nu incepe cand inchizi frigiderul.

Ci atunci cand corpul tau nu mai traieste ca intr-un razboi permanent.

Cand expiratia devine din nou libera…si sufletul intelege ca nu mai trebuie sa se apere in fiecare secunda.

Tu ai observat vreodata cm respiri atunci cand iti este frica?

Violeta Popa
Psihoterapeut sexolog
violetapopa.ro
psihologbucuresti.net

Aseara eram convinsa ca am lasat o felie de prajitura in bucatarie.O vedeam clar in minte.Parca ii simteam gustul.Parca ...
09/06/2026

Aseara eram convinsa ca am lasat o felie de prajitura in bucatarie.
O vedeam clar in minte.
Parca ii simteam gustul.
Parca imi aminteam exact unde am pus-o.

Dimineata m-am dus direct spre masa sa o iau.

Doar ca… nu exista.

Atunci mi-am dat seama: fusese doar un vis.

Pare ceva banal.
Dar aici se ascunde unul dintre cele mai mari adevaruri despre mintea omului.

Creierul tau nu face mereu diferenta intre ceea ce traiesti cu adevarat si ceea ce iti imaginezi intens.
Daca vezi ceva suficient de viu in minte, corpul reactioneaza ca si cm ar fi real.

De aceea un om poate sa sufere pentru ceva care nici macar nu s-a intamplat.
Sta noaptea si isi imagineaza ca va fi parasit.
Ca va pierde bani.
Ca nu este suficient de bun.
Ca ceilalti il judeca.

Si incepe sa transpire, sa se agite, sa simta frica… pentru un film creat de propria lui minte.

La fel facem si cu visele.

Ne imaginam o viata mai buna.
Ne imaginam succesul.
Iubirea.
Vindecarea.
Corpul dorit.
Casa dorita.

Dar multi oameni raman doar in imaginatie.

Vorbesc despre ce “simt” ca vor face.
Despre ce “viseaza”.
Despre ce “ar putea”.

Insa intre un vis si realitate exista un pod.

Iar podul acela se numeste: actiune, studiu, disciplina, repetitie, esec, rabdare si dezvoltare.

Omul care nu invata nimic nou, care refuza sa se dezvolte, care traieste doar din impulsuri si scenarii mentale, ajunge sa confunde permanent imaginatia cu realitatea.

Si atunci apare suferinta.

Pentru ca mintea ii promite o viata, iar realitatea ii arata alta.

Nu este suficient sa visezi.
Nu este suficient sa “simti”.

Daca visezi la o casa, dar nu pui nici macar o caramida, casa ramane doar un desen in minte.

Daca visezi la iubire, dar nu iti vindeci comportamentele, ranile si orgoliul, vei ramane cu acelasi gol interior.

Daca visezi la schimbare, dar traiesti exact la fel in fiecare zi, mintea ta doar te adoarme frumos.

Multi oameni traiesc asa ani intregi: hranindu-se cu imagini, scenarii si sperante, fara sa faca pasi reali.

Iar apoi spun: “Viata nu mi-a oferit nimic.”

Dar viata nu construieste in locul nostru.

Ea raspunde la ceea ce sustinem prin actiuni.

De aceea nu orice vis se implineste.

Se implineste visul pe care il hranesti cu munca, cu studiu, cu transformare si cu pasi facuti chiar si atunci cand nu ai chef.

Altfel, ramai ca mine in dimineata aceea: mergand d**a o felie de prajitura care nu a existat niciodata.

- Mama… unde este prajitura?Mama s-a uitat mirata la el.- Ce prajitura?- Cea pe care am facut-o aseara impreuna… era aic...
08/06/2026

- Mama… unde este prajitura?

Mama s-a uitat mirata la el.

- Ce prajitura?

- Cea pe care am facut-o aseara impreuna… era aici, pe masa.

Copilul privea bucataria confuz.
Se uita cand la masa, cand la frigider, apoi din nou spre mama.

- Am vazut-o clar… chiar am vrut sa mananc o felie acum.

Mama a zambit usor si l-a mangaiat pe cap.

- Ai visat, puiule.

Copilul a ramas cateva secunde tacut.

Pentru el era greu de inteles.
In mintea lui fusese real.
Atat de real, incat dimineata corpul lui mersese direct spre masa, convins ca prajitura exista.

Si atunci a intrebat:

- Dar daca eu am vazut-o… de ce nu mai este?

Ce intrebare profunda…

Pentru ca asa functioneaza mintea omului.

Daca imaginezi ceva suficient de viu, creierul si corpul reactioneaza ca si cm acel lucru ar fi real.

De aceea oamenii sufera uneori pentru lucruri care nici macar nu s-au intamplat.

Isi imagineaza ca nu sunt iubiti.
Ca vor fi abandonati.
Ca nu sunt suficient de buni.
Ca ceilalti ii judeca.

Si corpul lor reactioneaza:
frica, tristete, anxietate, furie.

Totul pornind de la un gand.

La fel se intampla si cu visele noastre.

Multi oameni traiesc ani intregi doar imaginandu-si o alta viata.

-Candva o sa reusesc.
-Candva o sa ma schimb.
-Candva o sa fiu fericit.

Dar intre imaginatie si realitate exista o diferenta uriasa.

Visul fara actiune ramane doar un film interior.

Copilul din poveste a invatat ceva important in dimineata aceea:nu tot ce vezi in minte exista si in realitate.

Iar omul matur invata un adevar si mai profund:
nu este suficient sa visezi.

Trebuie sa construiesti.

Sa inveti.
Sa cazi.
Sa repeti.
Sa faci pasi chiar si atunci cand nu ai chef.

Pentru ca viata nu transforma imaginatia in realitate doar pentru ca ne dorim mult ceva.

Viata raspunde la ceea ce sustinem prin actiuni.

Altfel, riscăm sa traim toata viata ca acel copil:
cautand dimineata o prajitura care a existat doar in vis.

Unde se termina simtirea?Si unde este necesar sa intervina bunul simt, logica si discernamantul?Poate exact in clipa in ...
07/06/2026

Unde se termina simtirea?
Si unde este necesar sa intervina bunul simt, logica si discernamantul?

Poate exact in clipa in care emotia incepe sa distruga ceea ce valoarea incearca sa protejeze.

Pentru ca exista oameni care spun:
-Eu asa simt.
Dar uneori omul simte din rana…nu din iubire.
Din lipsa…nu din constiinta.
Din gol interior…nu din adevar.

Si atunci apare confuzia moderna:oamenii transforma orice emotie intr-un adevar absolut.

Daca simt, inseamna ca trebuie sa fac.
Daca imi doresc, inseamna ca merit.
Daca ma atrage, inseamna ca este pentru mine.

Dar viata nu functioneaza doar pe baza impulsului emotional.

Exista momente in care bunul simt trebuie sa salveze omul de propriile lui emotii.

Pentru ca o emotie intensa poate dura cateva zile…dar consecintele unei alegeri pot ramane ani intregi.

Aici intervine discernamantul.

Capacitatea de a te opri.
De a observa.
De a analiza.
De a intelege diferenta dintre:
dorinta si valoare, atractie si iubire, placere si responsabilitate, libertate si haos.

Omul matur emotional nu este rece.
Nu este lipsit de sensibilitate.
Din contra…

Simte profund.
Dar nu isi lasa viata condusa de fiecare furtuna interioara.

Pentru ca nu orice conexiune trebuie traita.
Nu orice gand trebuie rostit.
Nu orice atractie trebuie consumata.
Nu orice emotie trebuie transformata in actiune.

Uneori iubirea adevarata inseamna limita.
Tacere.
Respect.
Asteptare.
Responsabilitate.

Traim intr-o perioada in care oamenii confunda autenticitatea cu lipsa limitelor.

Dar autentic nu inseamna sa “fac orice simt.”

Autentic inseamna: “imi asum ceea ce aleg si inteleg impactul asupra vietii mele si asupra celor din jur.”

De multe ori, exact acolo unde omul spune:
“nu ma mai pot controla”, incepe pierderea de sine.

Pentru ca libertatea fara discernamant poate deveni autodistrugere.

Iar sufletul nu are nevoie doar de emotie.
Are nevoie si de directie.
De caracter.
De valori.
De luciditate.

Poate ca adevarata evolutie a omului apare atunci cand inima si constiinta invata sa mearga impreuna.

Cand simtirea nu mai exclude logica.
Iar logica nu mai ucide sensibilitatea.

Acolo se naste echilibrul.
Acolo incepe maturitatea emotionala.
Acolo omul nu mai traieste doar ceea ce simte…
ci incepe sa inteleaga cine devine prin ceea ce alege.

Sunt momente in care tu plangi in tacere…iar lumea merge mai departe ca si cm nimic nu s-ar fi intamplat.Cand suferi, p...
06/06/2026

Sunt momente in care tu plangi in tacere…
iar lumea merge mai departe ca si cm nimic nu s-ar fi intamplat.

Cand suferi, putini raman.
Cand cazi, multi privesc.
Cand taci, aproape nimeni nu intreaba ce este in sufletul tau.

Dar ciudat este altceva…

Cand incepi sa zambesti din nou,
cand te ridici,
cand incepi sa traiesti, cand iti cumperi ceva frumos,
cand iubesti, cand stralucesti, cand iti recapeti increderea…atunci lumea devine atenta.

Nu pentru ca se bucura mereu pentru tine.
Ci pentru ca fericirea ta le pune oglinda in fata propriei vieti.

Unii te vor critica.
Altii te vor judeca.
Unii vor spune ca “te-ai schimbat”.
Ca esti prea mult.
Prea libera.
Prea curajoasa.
Prea vizibila.

Adevarul?

Lumea rareori traieste pentru sufletul tau.
Oamenii sunt ocupati sa isi duca propriile lupte, propriile frustrari, propriile neimpliniri.

Si poate ca una dintre cele mai mari maturizari emotionale este aceasta: sa intelegi ca nu esti aici ca sa fii aprobat de toti.
Nu esti aici ca sa fii inteles de toata lumea.
Nu esti aici ca sa te micsorezi pentru confortul altora.

Tu nu reprezinti “nimic” pentru lume…dar reprezinti TOTUL pentru viata pe care o traiesti in interiorul tau.

Iar daca tu nu iti salvezi sufletul, nimeni nu o va face in locul tau.

De aceea…rade fara vinovatie.
Iubeste fara rusine.
Ridica-te chiar daca esti judecat.
Vindeca-te chiar daca altii nu inteleg procesul tau.

Pentru ca intr-o lume in care oamenii vin si pleaca,
singura persoana care ramane cu tine pana la sfarsit…esti tu.

Si poate ca adevarata libertate incepe exact aici:
cand nu mai traiesti pentru ochii lumii,
ci pentru pacea sufletului tau.

Violeta Popa

Sunt oameni care trec prin viata ca si cm ar merge printr-o camera intunecata.Respira.Muncesc.Zambesc uneori.Dar inaunt...
05/06/2026

Sunt oameni care trec prin viata ca si cm ar merge printr-o camera intunecata.
Respira.
Muncesc.
Zambesc uneori.
Dar inauntrul lor… nu mai simt nimic.

Si poate ca si tu ai trait asa.
Ani la rand.

Poate ai invatat sa fii puternic(a), sa nu deranjezi, sa nu ceri, sa nu plangi.
Poate ai devenit atat de obisnuit(a) cu lipsa de iubire, incat ai confundat supravietuirea cu viata.

Pana intr-o zi…

Cand cineva s-a uitat la tine altfel.

Nu la hainele tale.
Nu la functia ta.
Nu la masca ta.

La tine.

Si poate pentru prima data cineva ti-a spus:
- Tu stii cat de mult valorezi?
- Tu stii cat de frumos suflet ai?
- Tu stii ca prezenta ta schimba starea oamenilor?
- Tu stii ca atunci cand intri intr-o incapere, cineva se simte mai putin singur?

Iar tu…ai tacut.

Pentru ca nu stiai ce sa raspunzi.

Pentru ca nimeni nu te invatase sa vorbesti frumos despre tine.
Pentru ca ai fost invatat(a) sa te critici, nu sa te vezi.
Sa te compari, nu sa te iubesti.
Sa demonstrezi, nu sa simti.

Si atunci celalalt a inceput sa-ti spuna cine esti.
Incet.
Cu rabdare.
Cu blandete.

Iar ceva in tine…a inceput sa se miste.

Poate o lacrima uitata.
Poate copilul din tine care astepta de ani intregi sa fie vazut.
Poate femeia care nu se mai simtea frumoasa.
Poate barbatul care obosise sa fie doar puternic.

Si dintr-odata ai inteles ceva dureros:
ca poti trai multi ani fara bucurie si sa nici nu-ti dai seama.
Ca poti merge prin viata fara sa stii cine esti cu adevarat.
Ca uneori ai nevoie ca altcineva sa iti tina oglinda in fata pana cand incepi sa te vezi singur(a).

Dar stii ce este cu adevarat vindecator?

Nu faptul ca cineva te-a vazut.
Ci faptul ca, d**a acel moment…ai inceput sa te cauti si tu.

Sa-ti observi sufletul.
Sa-ti asculti emotiile.
Sa-ti permiti sa existi fara sa te mai judeci la fiecare pas.

Poate ca aceasta este una dintre cele mai mari tragedii ale omului modern:
ca a uitat sa-si simta propria valoare pana cand o aude din gura altcuiva.

Iar daca astazi nimeni nu ti-a spus-o…iti spun eu:

Tu reprezinti ceva.
Pentru cineva.
Poate mai mult decat iti imaginezi.

Uneori, simpla ta prezenta poate salva o inima care nu mai avea speranta.

Tu te-ai vazut vreodata cu adevarat?
Sau inca astepti ca cineva sa-ti aminteasca cine esti?

Violeta Popa
Psihoterapeut sexolog
violetapopa.ro
psihologbucuresti.net

Uneori nu ai nevoie de un om care sa-ti promita lumea.Ai nevoie de un om care sa se uite la tine si sa-ti aminteasca fap...
04/06/2026

Uneori nu ai nevoie de un om care sa-ti promita lumea.

Ai nevoie de un om care sa se uite la tine si sa-ti aminteasca faptul ca tu contezi.

Atat.

Un om care, atunci cand tu te vezi distrus(a), obosit(a), pierdut(a), sa poata vedea inca lumina din tine.

Pentru ca sunt momente in viata cand nu mai stii cine esti.
Cand ai fost atat de criticat(a), comparat(a), respins(a), incat ai inceput sa crezi ca nu esti suficient.
Ca trebuie sa faci mai mult.
Sa demonstrezi mai mult.
Sa suferi mai mult ca sa meriti iubirea.

Si atunci apare cineva…

Poate pentru o clipa.
Poate pentru o perioada.
Poate pentru o viata.

Si acel om iti spune lucruri simple:
- Esti bun.
- Meriti.”
- Nu trebuie sa te schimbi ca sa fii iubit(a).”
- Nu esti greu de iubit.
- Nu esti prea mult.
- Nu esti prea putin.

Iar sufletul tau…
care a trait ani intregi in foame emotionala…
incepe sa planga in tacere.

Pentru ca sunt oameni care nu au avut niciodata pe cineva care sa creada in ei.
Oameni care au crescut doar cu reprosuri.
Cu rusine.
Cu frica.
Cu senzatia ca trebuie sa fie perfecti ca sa primeasca afectiune.

Si stii ce este trist?

Ca uneori un singur om care te vede cu adevarat poate schimba felul in care te privesti pentru tot restul vietii.

Pentru ca iubirea sanatoasa nu iti cere sa devii altcineva.
Iubirea adevarata scoate la suprafata cine erai inainte sa fii ranit(a).

Poate de aceea unii oameni nu se uita niciodata in ochii tai.
Pentru ca le este frica sa nu descopere cat de mult ai avut nevoie doar sa fii vazut(a).

Si poate ca astazi…mai mult decat iubire…
tu ai nevoie de cineva care sa-ti aminteasca faptul ca esti valoros(oasa) chiar si atunci cand ai uitat.

Tu ai avut vreodata pe cineva care sa te faca sa crezi ca meriti?

Violeta Popa
violetapopa.ro
psihologbucuresti.net

O relatie nu se hraneste doar din vorbe mari sau din vacante rare.Se hraneste din gesturi mici, repetate cu iubire.Din f...
03/06/2026

O relatie nu se hraneste doar din vorbe mari sau din vacante rare.
Se hraneste din gesturi mici, repetate cu iubire.
Din felul in care il privesti dimineata.
Din felul in care ii atingi mana cand treci pe langa el.
Din felul in care iti asezi capul pe pieptul lui fara sa spui nimic.

Tu poate nici nu realizezi, dar corpul omului iubit invata prezenta ta.
Invata mirosul tau.
Invata atingerea ta.
Invata energia cu care vii spre el.

Si intr-o zi, exact acel gest simplu devine „acasa” pentru el.
De aceea, traditiile intime dintre doi oameni sunt mai importante decat cred multi.
Poate fi cafeaua bauta impreuna dimineata.
Poate fi o imbratisare de 30 de secunde.
Poate fi un sarut pe frunte.
Poate fi felul in care ii spui „ai grija de tine”.
Pentru ca iubirea nu moare brusc.

Ea se stinge atunci cand oamenii nu mai creeaza momente repetitive de conectare.
Iar tu, ca femeie/ barbat, ai aceasta capacitate extraordinara de a crea atmosfera emotionala a relatiei.

Nu prin control.
Nu prin sacrificiu.
Ci prin prezenta.
Prin blandete.
Prin constienta.
Si poate ca astazi nu ai nevoie de ceva spectaculos.
Poate ai nevoie doar de un gest mic, repetat cu suflet, care sa spuna:
-Sunt aici. Te vad. Te simt.

Noi ajungem să ne cunoaștem și să ne întâlnim cu noi înșine prin limbajul în care am crescut și prin lumea care ne-a înc...
02/06/2026

Noi ajungem să ne cunoaștem și să ne întâlnim cu noi înșine prin limbajul în care am crescut și prin lumea care ne-a înconjurat.

Felul în care iubim, ne temem, gândim, visăm sau ne definim este influențat de cuvintele, valorile și realitatea pe care le-am absorbit încă de la începutul vieții.

Dar te-ai întrebat vreodată cm ai fi fost dacă ai fi crescut într-un alt colț al acestei planete?
Cu altă cultură…altă limbă…alte credințe despre viață, iubire, Dumnezeu, succes sau suferință?

Poate că ai fi privit lumea complet diferit.
Poate că alte lucruri ți-ar fi părut normale, iar ceea ce astăzi numești „eu” ar fi avut o altă formă.

Asta ne arată cât de mult identitatea omului este modelată de spațiul în care trăiește și de limbajul care îi construiește realitatea interioară.

Iar dacă ai simțit măcar pentru o clipă că identitatea poate fi modelată de ceea ce ai trăit…
atunci mai am câteva întrebări pentru tine.
Intrebari de suflet:
- Cand ai simtit ultima data ca traiesti cu adevarat, nu doar ca supravietuiesti?
- Ce parte din tine ai abandonat pentru a fi acceptat de ceilalti?
- Cine ai fi daca ai ramane pentru o clipa fara toate etichetele despre tine?
- Crezi ca sufletul tau isi traieste menirea… sau doar se adapteaza lumii pentru a fi iubit?

Noi ajungem să ne cunoaștem și să ne întâlnim cu noi înșine prin limbajul în care am crescut și prin lumea care ne-a înc...
01/06/2026

Noi ajungem să ne cunoaștem și să ne întâlnim cu noi înșine prin limbajul în care am crescut și prin lumea care ne-a înconjurat.

Felul în care iubim, ne temem, gândim, visăm sau ne definim este influențat de cuvintele, valorile și realitatea pe care le-am absorbit încă de la începutul vieții.

Dar te-ai întrebat vreodată cm ai fi fost dacă ai fi crescut într-un alt colț al acestei planete?
Cu altă cultură…altă limbă…alte credințe despre viață, iubire, Dumnezeu, succes sau suferință?

Poate că ai fi privit lumea complet diferit.
Poate că alte lucruri ți-ar fi părut normale, iar ceea ce astăzi numești „eu” ar fi avut o altă formă.

Asta ne arată cât de mult identitatea omului este modelată de spațiul în care trăiește și de limbajul care îi construiește realitatea interioară.

Address

Strada Gheorghieni Nr 43 A
Bucharest
031108

Opening Hours

Monday 10:00 - 18:00
Tuesday 10:00 - 18:00
Wednesday 10:00 - 18:00
Thursday 10:00 - 18:00
Friday 10:00 - 18:00
Saturday 09:00 - 17:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Bucuresti Violeta Popa posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psiholog Bucuresti Violeta Popa:

Shortcuts

Share

Category