06/11/2025
Ce este consilierea filosofică?
Care este diferența dintre consilierea filosofică și consilierea psihologică?
Psihologii sunt specialiști în științe sociale și, prin urmare, sunt interesați de explicații cauzale. Ca atare, consilierea psihologică tinde să privească procesele mentale în termeni cauzali. Psihologii clinicieni (și alți practicieni autorizați în sănătate mintală) folosesc acest set de cunoștințe și teorii despre cauzele care stau la baza proceselor mentale pentru a-și ajuta clienții să își gestioneze problemele psihologice (de exemplu, tulburări de dispoziție, anxietate, psihoze etc.). În schimb, consilierea filosofică aplică pregătirea în filosofie (teorii și moduri de gândire filosofice) problemelor umane ale vieții. Prin urmare, ei tind să privească procesele mentale în termeni de justificare epistemică , adică justificarea credințelor sau afirmațiilor de a ști. De exemplu, un consilier filosofic poate ajuta un consiliat cu o problemă relațională să aplice standarde de logică și gândire critică pentru a corecta raționamentul eronat. Ca atare, consilierul filosofic se specializează în examinarea și analiza argumentelor, mai degrabă decât în căutarea etiologiei cauzale care stau la baza proceselor mentale disfuncționale. Consilierii filosofici se concentrează în principal pe justificarea epistemică, în timp ce consilierii psihologici se concentrează în principal pe aplicarea științei empirice.
Prin urmare, consilierea psihologică utilizează criterii de diagnostic pentru evaluarea disfuncțiilor cognitiv-comportamentale-emotive - așa cm sunt definite în cea mai recentă iterație a Manualului de Diagnostic și Statistică al Asociației Americane de Psihiatrie . Consilierii filosofici pot utiliza uneori și criterii de evaluare, dar aceste criterii sunt legate de evaluarea raționamentului, de exemplu, a erorilor în raționamentul consiliaților, care pot sta la baza problemelor lor de viață. De exemplu, o persoană consiliată poate experimenta stres în ceea ce privește luarea unei decizii, deoarece își construiește o dilemă falsă („Sunt condamnată dacă fac și condamnată dacă nu fac”), în loc să se angajeze într-un raționament proactiv.
Au consilierea filosofică și cea psihologică propriile tehnici distincte de ajutor?
Da, dar există și o suprapunere semnificativă. Unele tehnici folosite de psihologi pentru a ajuta clienții să se simtă și să se descurce mai bine pot fi utile consilierilor filosofici și invers. De exemplu, unii psihologi dau teme comportamentale și folosesc biblioterapia (teme de citit) pentru a-și ajuta clienții. În mod similar, un consilier filosofic ar putea da consiliatului său o „temă pentru acasă”. De exemplu, Jean-Paul Sartre spune, în esență, că o persoană se definește prin propriile acțiuni. Un consilier filosofic ar putea, în consecință, să ceară unui consiliat să aplice Sartre situației sale, luând o decizie și acționând în consecință pentru a depăși inerția socială.
În mod similar, Terapia Centrată pe Persoană subliniază importanța relației consilier-client ca vehicul al schimbării constructive, în special dezvoltarea înțelegerii empatice, congruenței (transparenței) și a respectului pozitiv necondiționat (acceptarea necondiționată a făcătorului, deși nu neapărat a faptei). Alături de alți profesioniști din domeniul asistenței, consilierii filosofici pot beneficia de pe urma încorporării unor astfel de atribute centrate pe persoană în practicile lor filosofice pentru a încuraja cultivarea autonomiei și încrederii la beneficiari.
În schimb, consilierii psihologici au împrumutat idei filosofice de la filosofi. De exemplu, terapia rațional-emotiv-comportamentală, cea mai veche formă de terapie cognitiv-comportamentală, a făcut din filosofia stoică o piatră de temelie a abordării sale de ajutorare. Terapia existențială a încorporat perspectivele unor filosofi existențiali precum Buber, Sartre, Nietzsche și Heidegger în corpusul practicilor lor.
Există, așadar, o vastă comoară de instrumente valoroase care pot fi culese atât din consilierea filosofică, cât și din cea psihologică. NPCA anunță acest lucru prin faptul că aceste domenii sunt complementare și că orice încercare de a bifurca consilierea filosofică de cea psihologică este greșită.
Poate consilierea filosofică să înlocuiască consilierea psihologică?
Consilierea filosofică folosește filosofia, teoriile și modalitățile sale de gândire critică, pentru a ajuta persoanele consiliate să abordeze problemele obișnuite ale vieții. Astfel de probleme includ crizele vârstei mijlocii, pierderile, schimbările de carieră, problemele morale, stresul legat de muncă și o serie de alte provocări comune ale vieții umane. Adesea, aceste probleme pot fi abordate filosofic, ajutând persoana consiliată să își examineze și să își reevalueze raționamentul cu privire la astfel de aspecte. Consilierea psihologică poate aborda, de asemenea, astfel de probleme folosind vastul său corpus de cunoștințe și teorii psihologice. Cu toate acestea, există și alte probleme umane pentru care consilierea filosofică nu ar fi indicată și reprezintă domeniul principal al consilierii psihologice. De exemplu, cei care au tulburări cognitive (psihoze) sau tulburări de dispoziție (de exemplu, tulburare bipolară sau depresie majoră) pot necesita medicație și/sau abordarea cauzală utilizată în consilierea psihologică. Deși persoanele cu astfel de tulburări pot beneficia eventual de consiliere filosofică după sau concomitent cu consilierea psihologică, aceasta nu poate servi ca alternativă sau substitut pentru consilierea psihologică în astfel de cazuri. Prin urmare, este important ca consilierii filosofici să dezvolte rețele de sprijin și trimitere cu consilierii psihologici ca parte a practicilor lor.
Întrucât unele abordări de consiliere psihologică, cm ar fi terapia cognitiv-comportamentală (TCC), abordează erorile de gândire irațională, înseamnă că nu există nicio diferență între aceste abordări și cele ale consilierii filosofice?
Abordări precum TCC examinează gândirea irațională în contextul unui corp științific de cunoștințe/teorii care caută etiologia cauzală subiacentă a ideilor disfuncționale. De exemplu, Terapia Rațional Emotivă Comportamentală (TREC), o formă de TCC, susține că anumite credințe iraționale despre evenimentele din lume îi determină pe oameni să se comporte și să manifeste emoții în anumite moduri autodistructive; și, în plus, susține că, prin schimbarea acestor credințe iraționale în unele raționale, aceste „consecințe comportamentale și emoționale” pot fi, de asemenea, schimbate. În schimb, abordările de consiliere filosofică se concentrează pe justificarea epistemică a argumentelor consiliaților, nu pe mecanismele cauzale subiacente. De exemplu, abordarea de consiliere filosofică a Terapiei Bazate pe Logică (TLB) îi ajută pe consiliați să găsească premise eronate în raționamentul practic din care deduc concluzii autodistructive. Astfel, în loc să caute etiologia cauzală a consecințelor comportamentale și emoționale disfuncționale, se concentrează pe justificarea epistemică a credințelor. Ca atare, adoptă o perspectivă umanistă, nu una a științelor sociale. Același lucru se poate spune și despre alte abordări de consiliere filosofică. Aceste abordări analizează în mod caracteristic justificarea epistemică (sau lipsa acesteia) a credințelor, nu relațiile cauzale subiacente. Prin urmare, ele sunt similare unei investigații dialogice socratice, spre deosebire de o investigație științifică a cauzelor și efectelor proceselor mentale. Mai mult, întrucât filosofii sunt instruiți în mod expres în analiza și disecția argumentelor logice, ei sunt instruiți în mod corespunzător pentru a se implica în astfel de aspecte epistemice ale consilierii filosofice.
Consilierii psihologici se implică și în investigații dialogice socratice cu clienții lor sau analizează justificarea epistemică a convingerilor acestora?
Evident, unii consilieri psihologici se implică în astfel de activități filozofice cu clienții lor; și, în măsura în care o fac, ei se implică în consiliere filozofică în conformitate cu înțelegerea NPCA. Într-adevăr, NPCA încurajează și invită cu tărie o astfel de participare a consilierilor psihologici ca parte a misiunii sale de a lucra în cooperare cu consilierii psihologici. În acest scop, oferă programe de formare, cm ar fi programul său de formare certificată în LBT, deschis persoanelor cu o diplomă de master și/sau doctorat într-un domeniu al sănătății mintale, și în Consultație Bazată pe Logică (LBC), deschis celor cu o diplomă de master sau doctorat în filosofie.
