Psihoterapeut Manuela David

Psihoterapeut Manuela David Bună! Manuela sunt, psihoterapeut autonom cu formare in Psihoterapie Adleriana si psiholog clinician

“Nu mai îmi spune nimic.”Sunt părinți care îmi spun:„Nu mai îmi spune nimic despre el.”Și nu se referă la lucrurile mari...
02/06/2026

“Nu mai îmi spune nimic.”

Sunt părinți care îmi spun:

„Nu mai îmi spune nimic despre el.”

Și nu se referă la lucrurile mari.

Se referă la toate lucrurile mici care construiau apropierea.

Nu mai povestește cm a fost la școală.
Nu mai spune cine l-a supărat.
Nu mai vorbește despre prieteni.
Nu mai cere păreri.

Iar părintele începe să se simtă exclus din viața propriului copil.

Și doare.

Pentru că atunci când nu știi ce se întâmplă cu adolescentul tău, imaginația completează golurile.

Te temi.
Îți faci scenarii.
Îți pui întrebări.

Dar uneori tăcerea adolescentului nu înseamnă că nu mai are nevoie de tine.

Uneori înseamnă că încearcă să înțeleagă singur cine este.

Iar provocarea părintelui este să rămână aproape fără să invadeze.

Nu este ușor.

Dar apropierea nu se construiește doar prin întrebări.
Se construiește și prin disponibilitatea de a fi acolo când adolescentul este pregătit să vorbească.

Dacă te regăsești în aceste rânduri, îmi poți scrie.








Astăzi este despre copii.Despre râsul lor care umple casa.Despre întrebările care nu se mai termină.Despre îmbrățișările...
01/06/2026

Astăzi este despre copii.

Despre râsul lor care umple casa.Despre întrebările care nu se mai termină.Despre îmbrățișările oferite fără motiv.Despre lacrimile care trec repede și despre bucuriile care apar din lucruri mărunte.

Dar astăzi este și despre părinți.

Despre cei care încearcă în fiecare zi să fie suficient de buni.Despre cei care greșesc, repară, învață și merg mai departe.Despre cei care poartă griji pe care copiii nici nu le bănuiesc.Despre cei care se întreabă uneori dacă fac destul.

Dragă părinte, copilul tău nu are nevoie de perfecțiune.Are nevoie de prezența ta.De privirea ta atunci când îți povestește ceva important pentru el.De timpul petrecut împreună.De sentimentul că este văzut, ascultat și iubit.

Iar vouă, copii de toate vârstele, vă doresc să vă păstrați curiozitatea, bucuria și speranța.Să aveți mereu lângă voi oameni care să vă vadă valoarea și să vă încurajeze să deveniți cine sunteți cu adevărat.

La mulți ani tuturor copiilor!Și la mulți ani copilului care încă trăiește în fiecare dintre noi. ❤️

„Nu mai am chef de nimic.”Asta îți spui în ultima perioadă.Nu e depresie.Nu e ceva grav.Dar parcă nimic nu te mai bucură...
29/05/2026

„Nu mai am chef de nimic.”

Asta îți spui în ultima perioadă.

Nu e depresie.
Nu e ceva grav.
Dar parcă nimic nu te mai bucură.

Faci lucrurile… dar fără energie.
Vorbești… dar fără chef.
Ești prezent… dar nu cu adevărat acolo.

Și poate te judeci pentru asta.

Dar adevărul e că uneori…
nu e lipsă de chef.

E oboseală emoțională.

E prea mult „trebuie”.
Prea mult „ce urmează?”
Prea puțin spațiu pentru tine.

📌 Dacă simți că te-ai pierdut puțin pe drum,
poate e momentul să te întorci către tine.

💬 Îți poți da voie să ceri ajutor.

Poate adolescentul tău nu îți va spune direct:„Am nevoie de tine.”Poate îți va spune:„Lasă-mă.”„Nu înțelegi.”„Nu conteaz...
28/05/2026

Poate adolescentul tău nu îți va spune direct:

„Am nevoie de tine.”

Poate îți va spune:

„Lasă-mă.”
„Nu înțelegi.”
„Nu contează.”
„Nu vreau să vorbesc.”
„Mă descurc.”

Dar uneori, în spatele acestor fraze, poate exista o nevoie nerostită:

„Rămâi aproape, dar nu mă sufoca.”
„Ascultă-mă, dar nu mă judeca.”
„Ai răbdare cu mine.”
„Nu renunța la mine.”

Adolescenții nu cer mereu apropierea în feluri ușor de primit.

Dar asta nu înseamnă că nu au nevoie de ea.

Dacă ai nevoie de sprijin pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă în relația cu adolescentul tău, îmi poți scrie.

Astăzi este Ziua Psihologului.Și mă gândesc că, dincolo de titluri, diplome și formări, această profesie înseamnă de fap...
27/05/2026

Astăzi este Ziua Psihologului.

Și mă gândesc că, dincolo de titluri, diplome și formări, această profesie înseamnă de fapt oameni.

Oameni care intră în cabinet obosiți, speriați, furioși, pierduți sau foarte singuri.
Oameni care, uneori, spun „nu mai pot” după ce au încercat mult timp să pară că sunt bine.

Și poate că unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care le poate oferi un psiholog este un spațiu în care cineva să nu se mai simtă judecat.
Să poată plânge.
Să poată spune adevărul.
Să poată fi vulnerabil fără teamă.

Psihologia nu înseamnă soluții magice.
Înseamnă răbdare.
Înseamnă relație.
Înseamnă să rămâi lângă un om și atunci când el nu mai vede clar drumul.

Iar pentru mine, după toți acești ani, rămâne o profesie pe care o fac cu respect și recunoștință.

Mulțumesc tuturor oamenilor care au avut curajul să ceară ajutor.
Și mulțumesc colegilor mei psihologi, care aleg zilnic să fie aproape de suferința umană, cu empatie și responsabilitate.

La mulți ani tuturor psihologilor! 🤍

Sunt părinți care spun:„Eu fac totul pentru copilul meu și tot nu e bine.”Și uneori chiar așa este.Fac mult.Se implică.S...
27/05/2026

Sunt părinți care spun:

„Eu fac totul pentru copilul meu și tot nu e bine.”

Și uneori chiar așa este.
Fac mult.
Se implică.
Se sacrifică.
Se gândesc la viitorul copilului.
Își consumă nopțile, timpul, energia, banii, răbdarea.

Dar adolescenții nu simt întotdeauna iubirea în forma în care părintele o oferă.

Părintele poate iubi prin grijă.
Adolescentul poate avea nevoie să simtă încredere.

Părintele poate iubi prin sfaturi.
Adolescentul poate avea nevoie să fie ascultat.

Părintele poate iubi prin control.
Adolescentul poate avea nevoie de autonomie.

Părintele poate iubi prin protecție.
Adolescentul poate avea nevoie să fie văzut ca fiind capabil.

Aici apar multe conflicte.

Nu pentru că părintele nu iubește.
Nu pentru că adolescentul nu are nevoie de părinte.

Ci pentru că limbajele lor emoționale nu se mai întâlnesc.

Adolescența cere o schimbare de poziție.

Nu mai poți ține copilul aproape la fel ca în copilărie.
Dar poți construi o altă apropiere.

Mai puțin control.
Mai multă încredere.
Mai puține predici.
Mai multe întrebări.
Mai puțină grabă de a repara.
Mai multă disponibilitate de a înțelege.

Uneori, relația se schimbă nu când părintele face mai mult, ci când începe să facă diferit.

Dacă simți că faci mult, dar relația cu adolescentul tău rămâne tensionată, îmi poți scrie.

Nu mă asculți niciodată!”Poate ai auzit fraza aceasta de la adolescentul tău.Poate ți-a spus-o pe un ton dur.Poate ai si...
26/05/2026

Nu mă asculți niciodată!”

Poate ai auzit fraza aceasta de la adolescentul tău.
Poate ți-a spus-o pe un ton dur.
Poate ai simțit nedreptate, pentru că tu chiar încerci.

Îl duci la școală.
Îi pregătești mâncare.
Îi cumperi ce are nevoie.
Îți faci griji pentru el.
Îi vrei binele.

Și totuși, el spune că nu îl asculți.

Pentru un părinte, asta poate să doară foarte tare.

Dar uneori, când adolescentul spune „nu mă asculți”, nu se referă doar la faptul că nu îi auzi cuvintele.

Poate vrea să spună:

„Nu mă înțelegi.”
„Îmi dai soluții prea repede.”
„Îmi spui ce să fac înainte să afli ce simt.”
„Mă corectezi când eu am nevoie să fiu ascultat.”
„Te sperii de emoțiile mele și încerci să le oprești.”

A asculta un adolescent nu înseamnă să fii de acord cu tot ce spune.
Nu înseamnă să renunți la limite.
Nu înseamnă să devii prietenul lui și să nu mai fii părinte.

Înseamnă să poți rămâne câteva minute lângă emoția lui fără să o repari imediat.

Uneori, o frază simplă poate schimba direcția unei conversații:

„Vreau să înțeleg ce simți, nu doar să îți spun ce cred eu.”

Pentru un adolescent, asta poate însemna foarte mult.

Dacă relația cu adolescentul tău este plină de tensiune, putem lucra împreună pentru mai multă înțelegere și claritate.

Limitele nu strică relația cu adolescentul.Dar felul în care le punem poate să o rănească.Un adolescent are nevoie de li...
25/05/2026

Limitele nu strică relația cu adolescentul.
Dar felul în care le punem poate să o rănească.

Un adolescent are nevoie de limite.
Chiar dacă protestează.
Chiar dacă spune că toți ceilalți au voie.
Chiar dacă se supără.
Chiar dacă trântește ușa.

Limitele îi oferă structură.
Îi transmit că există un adult prezent.
Îi arată că libertatea vine împreună cu responsabilitatea.

Dar limitele puse cu umilință, amenințare sau ironie pot deveni luptă de putere.

„Pentru că așa spun eu.”
„Cât stai în casa mea, faci cm zic eu.”
„Nu mă interesează ce vrei.”
„Tu nu gândești.”

Aceste fraze pot obține obediență pe moment.
Dar pe termen lung pot construi distanță.

O limită sănătoasă poate suna altfel:

„Înțeleg că îți dorești asta. În același timp, responsabilitatea mea este să am grijă de tine.”
„Putem negocia unele lucruri, dar nu siguranța ta.”
„Ai dreptul să fii supărat. Limita rămâne.”
„Vreau să discutăm, nu să ne rănim.”

Asta nu înseamnă slăbiciune.
Înseamnă fermitate cu respect.

Adolescentul nu are nevoie de un părinte care câștigă fiecare ceartă.
Are nevoie de un părinte care poate rămâne adult și când el nu poate.

Dacă limitele au devenit o sursă constantă de conflict în familia ta, îmi poți scrie pentru o programare.

Un adolescent nu are nevoie de un părinte perfect.Are nevoie de un părinte care poate spune uneori:„Îmi pare rău.”„Cred ...
22/05/2026

Un adolescent nu are nevoie de un părinte perfect.

Are nevoie de un părinte care poate spune uneori:

„Îmi pare rău.”
„Cred că nu te-am înțeles.”
„Hai să mai încercăm o dată.”
„Sunt aici, chiar dacă acum ne este greu.”

Relația nu se repară printr-o conversație perfectă.
Se repară prin multe momente mici în care părintele alege să rămână conectat.

Chiar și după conflict.
Chiar și după tăcere.
Chiar și după o zi grea.

Dacă vrei să înțelegi mai bine relația cu adolescentul tău, îmi poți scrie.

Address

Bucharest

Telephone

+40744189014

Website

,

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Manuela David posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category