23/12/2021
Cadouri cu sens
Aș avea multe de spus pe tema asta, dar poate cine știe, la anu’ mi-o ieși să fac șezătorile la care să povestim pe îndelete. Pe scurt, am fost dintre oamenii care adorau să ofere cadouri, să îi suprindă și pe cei de nesurprins, pentru că eram foarte mult orientată spre exterior, spre a fi drăguță, a face pe plac celorlalți. Aveam fișe pentru oamenii apropiați în care scriam pe parcursul anului. Da, fișe. Ce să mai, eram maestra cadourilor. Sau așa mă vedeam eu atunci. Oamenii cărora nu le plăceau cadourile erau o provocare, iar cei care aveau liste cu dorințe specifice erau de neînțeles pentru mine. Cum să nu vrei să fii suprins?! Pentru mine, cadourile erau forma de a arăta că îți pasă, că ești atent, că îl vezi pe celălalt. Dezamăgitor, desigur, să văd că după tot efortul depus pentru cadourile perfecte, eu primeam ceva luat în grabă din benzinărie sau ceva primit de la altcineva, genul de cadouri fără personalitate.
Între timp, mi s-a schimbat viziunea despre cadouri. Datorită procesului de dezvoltare personală și a psihoterapiei, în care am învățat despre co-dependență, despre a face pe plac celorlalți și a mă devaloriza pe mine etc. Precum și datorită procesului de simplificare Konmari, alături de Romina Roșu, în care am văzut că fiecare obiect adus în casa înseamnă o decizie ulterioară — îl păstrez, îmi e folositor, îmi aduce bucurie și inspirație în ceea ce sunt și vreau să fac, sau îl donez, vând, reciclez? Cu această nouă conștiință, sunt mult mai atentă când vine vorba de cadouri oferite, cât și primite. Am o listă specifică de lucruri pe care mi le doresc, listă la care lucrez pe tot parcursul anului și la care revin din când în când, pentru că în timp, observi ce e cu adevărat important. Încerc și cu oamenii apropiați să îi implic când vreau să le cumpăr un cadou, adică îi întreb dacă au niște dorințe specifice. Dacă nu, fie îmi iese în cale ceva care mă duce cu gândul la o persoană dragă, fie ofer ceva simbolic, de preferat consumabil (vin, prăjituri, ceai, cafea) sau vouchere servicii, experiențe, evenimente.
Un exercițiu greu, pe care l-am făcut la rândul meu, este să te întrebi Ce vreau să transmit prin cadou? De ce fac acest cadou? Și să îți pui această întrebare de ce? de mai multe ori, de minimum cinci ori, până ajungi la rădăcină. De exemplu, de ce vreau să ofer acest cadou? Pentru că vreau să îl/o surprind. De ce? Pentru că vreau să simtă că e important(ă) pentru mine. De ce? Pentru că așa nu mă va părăsi. De ce? Pentru că mi-e teamă că îl/o voi pierde. De ce? Pentru că nu merit iubire. În acest exemplu, la origini cred că nu merit iubire și atunci cadoul e făcut din teama de a nu fi abandonat de celălalt. Sigur, motivele pot fi diverse.
În loc de a ne umple cutiile, dulapurile și podurile cu obiecte care nu ne sunt folositoare, putem face un exercițiu și de a cere ce ne dorim cu adevărat de la cei dragi, și de a dărui ceva ce știm că e într-adevăr dorit de celălalt. Da, e frumos și să îi surprindem pe cei dragi. Și e frumos când se întâmplă. Însă nu tot timpul de întâmplă să avem inspirație și, decât să bifăm și să alergăm prin magazine, mai bine prețuim timpul pe care îl petrecem împreună. Și asta presupune și discuții incomode poate cu cei dragi legat de felul în care vă doriți să tratați pe viitor subiectul cadourilor. Discuții incomode, dar în același timp eliberatoare. Astfel încât să dedicăm sărbătorile acelor lucruri care contează, care au semnificație și care ne aduc valoare.
Mi-a luat mult timp să înțeleg și încă îmi e greu să accept complet, că sărbătorile nu sunt despre cadouri, ci despre timpul petrecut împreună și poate că, adevăratele cadouri sunt cele în care arătăm celor dragi, pe tot parcursul anului, cât de importanți sunt pentru noi — prin gesturi, prin a-i asculta, prin a le fi alături, prin a le spune o vorbă bună, prin a le arăta recunoștința, prin a le observa și a le oglindi emoțiile, prin a le oferi o îmbrățișare la nevoie, prin a fi acolo și a savura fiecare moment.
Sfârșitul acesta de an a venit cu o pierdere semnificativă a unui om, mentor, figură paternă care mi-a marcat ultimii 13 ani și m-a schimbat în cel mai profund mod posibil. Și tot ce regret este că nu voi mai avea acel timp împreună. Și tot ce îmi amintesc și prețuiesc sunt acele momente în care mi-a fost alături, am râs, am plâns, a crezut în mine, m-a ghidat. Am sărbătorit fiecare clipă petrecută împreună fiind prezenți cu toată inima. Și asta a fost un imens cadou.
De sărbători, vă doresc să trăiți din plin momentele petrecute împreună. Momente unice, irepetabile. Fiți prezenți cu toată ființa și asta va fi de ajuns. Niciun cadou din lume și nicio mâncare de pe masă nu pot fi mai prețioase decât faptul că am trăit acel moment. Împreună.
